27 august 1955
Este publicată prima ediţie a „Cărţii Recordurilor”
Record ca la carte
La prima vedere, omul cu cel mai lung nas, cea mai tatuată pensionară și cea mai tânără femeie cu barbă nu par a avea nimic în comun. La fel am putea spune și despre cel mai înalt câine din lume, cel mai bătrân porc și cea mai rapidă broască țestoasă! Ceea ce-i unește, însă, e faptul că toți sunt personaje principale ale uneia dintre cele mai îndrăgite cărți. The Guinness Book of Records consemnează între paginile sale o gamă largă de recorduri, de la realizări uluitoare ale semenilor noștri, până la limitele extreme întâlnite în lumea ce ne înconjoară. În cei peste 60 de ani de existență, popularitatea de care se bucură Cartea recordurilor a crescut constant, astfel că, în prezent, mulți sunt cei care caută să stabilească câte un nou record, doar pentru a rămâne în „analele” Guinness.
Poate că multe din aceste minunății ar fi rămas anonime sau considerate irealizabile, fără momentul de inspirație al unui inginer britanic, sir Hugh Beaver. Lui îi aparține ideea de a aduna toate recordurile la un loc, astfel că, pe data de 27 august 1955, a fost publicată prima ediție a The Guinness Book of Records.
Ghidul Michelin îți arată drumul către mâncăruri excepționaleStelele Michelin sunt azi o marcă a excelenței în domeniul gastronomic, dar au început ca un ghid pentru automobiliști
Când îți iese porumbelul...
Hugh Beaver s-a născut în Africa de Sud, la Johannesburg, pe 4 mai 1890, dar și-a desăvârșit educația în Anglia, la Wellington College, din Berkshire. După ce și-a încheiat studiile, a plecat în India, acolo unde a făcut parte din forțele Poliției Imperiale Indiene. În 1921, a revenit în Marea Britanie, alăturându-se unei cunoscute firme de construcții. În calitatea sa de inginer a plecat apoi în Canada, unde a supravegheat recosntrucția portului din St. John, New Brunswick, distrus în urma unui incendiu. Ulterior a devenit partener la firmă, dar și colaborator al guvernului britanic, în cadrul ministerului muncii (între 1940 - 1945).
Din 1946, Hugh Beaver a fost numit director al renumitei firme irlandeze producătoare de bere, Arthur Guinness. Se pare că fie funcția fie berea, fie ambele i-au stimulat creativitatea, făcându-l să ajungă la concluzia că tipărirea unei publicații despre realizări excepționale ar fi binevenită. Totul a început pe data de 10 noiembrie 1951, când Beaver a plecat la o partidă de vânătoare în North Slob, în apropierea râului Slaney, din ținutul Wexford, Irlanda.
După ce a ratat un foc adresat unui ploier auriu (pasăre călătoare de mărimea unei turturele), s-a implicat într-o adevărată polemică, având ca temă desemnarea celei mai rapide păsări vânate din Europa! „Întrecerea” se dădea între ploierul auriu și un anumit tip de potârniche (red grouse).
În acea seară, Hugh Beaver a realizat că nu există o carte care să confirme (sau să infirme, după caz) care e cea mai rapidă pasăre. S-a gândit atunci că în aceeași supărătoare situație se află o mulțime de prieteni care, contrazicându-se în serile târzii, prin celebrele pub-uri britanice, nu au o referință care să le certifice afirmațiile. A fost momentul în care Beaver și-a dat seama că o carte care să dea răspunsurile la astfel de întrebări ar cunoaște imediat succesul.
The Chunnel oferă o legătură rapidă și sigură între Anglia și EuropaThe Channel Tunnel sau Chunnel este tunelul care face legătura între Anglia și continentul european și reprezintă o bijuterie inginerească remarcabilă
O porție de Guinness
După ce „sâmburele” a încolțit, managerul de la Guinness s-a pus imediat pe treabă. În demersul său, a fost ajutat de către Christopher Chatway (atlet, om de televiziune și politician), care, la acea vreme, era și el angajat al companiei. Acesta a luat legătura cu doi foști colegi de-ai săi de școală, pentru a vedea dacă agenția lor de statistică poate fi de folos noului proiect. „Ca multe alte lucruri din viață, The Guinnes Book of Records a început cu un telefon. Era început de septembrie când Christopher Chatway a telefonat agenției Fact and Figure”, avea să-și amintească peste ani Norris McWhirter. Întâlnirea dintre Hugh Beaver și gemenii Norris și Ross McWhirter a avut loc pe data de 12 septembrie 1954. Discuțiile au fost încununate de succes, iar cei doi frați, foști jurnaliști sportivi, au devenit primii editori și co-fondatori ai Cărții Recordurilor.
Primul număr va vedea lumina tiparului abia după aproape un an, pe 27 august 1955. Avea 198 de pagini și un tiraj de 1.000 de exemplare. Inițial, cartea a fost destinată distribuirii gratuite în pub-uri, cu scopul de a promova brandul Guinness. Spre uimirea tuturor, The Guinness Book of Records s-a dovedit a fi un mare succes, devenind un best-seller în Marea Britanie, până la Crăciun. „A fost privită ca o strategie de marketing, nu ca un produs ce generează profit”, avea să recunoască ulterior și Hugh Beaver.
Tarzan, un sportiv ca-n filmeÎnainte de a deveni Tarzan, Johnny Weissmuller a fost un mare campion, doborând peste 60 de recorduri mondiale la înot
În anul următor, cartea a fost lansată și în Statele Unite, unde s-au vândut 70.000 de exemplare. Bineînțeles, cu timpul tirajul a fost extins, iar Guinnes Book a fost vândută în nenumărate țări. Frații McWhirter au început să străbată lumea pentru a căuta și a omologa noi recorduri. Ross a fost editor al cărții până la moartea sa, survenită în 1975, în urma unui atentat organizat de IRA, celebra grupare teroristă irlandeză. Fratele său a continuat însă munca până în 1986, atunci când s-a retras din activitate.
Între timp, The Guinnes Book of Records a devenit, ea însăși, o deținătoare de recorduri. Este cea mai vândută carte cu drepturi de autor. S-au vândut peste 100 de milioane de exemplare, în peste 100 de țări, fiind tradusă în 37 de limbi diferite!
O carte care își doboară propriile recorduri
În prezent, The Guinnes Book of Records este unul dintre cele mai recunoscute branduri de pe glob. Franciza s-a extins dincolo de ediția tipărită, incluzând serii televizate și muzee. Apoi, odată cu timpul, a devenit o autoritate internațională în ceea ce privește catalogarea și omologarea unui număr impresionant de recorduri, angajații companiei verificând constant autenticitatea stabilirii unui nou record sau al doborârii unuia mai vechi. Bineînțeles, în cei peste 60 de ani de existență, Guinnes Book a contabilizat nenumărate recorduri. Dar, din lipsă de spațiu, majoritatea nu mai sunt publicate nici măcar pe site-ul companiei, fiind nevoie de o solicitare pentru a afla dacă un anumit record figurează în baza de date a instituției. Răspunsul va sosi în aproximativ două săptămâni.
Regina de diamant, Elisabeta a II-a, cea mai longevivă suverană britanicăO regină care a văzut venind și plecând de la Casa Albă 11 președinți și a asistat vreme de 60 de ani la importante evenimente internaționale, merita o sărbătoare pe măsură
În ediția tipărită, apar, în fiecare an, aproximativ 4.000 de noi recorduri. În ultimii ani, accentul a fost pus pe performanțele oamenilor. Din motive evidente, ce țin de etică, nu au mai fost acceptate încercările care se referă la consumul de alcool sau cele pe parcursul cărora animalele erau ucise sau aveau de suferit.
Din 2005, ziua de 9 noiembrie a fost desemnată ca fiind „International Guinnes Word Records Day”. Ca urmare, în 2006, la eveniment au participat aproximativ 100.000 de persoane, în peste 10 țări. S-a constatat că în următoarele 12 luni au fost stabilite 2.244 de noi recorduri, așadar s-a consemnat o creștere de 174% într-un an! Nu-i de mirare că toți mai mulți oameni își propun să-și depășească limitele. Dar cel mai performant dintre toți este americanul Ashrita Furman, care răstoarnă bariere încă din 1979. Ajuns la 62 de ani, Furman deține peste 200 de recorduri, inclusiv pe acela „de omul cu cele mai multe recorduri”! Printre performanțele sale se pot enumera balansatul pe o minge elvețiană la Stonehenge, cea mai lungă distanță parcursă sub apă cu bicicleta, cea mai rapidă milă parcursă cu o sticlă de lapte pe cap sau cele mai multe mere tăiate în aer într-un minut cu o sabie de samurai!
Referințe: