06 iunie 1944
D-Day – Debarcarea trupelor aliate în Normandia
Ziua când binele învinge
Deși termenul D-Day (Ziua Z) este folosit, de regulă, în jargonul militar, pentru a desemna data la care se va desfășura o anumită operațiune, pentru mulți, expresia a devenit sinonimă cu 6 iunie 1944. Aceasta a fost ziua în care forțele aliate au pus piciorul pe plajele regiunii Normandia, din Franța, dând startul eliberării Europei Occidentale de sub teroarea nazistă, în timpul celui de-al doilea război mondial. A fost o acțiune militară de proporții impresionante, caracterizată de acte de curaj și de solidaritate umană, care au dovedit, încă o dată, că niciun regim bazat pe forță nu poate rezista la nesfârșit. Dincolo de eroism și sacrificiu, a fost un întreg scenariu, plănuit cu inteligență și viziune strategică.
Sun on the beach
Dacă cineva ar fi mers să admire răsăritul Soarelui de pe țărmul Normandiei, din data de 6 iunie 1944, ar fi fost martorul unui scenariu desprins parcă din filme.
The Chunnel oferă o legătură rapidă și sigură între Anglia și EuropaThe Channel Tunnel sau Chunnel este tunelul care face legătura între Anglia și continentul european și reprezintă o bijuterie inginerească remarcabilă
Armata germană controla aproape întregul teritoriu continental european, așa că Aliații erau conștienți că o invazie dinspre ocean ar fi fost cheia câștigării războiului. Hitler știa și el asta, așa că se aștepta la un atac dinspre Nord-Vest, în primăvara lui 1944. El spera să respingă forțele aliate, printr-un contra-atac, care să amâne alte tentative de invazie, dându-i răgaz să se răfuiască cu forțele sovietice, care înaintau dinspre Est. Din momentul în care ar fi atins acest obiectiv, se vedea deja cu victoria în buzunar. N-a fost să fie.
În dimineața zilei de 5 iunie 1944, generalul american Dwight D. Eisenhower, comandantul suprem al forțelor aliate din Europa, a dat semnalul de declanșare pentru Operațiunea Overlord, cea mai amplă acțiune militară amfibie din istorie. La ordinul său, 6.000 de nave de diverse tipuri, transportând 176.000 de soldați au părăsit Anglia, îndreptându-se spre Franța. În noaptea de 5 spre 6 iunie, 822 de avioane, pline de parașutiști au pornit către zonele de lansare de deasupra Normandiei. O flotilă suplimentară de 13.000 de aparate de zbor a fost mobilizată pentru a asigura acoperire aeriană pentru invazie.
În zorii zilei de 6 iunie, 18.000 de parașutiști atinseseră deja solul francez; invazia începuse la ora 6:30. Britanicii și canadienii au câștigat cursa contra luminii, punând stăpânire pe plajele Gold, Juno și Sword; la fel au reușit americanii să facă plajă pe Utah. Pe porțiunea numită Omaha și rămasă în istorie cu tristul pseudonim Omaha cea sângeroasă, a fost mult mai greu. Peste 2.000 de oameni și-au pierdut viața. Doar datorită tenacității și capacității de adaptare rapidă la condițiile de luptă a fost atins obiectivul de a captura plaja. Până la finalul zilei, 155.000 de militari ai forțelor aliate (americani, englezi și canadieni) au debarcat cu succes pe plajele din Normandia.
Partea germană a fost prinsă în offside, pe de o parte din cauza confuziei, pe de alta, de lipsa la apel a celebrului general Erwin Rommel, plecat în permisie. Crezând că e vorba de o diversiune, menită să îi abată atenția de la adevărata debarcare, Hitler a refuzat să dea ordinul de pornire pentru diviziile din zonele apropiate și diviziilor de blindate, care ar fi putut opri debarcarea. Astfel, aliații au avut timp să își consolideze pozițiile. Mai mult, germanii au fost întârziați de raidurile aeriene ale aliaților, care au distrus poduri și căi de comunicații importante.
Cu toate că au existat și abateri de la planul inițial, debarcarea din Normandia a fost o operațiune militară reușită. Până la finalul lunii iunie, 850.000 de soldați și 150.000 de vehicule își începeau marșul ce avea să pună capăt celui de-al doilea conflict mondial. În spatele acestei desfășurări extraordinare de forțe a stat o strategie bine pusă la punct.
Ziua Z - o alarmă FARSĂ
Pentru a își induce în eroare adversarii, aliații au pus la cale o farsă de zile mari. Obiectivul acesteia era de a-i convinge pe germani că debarcarea va avea loc în zona Pas de Calais, nu în Normandia. Aici, doar 200 de km despărțeau Anglia de Franța și ar fi fost alegerea logică pentru o debarcare. Însă tot aici era concentrată cea mai mare densitate de forțe și fortificații naziste, așa că nu era o destinație tentantă.
„Operation Bodyguard” avea toate ingredientele: tancuri false, soldați de formă, posturi de radio-fantomă și agenți dubli. Adolf Hitler și comandanții naziști au fost duși de nas în stil mare, asigurând succesul debarcării din 6 iunie 1944.
În 1943, aliații au decis că Normandia trebuie să devină punctul central al invaziei care avea să elibereze continentul și să întoarcă sorții celui de-al doilea război mondial. A fost nevoie de aproape un an pentru complicatele pregătiri și toți erau conștienți că efortul ar fi fost zadarnic dacă nemții prindeau de știre, chiar și cu 48 de ore înainte, unde ar fi avut loc debarcarea. Au lansat, așadar, o campanie de dezinformare, codificată Operation Bodyguard, „pentru a determina inamicul să ia decizii strategice eronate cu privire la operațiunile Națiunilor Unite împotriva Germaniei”.
Printr-o serie concertată de acțiuni, aliații i-au convins pe adversari că atacul ar putea fi declanșat oriunde de-a lungul vestitului Zid al Atlanticului - un sistem de fortificații lung de peste 2.000 de km, construit de forțele naziste.
Vitali pentru succesul acțiunii au fost cîțiva spioni germani descoperiți și arestați în Anglia. Aceștia au fost intoxicați cu informații false, pentru a le transmite mai departe către Berlin. De pildă, doi agenți dubli, numiți Mutt și Jeff, au prezentat rapoarte detaliate despre imaginara Armată a Patra Britanică, masată în Scoția, care plănuia să se unească cu forțele sovietice, invadând Norvegia. Pentru a menține iluzia, aliații au născocit transmisii radio despre probleme provocate de vremea rece, cum ar fi deplasarea pe schiuri sau funcționarea motoarelor la temperaturi sub 0. Păcăleala a ținut, iar Hitler și-a trimis una din divizii în Scandinavia, cu câteva săptămâni înainte de D-Day.
Forța - fantomă
Pentru a crea aparențele unei concentrări masive de trupe în zona de Sud-Est a Angliei, Aliații au creat o forță militară fantomă, botezată The First U.S. Army Group. Așa-zisa unitate era condusă de generalul american George Patton, Acesta era considerat de naziști cel mai bun comandat inamic și opțiunea firească pentru a conduce invazia. Au fost trimise în eter ore nesfârșite de transmisiuni fictive despre trupe și provizii. Au mers până într-acolo încât au dat false anunțuri matrimoniale din partea unor soldați inexistenți, în ziarele locale. Au fabricat avioane-marionetă și vapoare pictate pe pânze care îmbrăcau schelete metalice, pentru a păcăli aviația germană. Tancuri Sherman gonflabile erau mutate din loc în loc, pentru a crea senzația unor puternice divizii de blindate.
Transmisionștii aliați descifraseră codurile utilizate de germani pentru a transmite mesaje, așa că aflaseră că păcăleala funcționează de minune. În zilele premergătoare debarcării, au lansat o serie de atacuri aeriene în zona Pas de Calais, ca momeală pentru naziști. Au angajat un actor australian, locotententul M.E. Clifton James, care semăna izbitor cu generalul britanic Bernard Montgomery. Actorul a petrecut câteva zile cu generalul, pentru a-i studia comportamentul, apoi, îmbrăcat cu una din celebrele sale uniforme, purtând bereta neagră caracteristică, a plecat spre Gibraltar, la 26 mai. De aici, a ajuns la Alger, unde era sigur că va fi remarcat de spionii germani, care aveau să transmită informația că nu se pregătește un atac iminent, de vreme ce unul din comandanții aliați se plimbă prin Mediterana.
Chiar și în timpul luptelor din Ziua Z, farsa a mers mai departe. Avioanele aliate au lansat fâșii de aluminiu peste Pas de Calais, pentru a da radarelor semnale false că o mare forță aeriană se apropie. Alte avioane, din zone îndepărtate de Normandia au parașutat manechine, echipate cu sisteme audio care reproduceau sunete de focuri de armă și explozii de grenade, când atingeau solul. Au fost lansate și fonografe care reproduceau vocile soldaților.
La trei zile după debarcare, omul de afaceri spaniol Juan Pujol Garcia, unul din cei mai valoroși agenți dubli britanici, a transmis către Berlin informația că debarcarea din Normandia era doar o diversiune și că atacul principal urma să se deruleze la Pas de Calais. Drept dovadă, el arăta că Patton se afla încă în Anglia. A fost atât de credibil, încât Hitler a amânat cu șapte săptămâni relocarea trupelor înspre Normandia, timp suficient ca trupele aliate să își consolideze pozițiile. Această reușită nu ar fi fost posibilă fără elaboratul scenariu din spatele evenimentelor.
Curajul și inteligența care au caracterizat momentul istoric de la 6 iunie 1944, au fost surse de inspirație pentru câteva filme de referință: Ziua cea mai lungă (1962) și Salvați soldatul Ryan (1998). Sacrificiile de atunci trebuie să rămână în memoria colectivă, pentru ca viitorul să nu mai facă necesare asemenea jertfe.
Referințe: