26 aprilie 1928
La Londra se deschide Muzeul figurilor de ceară, Madame Tussauds
Un muzeu... să-l pici cu ceară
La 26 aprilie 1928, o mare mulțime de oameni se îngrămădea pe Marylebone Road, la Londra, pentru a asista la deschiderea unui muzeu de proporții impresionante, având niște exponate cu totul aparte. După ce treceai de ușile de la intrare, te întîmpinau figuri de actori, politicieni, artiști și vedete mondene; de la Frumoasa din Pădurea Adormită, care părea că respiră liniștită în somn, până la membrii familiei regale, erau cu toții acolo. Madame Tussauds, cel mai faimos muzeu al figurilor de ceară, îți oferă prilejul de a te afla la doi pași și de a te poza alături de idolii tăi. Cea care a avut ideea de a crea un asemenea spațiu fermecat, trăise cu aproape 100 de ani în urmă, dar opera ei e vie și azi, fiind continuată, diversificată și perfecționată.
Madame Tussaud, o femeie care știa să ceară
Marie Tussaud s-a născut în 1761, la Strasbourg, purtând numele de Anna Maria Grosholtz. Tatăl său fusese ucis în Războiul de șapte ani (conflict care a implicat aproape toate țările europene, având ca principali combatanți adversarii tradiționali Anglia și Franța), cu doar două luni înainte ca mica Marie să vină pe lume. La vârsta de șase ani, mama sa a decis să se mute amândouă la Berna, intrând ca menajeră în serviciul doctorului Philippe Curtius.
Curtius nu era doar medic, ci și un foarte priceput modelator în ceară, făcând din acest tip de sculptură marea pasiune a vieții sale. Pornind de la realizarea unor modele anatomice, care îi foloseau în profesie, a ajuns să creeze portrete. S-a mutat la Paris, împreună cu Marie și mama sa, unde și-a deschis un atelier de portrete în ceară (Cabinet de Portraits En Cire). Clienții cu ștaif nu au întârziat să apară, doctorul având privilegiul de a imortaliza chipul amantei regale, Madame du Barry, iubita lui Ludovic al XV-lea. Sculptura, care datează din 1765, este cel mai vechi exponat al muzeului din Londra.
Doctorul a învățat-o pe Marie secretele modelajului în ceară și, în curând, mica ucenică și-a depășit profesorul, dovedind un talent ieșit din comun. În 1777, a creat primul portret, nu unul oarecare, ci chiar al lui Voltaire. Până la Revoluția franceză din 1789, Marie a surprins cu arta ei trăsăturile unor mari personalități ale vremii, inclusiv Jean-Jacques Rousseau și Benjamin Franklin.
Voltaire, pentru care libertatea tuturor era mai presus ca libertatea saAventurile literare și istorice ale lui Voltaire, care a susținut libertatea de exprimare pe tot traseul vieții sale, de la Bastilia până în Elveția și înapoi la Paris
Fostul doctor convertit la artă și-a deschis două galerii, pentru a-și expune creațiile: una la Palais Royal, care găzduia figurile familiei regale franceze și alta la Caverne des Grands Voleurs (Grota hoților), deschisă pe bulevardul Temple și care expunea portretele celor mai vestiți tâlhari din istorie. Spre cinstea publicului francez, trebuie să menționăm că ambele expoziții s-au bucurat de același succes.
În 1789, când a izbucnit Revoluția franceză, Marie și Curtius, inițial arestați pentru simpatiile lor regaliste, au fost eliberați, cu condiția îndeplinirii unei sarcini sinistre. Aceea de a imortaliza în ceară chipurile celor decapitați, printre care se număra și fostul rege, Ludovic al XVI-lea și soția lui, Maria Antoaneta. Doctorul a trecut apoi în lumea celor drepți și a lăsat moștenire ucenicii sale întreaga colecție a figurilor de ceară.
Bastilia, decădere și mărire într-o singură clădireBastilia, o clădire supusă capriciilor istorice, a fost construită ca fortăreață, utilizată ca închisoare și a ajuns, după demolare, simbol al libertății
Ceară la export
La scurt timp, Marie se căsătorește cu un inginer, Francois Tussaud, cu care va avea doi fii (și o fiică, dar care a murit în copilărie). Copiii vor călca pe urmele mamei, în afacerea cu statuete din ceară. În 1802, ea decide să organizeze o expoziție în Anglia, însă rămâne blocată acolo, din cauza izbucnirii războaielor napolenoniene. Talentul de întreprinzător o salvează și reușeșete să își deschidă expoziția la parterul Teatrului Lyceum. Publicul englez se arată încântat de exponatele din ceară, interesul fiind stârnit în special de ceea ce avea să devină tema „Camerei ororilor” din cadrul expoziției, figurile victimelor ghilotinate ale Revoluției franceze. Fascinația era cu atât mai mare cu cât, pe atunci, era foarte dificil să vezi cum arată în realitate o personalitate, iar expoziția oferea clasei engleze de mijloc oportunitatea de a se afla față în față cu membri ai familiei regale și alte celebrități din epocă.
Marie a efectuat, cu expoziția ei, un adevărat tur de forță, fiind pe drum vreme de aproape 33 de ani. A organizat vizionări ale exponatele sale în 75 de orașe mari și în numeroase localități mai mici. Dacă ne imaginăm doar ce însemna pe atunci să faci și să desfaci bagaje și să parcurgi cu mijlocele de transport disponibile asemenea trasee, ne dăm seama că performanța ei este, într-adevăr, una notabilă. Mai mult, atunci când a început seria de deplasări Marie nu vorbea limba engleză. De abia în 1835, a pus bazele primului spațiu expozițional permanent, pe Baker Street în Londra. Erau înfățișate evenimente istorice celebre, precum încoronări sau semnarea unor tratate de pace. Figurile de ceară create de Madame Tussaud s-au bucurat de mare succes și continuă să atragă curioși din lumea întreagă și în secolul XXI. Menționăm că numele ei era Tussaud, iar cel al muzeului Tussaud's ('s fiind genitivul în limba engleză) însă azi, nemaifiind o franciză, compania care deține muzeul îl numește, pur și simplu, Tussauds.
Madame Tussauds, azi
Pe lângă expoziția din Londra, au mai fost deschise muzee Madame Tussauds în Las Vegas, New York, Amsterdam, Hong Kong, Berlin, Copenhaga. Prin cele 14 zone interactive și 300 de exponate, Madame Tussauds Londra spune povești în care eleganța se întâlnește cu opulența și fantasticul cu realul. Există încă figuri create chiar de fondatoarea muzeului. Galeria originală conținea 400 de statuete, însă incendiul din 1925 (urmat de restaurarea și redeschiderea din 1926) și bombardamentele celui de-al doilea război mondial au mai distrus unele piese.
Dacă vă întrebați cum sunt realizate statuile care par vii, răspunsul este: cu greu. Procesul este lung și complicat, demarând cu peste 250 de măsurători luate modelului real după care va fi realizată statueta. Sau zeci și zeci de fotografii și imagini ale unor personalități dispărute. Matrița pentru cap și cea pentru corp sunt modelate separat, din lut, iar rezultatul este sculptat cu grijă. Acesta va sta la baza realizării modelului din ghips, care va fi îmbrăcat în ceară. Odată obținute părțile corpului începe delicatul proces al ajustării, sunt trasate ridurile, formate orbitele oculare și toate detaliile chipului. Matrița este înmuiată în apă caldă, iar apoi scufundată în ceară. După răcire, se alege nuanța potrivită de ten, de către un pictor specializat. Pentru a obține textura naturală a pielii, se vor aplica multiple straturi de culoare, însă asta pare nimic față de ce urmează. Artiștii de la muzeu, chiar știu câte fire are în cap o anumită celebritate și asta pentru că le inserează bucată cu bucată în scalpul de ceară. Operațiunea necesită aproape o lună, însă nu se încheie aici, pentru că podoaba capilară a figurilor este constant spălată cu șampon și dată cu balsam, fiind uneori consultați chiar și stiliștii personali ai celebrităților respective.
Ochii, atât de importanți în obținerea expresiei faciale sunt o altă etapă complicată. Pentru a recrea vinișoarele roșii din globul ocular se folosesc fire de mătase. Pentru venele vizibile pe restul membrelor se folosește sfoară. Dinții sunt făcuți de tehnicieni, pe baza unui mulaj dentar, dacă persoana e dispusă să îl facă sau pe baza fotografiilor disponibile. Datele personale pe care care starurile le pun la dispoziția muzeului rămân confidențiale. Toate statuile sunt făcute la dimensiuni ceva mai mari decât cele reale, pentru că ceara se strânge în timp.
De cele mai multe ori, celebritățile decid ce ținuta va purta statueta care le reprezintă sau donează chiar haine din garderoba personală, pentru un look cât mai realist. Întregul proces de realizare a unei statui din ceară durează aproximativ 4 luni și costă 125.000 de dolari.
Cu atâtea vedete în preajmă, muzeul a avut parte de diverse momente mai mult sau mai puțin amuzante. În 2010, Ozzy Osbourne cel real s-a postat în locul statuii sale, speriind vizitatorii care habar nu aveau că se găsesc față în față cu artistul în carne și oase. Spiritul civic moare dar nu se predă, ca dovadă, în 2008, un cetățean german a pătruns în Muzeul Tussauds din Berlin, în ziua deschiderii și a smuls capul statuii care îl reprezenta pe Hitler. E adevărat, existau afișe care avertizau vizitatorii să nu atingă sau nu facă poze cu statuile, însă nu se spunea nimic despre decapitarea acestora. Cetățeanul supărat a precizat că nu suporta să il vadă pe Hitler transformat în atracție turistică. Singura personalitate care a refuzat să fie portretizată în ceară a fost Maica Tereza, insistând asupra faptului că misiunea ei e mult mai importantă decât ființa ei fizică.
Nu de aceeași părere era și Madame Tussaud, care și-a modelat propria figură în ceară, cu opt ani înainte de a muri, la venerabila vârstă de 89 de ani. Statueta ei încă veghează la Londra asupra adevăratei industrii pe care această femeie remarcabilă a creat-o.
Referințe: