18 aprilie 1909

Ioana d’Arc este beatificată

Caleidoscop Monica

Arc de triumf

Ioana d”Arc (Jeanne d”Arc), adesea numită Fecioara din Orléans este astăzi trecută oficial în rândul sfinților de către Biserica Catolică. Excomunicată și arsă pe rug, sub acuzația de erezie,  în 1431, a fost reabilitată ulterior de oficialii Bisericii, fiind considerată o victimă nevinovată a unui conflict religios și declarată martiră. Legenda ei va crește peste secole, conducând la beatificarea sa, în 1909 și la canonizarea din 1920. Ceremonia de beatificare a avut loc la 18 aprilie 1909, fiind condusă de cardinalii Sebastiano Martinelli și Mariano Rampolla. Însuși Papa Pius al X-lea i-a venerat relicvele în acea zi, la Basilica Sf. Petru, înconjurat de 70 de înalte fețe bisericești.

De la beatificare la canonizare

Beatificarea (din latină, unde beatus, înseamnă binecuvântat, iar facere, a face) este recunoașterea de către Biserica Catolică a faptului că o persoană decedată a ajuns în Împărăția Cerurilor și are capacitatea de a interveni pentru cei care se roagă în numele ei. Canonizarea reprezintă actul prin care Biserica Catolică sau Anglicană  declară că o persoană decedată a fost sfânt sau sfântă, fiind astfel inclusă pe lista sfinților recunoscuți și celebrați oficial.

Ioan Paul al II-lea un papă de colecțiePapa Ioan Paul al II-lea a fost un îndrumător spiritual adevărat, deschis, tolerant și intelligent, dar, mai presus de toate, uman

Beatificarea ei aproape că a coincis cu inventarea de către francezul Victor Janvier a unui utilaj performant de gravură pentru medalioane și monede. Această invenție, împreună cu tradiția franceză în domeniul sculpturii, a condus la apariția a numeroase asemenea piese gravate cu scene din viața martirei. În luptele primului război mondial, soldații aveau asupra lor medalioane cu imaginea gravată a Ioanei d”Arc. În timpul unei bătălii, au luat lumina unui proiector german îndreptat spre cer drept o apariție a Fecioarei din Orléans, fapt care le-a ridicat mult moralul.

Canonizarea ei a avut loc la 16 mai 1920. Peste 60.000 de oameni au participat la ceremonia condusă de Papa Benedict al XV-lea, inclusiv 140 de urmași ai familiei din care făcea parte Ioana d”Arc. Trecerea ei în rândul sfinților a devenit și un simbol al încheierii veșnicului conflict între englezi și francezi, care depășiseră vechile dușmănii ”pentru binele omenirii”.

Ioana d”Arc, o poveste arzătoare

Acum șase sute de ani, o tânără curajoasă a ieșit din anonimat, pentru a-l susține pe Carol al VII-lea al Franței. Ea a condus armata franceză spre câteva victorii decisive în cadrul Războiului de 100 de ani. Multe din poveștile referitoare la Ioana d”Arc se bazează pe scrieri apocrife (a căror autenticitate nu e confirmată) și pe prejudecăți.

Regele Carol al VII-lea al Franței [sursa imagine]

Numele său real ar fi fost una din următoarele variante: Jehanne d”Arc, Jehanne Tarc, Jehanne Romée ori Jehanne de Vouthon. Însă nu a rămas în istorie cu niciuna din aceste denumiri. Ioana nu era originară dintr-un loc numit Arc, așa cum ar fi indicat anglicizarea numelui de familie al tatălui ei - d”Arc. Ea a crescut în Domrémy, un sătuc din Nord-Vestul Franței, fiică a unui fermier și a soției acestuia, catolică înfocată. În timpul procesului, ea s-a prezentat curții ecleziastice care o judeca drept ”Jehanne Fecioara” și a afirmat inițial că nu își cunoștea numele de familie. A explicat după aceea că tatăl său se numea Jacques d”Arc, iar mama, Isabelle Romée, afirmând că în orașul ei de baștină fetele luau numele de familie al mamei. În Franța medievală, când numele de familie nu erau fixe și nici foarte utilizate, Romée indica adesea doar o persoană care făcuse un pelerinaj la Roma sau către o altă destinație cu semnificație religioasă.

Vitejie sau nebunie?

Azi, Ioana ar fi fost poate diagnosticată cu totul altfel decât curajoasă, credincioasă sau eretică. Doctorii zilelor noastre, studiind comportamentul acesteia, au diagnosticat-o cu diverse afecțiuni, de la schizofrenie, la epilepsie. 

Pe la vârsta de 12 - 13 ani, Ioana d”Arc a început, aparent, să audă voci și să experimenteze viziuni, pe care le-a interpretat ca semne divine. În timpul procesului a mărturisit că îngeri și sfinți i-au spus să trăiască pios și să frecventeze biserica. Apoi, au început să îi dea instrucțiuni cum să elibereze Franța de invadatorii englezi și să îl instaleze pe tron pe Carol al VII-lea, ca suveran de drept al Franței. Fecioara afirma că o lumină însoțea adesea viziunile și auzea vocile mai clar atunci când băteau clopotele. Pe baza acestor mărturii, unii experți au apreciat că Ioana d”Arc suferea de una dintre afecțiunile neurologice și psihiatrice care declanșează halucinații și iluzii (leziuni cerebrale, tulburări bipolare etc). O altă teorie susține că ea contactase tuberculoză bovină, care provoacă o formă de demență, din cauza laptelui nefiert pe care îl consumase.

Pasteur și descoperirile sale revoluționare pentru sănătatea lumiiPasteurizarea, care elimină din alimente bacteriile ce pot provoca boli, a fost o descoperire a savantului francez Louis Pasteur și a salvat, în timp, nenumărate vieți

O fată cu temperament

Ioana d”Arc a stabilit strategiile de luptă ale armatei franceze, a propus soluții diplomatice în negocierile cu englezii și și-a însoțit oamenii în bătălie, pentru a-i încuraja. Nu a participat direct la lupte, omorând adversari, însă a fost rănită de două ori. Temperamentul ei aprins a devenit evident atunci când a fost numită la comandă. Nu ezita să certe cavaleri renumiți dacă se purtau necuviincios sau chiuleau de la Liturghie. A acuzat căpeteniile nobiliare de lașitate în discuțiile cu englezii. Odată a încercat chiar să pălmuiască un soldat scoțian - scoțienii se aliaseră cu francezii în Războiul de 100 de ani - soldat care mâncase carne furată. A izgonit amantele și prostituatele care călătoreau cu convoaiele militare. La audierile de la proces, unul din clerici a întrebat-o în ce limbă vorbeau vocile pe care le auzea, iar Ioana i-a răspuns că vorbeau o franceză mai bună ca el.

Procesul Ionei d”Arc - Fred Roe (1864-1947) [sursa imagine]

După ce a căzut în mâinile inamicului, în 1430, Ioana d”Arc a fost judecată în fortăreața engleză de la Rouen, de către o curte ecleziastică. Cele 70 de capete de acuzare împotriva sa mergeau de la vrăjitorie, până la furtul de cai. Până în mai 1431 și-au restrâns acuzațiile la 12, majoritatea legate de purtarea veșmintelor bărbătești și afirmațiile că Dumnezeu ar fi contactat-o direct. I s-a oferit pedeapsa cu închisoarea pe viață, dacă și-ar fi recunoscut vina. Ioana a semnat un document prin care mărturisea păcatele ce i se puneau în cârcă și promitea să se îndrepte. A semnat e mult spus, pentru că se consideră că era analfabetă, așadar a pus, probabil, o cruce în locul semnăturii. Câteva zile mai târziu, posibil din cauza unor amenințări, violențe sau chiar tentative de viol din partea gardienilor, Ioana a îmbrăcat din nou straiele bărbătești și le-a spus judecătorilor care au vizitat-o în celulă că vocile au reapărut. Din aceste două motive a fost considerată o eretică recalcitrantă și a fost trimisă pe rug.

Galilei a pus Pământul în mișcare, împotriva voinței bisericiiGalileo Galilei, matematician, astronom și filozof din Pisa, a susținut teoria lui Copernicus, care contrazicea principiile bisericii cu privire la sistemul solar

Ioana, o inspirație peste timp

Vocile care i-au cerut Ioanei să îmbrace ținuta masculină și să îi gonească pe englezi din Franța, i-au spus și să își taie părul. Așa că ea îl purta tuns în stilul pajilor, obișnuit pe acea vreme, până când gardienii au ras-o în cap înainte de execuție. În 1909, un stilist născut în Polonia, cunoscut drept Monsieur Antoine - unul dintre cei mai celebri din Parisul acelor ani - a început să își tundă onorata clientelă în cunoscuta formă ”bob,”afirmând că s-a inspirat de la Ioana d”Arc. Acest look a devenit  foarte popular în anii 1920, fiind adoptat de vedetele filmului mut. Stilul, în diverse formule, a rămas în vogă până azi.

Mai mult decât o imagine, Ioana d”Arc rămâne un simbol al curajului de a lupta pentru o cauză în care crezi cu adevărat. Ziua ei este oficiată la 30 mai, în special în Franța, dar și în multe parohii catolice din alte părți ale lumii. Pentru mulți lideri a fost și va rămâne o sursă de inspirație. ”Ioana a fost atât de diferită de natura vulgară obișnuită a oamenilor, încât nu își află egal în o mie de ani. A întruchipat bunătatea înnăscută și valoarea rasei umane, într-o perfecțiune fără orgolii. Curaj incredibil, compasiune fără margini, virtuțile omului simplu, înțelepciunea celui drept, toate au strălucit prin ea. A glorificat și a eliberat pământul care i-a dat viață.” Sir Winston Churchill

Referințe:

wikipedia.org history.com

foto creditpintrest.com

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept