2 noiembrie 1960

Este descoperit Homo habilis

Caleidoscop Monica

O pereche pe stil vechi

Cum își putea petrece timpul un cuplu alcătuit dintr-o soție paleoantropolog și un soț arheolog? Evident, descoperind fosile. La 2 noiembrie 1960, Mary Leakey, Louis Leakey și echipa lor descoperă un personaj din copilăria omenirii, pe numele său, Homo habilis. În Tanzania, la Olduvai Gorge, săpăturile celor doi scot la iveală dovezi de acum 2 milioane de ani, care ne arată că încă de mici știam să folosim unelte din piatră.

Reuniune de familie

Cei din familia Homo habilis au o vechime respectabilă: între 1,4 și 2,3 milioane de ani. Ăsta da, arbore genealogic!

T.Rex, un rege care încă fascinează lumea, după 60 de milioane de aniSue, cel mai bine conservat schelet de Tyrannosaurus rex descoperit vreodată, a dezvăluit multe secrete din viața dinozaurilor care au dominat perioada Cretacicului

Descoperirile făcute de tandemul științifico-romantic Mary și Louis Leakey au deschis noi perspective asupra evoluției speciei umane, demonstrând că utilizarea primelor unelte a venit la pachet cu o creștere semnificativă a dimensiunilor creierului la strămoșii noștri. Aceste caracteristici au determinat plasarea lor în familia hominidelor (din care cu mândrie sau nu facem și noi parte). Clasificările sunt în continuare, însă, subiect de dezbatere, pentru că noi fosile descoperite arată asemănări importante ale lui Homo habilis cu genul Australopitec (primate apropiate de om, dar neincluse in familia hominidelor). Momentan, le ținem la masa rezervată rudelor mai îndepărtate.

Mary și Louis Leakey. [sursa imagine]

În numele științei

Homo” este cuvântul latin pentru om sau uman. Reprezintă grupul de specii înrudite cu noi, oamenii moderni, și care arată trăsăturile care ne aseamănă, uneori mai mult decât ne-am dori. Dar ce să faci, neamurile nu ți le alegi.

Cuvântul ”Habilis” provine tot din latină și are sensul de îndemânatic, abil. Aceste specii sunt denumite astfel datorită capacității lor de a meșteri unelte și de a le folosi în viața de zi cu zi.

Cu un an înainte, adică în 1959, tot cei doi soți devotați cercetării științifice descoperiseră, în același loc din Tanzania doi dinți aparținând unui schelet din familia Homo habilis. După numai un an, au descoperit scheletul fosilizat al unui băiat și au continuat să scoată la lumină ulterior mai multe exemplare ale familiei precum și unelte utilizate de aceștia. Personajele scoase la lumină au fost botezate unele științific, altele cu nume de alint: de la Cindy, Twiggy și Jonny”s Child”, la OH 62 sau KNM-ER 1813, o galerie de figuri au fost desprinse din negura preistoriei și aduse în zilele noastre.

Craniile KNM-ER 1470 și KNM-ER 1813, prezentate la Muzeul de Istorie Naturală din Göteborg. KNM-ER 1470 este considerat ”Homo rudolfensis”, iar KNM-ER 1813 drept ”Homo habilis”. Totuși există paleontologi ce declară această clasificare greșită, considerând KNM-ER 1813 ca fiind ”Homo erectus”. [sursa imagine]

Portret primitiv

Se pare că Homo habilis nu și-a putut depăși condiția și a rămas pe linia de graniță între primate și hominizi, având deja un craniu mai dezvoltat, dar membrele rămânând foarte asemănătoare cu cele ale australopitecilor. Creierul avea 610 cm3, mai mare față de predecesorii săi, dar redusă în raport cu cele ale omului modern (aproximativ 1.500 cm3). Greutatea creierului reprezenta 1,7% din greutatea corpului, în timp ce azi, el trage la cântar cam 2% din greutatea normală a unui om. Fruntea devenise mai bombată, ca rezultat al extinderii creierului, iar forma coloanei vertebrale arăta că mergeau pe două picioare. Dinții și-au redus dimensiunile (chiar dacă incisivii erau încă destul de mari) și erau aranjați într-o formă mai rotunjită. Înălțimea nu era chiar punctul lor forte, masculii având în jur de 130 cm, iar femelele, mai delicate, doar 110.

Probabil că Homo habilis au fost primii noștri strămoși care au folosit unelte din piatră. Aceasta reprezintă o schimbare fundamentală în modul de gândire și a condus spre noi strategii de adaptare.

Originea speciilor, o revoluție în evoluțieCharles Darwin a provocat senzație atunci când a publicat lucrarea sa revoluționară, despre originea speciilor, care răsturna modul în care oamenii priveau lumea și pe ei înșiși

Uneltele lor erau pur și simplu pietre cioplite pentru a executa operațiuni simple, care să le permită să se descurce mai bine în mediul aspru de acum 2,6 milioane de ani. Încă se discută dacă cei care au creat aceste unelte au fost Homo habilis sau altă specie. Primele asemenea unelte au fost găsite la Olduvai Gorge, Tanzania, în Africa de Est. Cu ele tăiau, loveau sau ciopleau alte unelte și au reprezentat primul pas de la folosirea bețelor și pietrelor în stare brută, așa cum se găseau în natură... Un pas mic pentru ei, dar uriaș pentru evoluția ulterioară a omenirii înspre tehnologia sofisticată de astăzi.

Exemple de unelte folosite de Homo habilis. [sursa imagine]

Meniul nu era din cale afară de bogat. Mediul în care trăiau avea o vegetație compusă predominant din tipuri de ierburi, ceea ce se traducea în mese preponderent vegetariene, chiar vegane. Cum vremea devenea tot mai rece și mai uscată a apărut nevoia de a mânca și ceva mai consistent, respectiv animale, pentru prinderea cărora erau necesare unelte. În condițiile în care homo habilis a început să consume o mâncare ce fugea cât o țineau picioarele, putem spune că fast-food-ul și-a făcut apariția din cele mai vechi timpuri.

Referințe:

australianmuseum.net.au onthisday.com

foto creditwikimedia.org

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept