20 august 1911

prima telegramă trimisă în jurul lumii, cu 66 de ani înainte de lansarea lui Voyager II

Caleidoscop Monica

Ocolul Pământului

Visul de a da ocol lumii îi bântuie pe oameni încă de când au realizat că planeta e rotundă. Multă vreme a rămas o aventură rezervată temerarilor care erau dispuși să investească ani de zile, riscându-și chiar viața, neștiind dacă se vor întoarce sau nu dintr-o asemenea călătorie. Secolul XX a redus distanțele și a adus oamenii mai aproape, atât prin dezvoltarea mijlocelor rapide de locomoție, cât și prin creșterea vitezei de difuzare a informației. Semnificativă pentru aceste progrese rămâne data de 20 august când, la câteva zeci de ani diferență, două evenimente majore s-au petrecut. În 1911, ziarul The New York Times trimite experimental o telegramă în jurul lumii, printr-un serviciu comercial. Exact 66 de ani mai târziu, în 1977, The National Aeronautics and Space Administration (NASA) trimite un altfel de mesaj: o înregistrare audio cu informații despre Terra, destinate potențialelor ființe inteligente din Univers. Dovezile existenței și activității speciei umane pe Pământ au fost purtate în spațiu de naveta spațială Voyager 2.

Voiaj de neuitat

Ziarul The New York Times a decis să trimită celebra telegramă din 1911, pentru a determina cât de repede poate fi transmis un mesaj în jurul lumii, utilizând serviciile comerciale de telegrafie prin cablu. Textul nu reprezenta o culme a creației literare, titrând simplu: ”Acest mesaj a fost trimis în jurul lumii”. Însă valoarea sa nu era una artistică, ci una tehnologică. Mesajul a părăsit biroul de corespondență situat la etajul 17 din clădirea în care funcționa redacția ziarului, la ora 7 dimineața, în ziua de 20 august 1911.

The New York Times, o publicație de calitateThe New York Times este azi unul dintre cele mai cunoscute ziare de pe glob, având o bună reputație pentru promovarea jurnalismului de calitate

New York în anul 1911. În dreapta se vede clădirea de pe 43rd Street, la numărul 229, care va deveni sediul publicației New York Times între anii 1913 și 2007. [sursa imagine]

Avea să pornească într-o călătorie memorabilă, parcurgând 45.000 de kilometri, fiind preluat și retransmis de 16 operatori diferiți, trecând prin San Francisco, Filipine, Hong Kong, Saigon, Singapore, Bombay, Malta, Lisabona, insulele Azore - acestea fiind doar câteva dintre punctele mai importante de pe harta traseului. A revenit la același operator care l-a lansat în circuit, după 16,5 minute. A fost cel mai bun timp obținut vreodată de o cablogramă comercială, de la deschiderea cablului care traversa Oceanul Pacific, în 1900.

Telegramele, primii pași către comunicarea globală de aziPrimul mesaj transmis cu succes prin intermediul telegrafului electric, între stațiile feroviare britanice Euston și Camden a marcat începutul unei revoluții în comunicații

De la Pământ la stele

La 20 august 1977, o rachetă aparținând NASA a lansat sonda spațială Voyager 2, o navă fără echipaj uman la bord, de la centrul din Cape Canaveral, Florida. Era prima din cele două programate pentru lansare în acel an, într-un mare turneu care includea vizitarea planetelor situate în afara centurii de asteroizi. Zborul lor urma să coincidă cu un fenomen rar de aliniere dintre Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. La bordul lui Voyager II exista, totuși un personaj extrem de important, care, chiar dacă nu era însuflețit, purta în necunoscut o parte din sufletul umanității. O înregistrare fonografică, pe suport de cupru, intitulată ”Sounds of Earth”. Creată ca o variantă de ”capsulă a timpului” înregistrarea conținea saluturi în 60 de limbi, informații științifice despre Terra și despre rasa umană, muzică clasică, jazz și rock n”roll, sunete din natură precum tunetele sau valurile și mesaje înregistrate cu voci ale liderilor importanți ai lumii din acel moment, printre care și președintele american Jimmy Carter.

Ideea unei asemenea modalități de comunicare cu alte civilizații i-a aparținut astronomului Carl Sagan, care spera astfel să poată contacta forme de viață evoluate care ar putea trăi pe alte planete. Înregistrarea, realizată în dublu exemplar, a fost trimisă în cosmos și cu Voyager 2 și cu geamăna sa, Voyager 1, lansată după doar câteva săptămâni. Mesajul a fost sigilat într-o carcasă de aluminiu, care o poate păstra intactă vreme de 1 miliard de ani. Alături au fost puse și instrucțiunile precum și instrumentele necesare redării.

Edison și magia sunetelorThomas Edison, ne-a lăsat moștenire, printre cele peste 1.000 de invenții ale sale, unele fără de care viața modernă ar fi total diferită: fonograful și becul

Fața și reversul discului, placat cu aur, ce a fost trimis în spațiu cu cele două sonde, Voyager I și II. Conținutul discului, care cuprinde 115 imagini, dar și sunete din natură, a fost selecționat în aproximativ un an, de către un comitet prezidat de Carl Sagan. [sursa imagine]

Voyager 2 a fost lansată, în cadrul programului spațial cu același nume, cu 16 zile înaintea lui Voyager 1, pe o traiectorie mai lungă către Jupiter și Saturn, dar care permitea apropierea de  Uranus și Neptun. Este singura navă care a vizitat ambii giganți înghețați. Cele două sonde Voyager au fost construite special pentru a explora zona îndepărtată a sistemului solar, trimițând informații și fotografii cu planetele aflate la mare distanță de Pământ. În următorii 12 ani, misiunea s-a dovedit a fi un succes deplin. După ce ambele nave au trecut pe lângă Jupiter și Saturn, Voyager I a zburat către marginea sistemului solar, în timp ce Voyager II a vizitat Uranus, Neptun și, într-un final, Pluto, în 1990. După acest voiaj epic, s-a alăturat coechipierei și omoloagei sale, la granița sistemului solar.

Carl Sagan s-a ocupat și pregătirea mesajului de pe placa trimisă cu navetele spațiale Pioneer 10 (1972) și Pioneer 11 (1973). Aceasta cuprinde pictograma unui bărbat și a unei femei ca referință a speciei umane, dar și alte simboluri ce oferă informații despre originea navetelor, în cazul în care navetele spațiale vor întâlni o civilizație extraterestră. [sursa imagine]

Voyager în misiune

Prima etapă a misiunii care îi revenea lui Voyager 2, s-a finalizat cu explorarea sistemului neptunian, la 2 octombrie 1989. Până atunci, nava strânsese deja un palmares impresionant, vizitând Uranus în 1986, Saturn, în 1981, și Jupiter în 1979. Voyager 2 se află acum în următoarea etapă a aventurii sale, în care va studia zona din marginea îndepărtată a sistemului solar. Ar merita o pensie frumoasă, având în vedere că se află la datorie de aproape 40 de ani. Legătura cu baza de pe Pământ se face prin Deep Space Network, cel mai amplu și sensibil sistem de telecomunicații, gestionat de NASA.

Pasagerii din naveta spațială Dragon V2 vor vedea Pământul de susElon Musk, fondatorul unor companii celebre ca Pay Pal și SpaceX, pregătește oferte pentru concedii cu adevărat exotice - în spațiul cosmic

În luna iulie 2017, Voyager 2 se afla la o distanță de 115 unități astronomice (AU) de Pământ. Dacă ne gândim că o unitate astronomică reprezintă echivalentul a 150 de milioane de kilometri, ne dăm seama că a făcut ceva drum. Alături de Voyager 1, New Horizons, Pioneer 10 și Pioneer11, este una din creațiile omenești care au pătruns cel mai adânc în marele mister al Universului. Sonda se deplasa, în 2014, cu o viteză de 15,4 km/s (55.000 km/h). După ce va ieși din heliosferă (strat extern format din particule de energie ridicată emise de Soare, aflat în jurul sistemului solar), intrând în spațiul interstelar, se așteaptă să transmită primele măsurători directe ale densității și temperaturii plasmei interstelare.

Grație programului Voyager, savanții de la NASA au intrat în posesia unor informații extrem de prețioase cu privire la planetele de dincolo de centura de asteroizi, inclusiv a unor poze în plan apropiat cu cele șapte inele ale lui Saturn; dovezi ale existenței unor gheizere și vulcani activi pe patru din cei 22 de sateliți naturali ai planetei; vânturi care suflă cu 2.500 de km/oră, pe Neptun; măsurători ale câmpurilor magnetice de pe Uranus și Neptun. Se estimează că cele două temerare Voyager vor continua să trimită date până în 2020 sau până sursele lor de energie, pe bază de plutoniu, se vor epuiza. Apoi, vor intra într-o binemeritată perioadă de relaxare, plutind prin spațiu, așteptând să fie descoperite și admirate, poate, de alte civilizații, pe alte ceruri.

Referințe:

wikipedia.org history.com

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept