27 noiembrie 1895

O premieră nobilă - Premiille Nobel

CaleidoscopMonica

Un testament exploziv

Printr-o interesantă întorsătură a destinului, cel care inventase dinamita avea să își asocieze numele cu cea mai înaltă onoare prin care umanitatea îi cinstește pe cei care s-au pus în slujba vieții. Din 1901, Premiile Nobel se acordă personalităților din lumea întreagă, pentru rezultate remarcabile în domenii precum: medicină, chimie, fizică, literatură sau științe sociale. Totul a început în 27 noiembrie 1895, când Alfred Nobel a decis, în testamentul său, să dedice o bună parte din avere acordării înaltelor distincții. Și asta din cauza unei erori jurnalistice...

Cronica unei morți eronate

Premiile Nobel au scris, fără doar și poate, unele dintre cele mai interesante povești. De la personaje remarcabile precum Marie Curie (nu doar prima femeie care a primit premiul, dar prima și, până de curând, singura, care a primit două premii pentru două discipline diferite), la Aung San Suu Kyi, singura persoană laureată în timp ce se afla în arest la domiciliu sau la Ernest Hemingway, al cărui discurs de acceptare ar fi meritat în sine un premiu.

Hemingway dăruiește lumii o capodoperă, Bătrânul și mareaBătrânul și marea, o operă de referință a scriitorului Ernest Hemingway, distinsă cu Premiul Pulitzer, ne duce în miezul unei lupte emoționante cu viața

La fel de interesantă este, însă, și povestea din spatele premiilor. Ceea ce azi a devenit sinonim cu excelența, s-a născut dintr-o confuzie. In 1888, când suedezul Ludwig Nobel a murit, presa franceză l-a confundat cu fratele său Alfred, care făcuse avere fără a da tunuri, dar ocupându-se de balistică și inventând dinamita. Ziarele au publicat un necrolog devastator, în care îl numeau pe omul de afaceri „comerciant al morții”. Alfred Nobel, având „șansa” rară de a-și citi propriul epitaf, a fost total răvășit și a luat hotărârea de a schimba istoria, înainte de a fi prea târziu.

A meditat o vreme asupra celei mai potrivite abordări și, la 27 noiembrie 1895, a trecut la fapte. La sediul Clubului Suedez din Paris, la un birou care mai poate fi văzut și azi, și-a redactat testamentul. Pe parcursul a patru pagini, el a scris ce dorea să lase rudelor (nu avea copii) și personalului. Cerea ca restul averii să fie investit într-un fond „a cărui dobândă să fie distribuită anual, sub formă de premii, celor care, în anul precedent, și-au adus cea mai mare contribuție la binele omenirii”. Suma urma să fie împărțită în cinci părți egale și oferită pentru cele mai importante descoperiri în patru domenii, iar cea de-a cincea, „persoanei care a lucrat cel mai mult sau cel mai bine pentru înțelegerea între națiuni, pentru reducerea înarmării și promovarea păcii”, cu alte cuvinte, Premiul Nobel pentru Pace.

Testamentul, păstrat într-o cutie de valori, la sediul Fundației Nobel din Stockholm, nu a fost niciodată expus pentru public, iar fragmentele citate de diverse surse provin din relatările celor care au fost la club în ziua redactării documentului și au servit ca martori. Nobel a murit la numai un an după redactarea testamentului și asistentului său, în vârstă de 25 de ani, Ragnar Sohlman i s-a încredințat punerea în practică a prevederilor documentului. Tânărul s-a ridicat la înălțimea misiunii sale, îndeplinind-o cu mare entuziasm. A alergat prin tot Parisul pentru a colecta banii lichizi, hârtiile și activele Nobel de la diverse bănci. A trimis totul în Suedia, unde s-a întors și el, pentru a vinde acțiunile deținute de omul de afaceri, dar în așa fel încât să nu le scadă valoarea și să nu dezechilibreze piața. Valoarea totală a fondului destinat premiilor, se ridica la aproximativ 265 de milioane de dolari.

În ciuda scopului nobil declarat, dorințele lui Nobel au fost întâmpinate cu reticență. Rudele sale, care habar nu aveau de conținutul testamentului, au fost șocate. Familia regală suedeză a calificat gestul ca fiind lipsit de patriotism, prin înființarea unui premiu care să nu țină cont de naționalitatea celui care îl primește, în loc să îi recompenseze doar pe conaționalii săi. Personalul care îl deservea a fost îngrozit de implicațiile administrative și organizatorice ale unei asemenea operațiuni, fiind convinși că Nobel nu le luase în calcul. Dar ideea a câștigat și adepți.

În Grecia anului 1896 erau în plină desfășurare Jocurile Olimpice, iar conceptul de a crea o familie universală și de a cinsti marile figuri ale umanității a trezit multă simpatie în acel context. Ragnar a găsit tot mai mult sprijin în munca sa constantă de a constitui Fundația Nobel, iar în 1901 acest vis devenea realitate. La 5 ani după ce testamentul fusese deschis, premiile Nobel au fost acordate în Norvegia și Suedia. Și azi, premiile sunt decernate în capitala Suediei, la Stockholm, cu excepția Premiului Nobel pentru Pace, care se decernează în Norvegia, la Oslo.

Razele X, cu bune și releSavantul german Röntgen a descoperit întâmplător razele X, care s-au dovedit a avea multiple aplicații în diverse domenii științifice, de la medicină, la astronomie

Pentru prima ediție, comitetului Fundației Nobel a recompensat, în domeniul fizicii, descoperirea lui Wilhelm Röntgen, razele X. La chimie, alegerea a fost dificilă, fiind o perioadă prolifică, se pare, pentru această știință și existând nu mai puțin de 20 de candidați. Dintre toți a fost selectat danezul Jacobus van't Hoff, pentru cercetările sale în domeniul termodinamicii. În ceea ce privește literatura, Academia Suedeză l-a preferat pe poetul Sully Prudhomme, ceea ce a stârnit o reacție de protest din partea multor scriitori, care se așteptau ca Lev Tolstoi să primească premiul. Primul Premiu Nobel pentru Medicină i-a revenit doctorului și microbiologului german Emil von Behrin, care găsise un antidot la difterie, o boală a căilor respiratorii, care secerase multe vieți. Premiul Nobel pentru Pace, ediția I, a mers la suedezul Jean Henri Dunant, care a contribuit decisiv la înființarea Crucii Roșii și a inițiat Convenția de la Geneva. Fiecare laureat primește o medalie de aur, o diploma și o sumă de bani, decisă de Fundație.

Convenția de la Geneva a semnat actul de naștere al Crucii Roșii InternaționaleCrucea Roșie, cea mai mare organizație umanitară din lume, în care activează milioane de voluntari, a fost înființată de Henri Dunant, pentru a ajuta soldații răniți în război

Omul învață din greșeli și această afirmație ne apare cu atât mai adevărată cu cât realizăm că cea mai înaltă distincție a realizărilor umane s-a născut din combinația unei greșeli de documentare cu mustrări de conștiință. Nobel însuși, o minte strălucită, cu peste 355 de invenții la activ, vorbitor fluent a 5 limbi, chimist, inginer, antreprenor, scriitor, a știut să onoreze, dincolo de viața sa, performanța dusă la cel mai înalte standarde.

Referințe:

brainpickings.org nobelprize.org