6 mai 1889

Se deschide Expoziția Universală de la Paris

Caleidoscop Adrian S.

Expoziția Universală din 1889 - un hit de heavy metal

În data de 6 mai 1889, își deschide porțile la Paris Expoziția Universală care aniversa, cu acest prilej, 100 de ani de la căderea Bastiliei, eveniment considerat simbolic pentru începerea Revoluției Franceze. Târgul desfășurat pe o suprafață de peste 95 hectare, includea o reconstrucție a celebrei închisori, cu împrejurimile sale, dar avea și o curte interioară acoperită de un tavan albastru decorat cu flori de crin (simbolul monarhiei franceze), folosită ca sală de bal și loc de adunare.

Spațiul expozițional includea Câmpul lui Marte, dealul Trocadero, cheiul d”Orsay, o parte din Sena și esplanada Hôtel des Invalides. Transportul în jurul expoziției era în parte asigurat de un trenuleț cu ecartament redus (600 mm) care se spune că ar fi transportat în 6 luni pe durata expoziției, aproape 6.342.446 vizitatori. Unele din locomotivele utilizate atunci au fost folosite într-un proiect ulterior denumit Chemins de Fer du Calvados.

Bastilia, decădere și mărire într-o singură clădireBastilia, o clădire supusă capriciilor istorice, a fost construită ca fortăreață, utilizată ca închisoare și a ajuns, după demolare, simbol al libertății

Turnul Eiffel - Doamna de fier a Parisului

Principalul simbol aflat, în centrul expoziției, era Turnul Eiffel. Acesta marca intrarea în târgul desfășurat pe Câmpul lui Marte, adică parcul dintre turn și Școala Militară, (același amplasament va fi folosit la Expoziția Universală din 1867 și apoi la cea din 1900).

Turnul Eiffel - fazele construcției [sursa imagine]

Artiști și oameni de cultură francezi au protestat vehement la aflarea veștii că proiectul lui Gustave Eiffel a fost ales pentru a deschide Expoziția Universală a anului 1889, considerând că această construcție este nedemnă de un oraș elegant ca Parisul. Liderul vocilor reacționare era arhitectul Jean-Louis Charles Garnier cunoscut pentru Palatul Garnier și Opera din Monte Carlo. În opinia sa, fierul are un rol în arhitectură, dar ca servitor, nu ca stăpân. De aceea, el spunea că metalul trebuie dresat cu piatră, care ar aduce din gloria Greciei și Romei antice. Expunerea fierului la vedere o considera ca fiind lipsită de gust. De aceea, Turnul lui Eiffel a fost caricaturizat și botezat în derâdere ”Doamna de fier” sau ”Marea doamnă de fier”. Cu toate acestea, construcția și-a luat revanșa în timp, devenind un simbol al Parisului. Gustave Eiffel a fost convins de la început că parizienilor le va plăcea.

Expo '67, cel mai mare târg al secolului XXExpo 67 a fost o expoziție universală, organizată la Montreal, la care au participat 62 de națiuni, cu cele mai mari realizări ale lor din toate domeniile

Se spune că, din zecile de milioane de vizitatori, atrași de expoziție, 1.953.122 au venit să vadă Turnul Eiffel, adică în jur de 12.000 pe zi. La momentul deschiderii, lifturile erau neterminate și de abia din 26 mai au fost funcționale. Până atunci, aproape 30.000 de vizitatori au fost nevoiți să urce cele 1710 trepte, până în vârf. Fiind cea mai înaltă construcție din oraș la ora aceea (300 m), mulți vizitatori au fost atrași nu doar de înălțimea sa amețitoare, ci și de posibilitatea unei perspective fără precedent, de sus, asupra Parisului.

Marie François Sadi Carnot: numele ”SADI” l-a primit în onoarea unchiului său, Nicolas Léonard Sadi Carnot, considerat părintele termodinamicii. Marie François a fost a 5-lea președinte în a Treia Republică Franceză, între 1887 și până la asasinarea lui din 1894. [sursa imagine]

Multe celebrități ale vremii au vizitat Turnul Eiffel, însă președintele Republicii Franceze, Sadi Carnot, a ajuns acolo de abia în 10 iulie. Nu i-a părut rău ca și-a inclus expoziția în program, fiind foarte mulțumit de rezultatele vizitei sale.  

O interesantă atracție propusă publicului de către organizatori, a fost aceea de a trimite cărți poștale din vârful turnului. Cea mai veche carte poștală timbrată care înfățișa Turnul Eiffel datează din 21 august 1889.

La primul etaj, au fost plasate patru restaurante construite în stiluri diferite. Cel mai autentic ca stil era cel rusesc, realizat pe tipicul localurilor moscovite, apoi cel anglo-american cu un bar în mijloc, urmând trendul britanico-american. Restaurantul francez avea o fațadă care amintea de un foișor cu o grădină verde în fundal, despre restaurantul flamand se pomenește doar că după încheierea expoziției a devenit teatru.

Antetul ziarului Le Figaro, ediția din 7 august 1889, tipărit în turnul Eiffel

La etajul al doilea, publicația Le Figaro a amenajat un punct de lucru cu tipografie cu tot, unde tipăreau ediția zilei. Numele celor care urcau până sus în turn erau certificate într-o rubrică specială iar imaginea de pe copertă îl înfățișa pe Bărbierul din Sevilla călare pe Turnul Eiffel.

În fiecare seară, Turnul Eiffel era iluminat cu lămpi cu gaz protejate cu geamuri din sticlă opal, iar o baliză tricoloră închipuind culorile Franței trimitea semnale roșu, alb, albastre peste Paris.

Palatul sau Galeria Mașinilor

Un pavilion complet nou a fost construit pentru Expoziția Universală a anului 1889 fiind dispus pe Câmpul lui Marte, în fața Școlii Militare. Ahitectul principal Ferdinand Dutert, asistat de arhitecții Blavette, Deglane și Eugene Henard au proiectat o clădire din metal și sticlă, lungă de 420 m, lată de 115 m și înaltă de 45 m, având o structură de arc articulată cu trei pini, fără piloni interiori, astfel de structuri de rezistență fiind folosite doar la poduri.

Proporțiile structurii erau ceva inedit, oamenii fiind obișnuiți cu arcadele grele de piatră. Au fost exprimate nenumărate temeri pe seama rezistenței ei, deși în cei 20 de ani de funcționare nu s-a întâmplat nimic. Cu siguranță, ei se raportau la dimensiunile celei mai înalte clădiri boltite construite până atunci, adică la gara St. Pancras din Londra, care avea dimensiunile mult mai mici (lungime - 210 m, lățime - 73m, înălțime - 30 m) și era considerată foarte impunătoare pentru anul 1868.

Palatul mașinilor a găzduit felurite pavilioane cu produse tehnice, printre care și invenții și inovații venite special la Expozitia Universală, cum ar fi: ciocanul atmosferic, raboteza, fabrica de ceasuri Tissot, mașina de produs țigări și gramofonul lui Thomas Edison.

Tesla, Edison, Marconi, marii inventatori ai lumii moderneNikola Tesla, o minte luminată, a împărțit cu noi toți din cunoașterea sa, prin invențiile care au schimbat lumea, de la curentul alternativ, la radio

Dacă monarhiile europene erau iritate de promovarea idealurilor republicane prin intermediul acestei expoziții, totuși aspectele economice nu trebuiau neglijate, astfel că state ca Anglia, Germania sau Italia au trimis delegații industriale.

Pe lângă Galeria Mașinilor, alte două clădiri importante au servit ca intrare în expoziție și galerii, Domul Central și Galeria industriilor diverse.

Expoziția Colonială

Pe teritoriul rezervat coloniilor, după amiezile începeau concertele, dansurile și spectacolele de teatru. Pe strada Cairo, dansurile din buric îi încântau pe unii și îi scandalizau pe alții, chiar și pe libertinii parizieni. Audiența era transpusă, în Teatrul din Java unde muzica exotică făcea ca dansatorii să pară idoli aduși la viață. Claude Debussy s-a intersectat aici cu o perspectivă culturală diferită care l-a marcat, determinându-l să scrie în 1894 piesa ”După-amiaza unui faun”.

Pe lângă pavilioanele coloniilor, în aripa Pavilionul națiunilor străine s-au regăsit exponate din: Venezuela, Paraguay, Mexic, Japonia, Marea Britanie, Chile, Egipt, Brazilia și România.

România la Expoziția Universală a anului 1889 din Paris

Comisia Română la Expoziția Universală din 1889 a fost condusă de prințul George Bibescu. România a avut două pavilioane proiectate de arhitectul Ion Mincu. Un pavilion era restaurantul și celălalt era destinat degustării vinului, ambele se constituiau în elemente de arhitectură rustică românească.

Pavilionul degustării vinului era construit din trunchiuri de lemn de brad suprapuse, cu acoperiș de paie asemănându-se cu o casă țărănească românească. Restaurantul era asemănător unei cabane, cu turnuri și ziduri proprii, cu streașină, prispă, lambriuri și grinzi de lemn detașate de corpul construcției.

Pavilionul Ministerului de Război

Amplasat nu întâmplător în Esplanada Invalizilor, vis-á-vis de Expoziția Colonială, acest pavilion era o clădire impunătoare lungă de 200 m și lată de 80 m menită să indice, pentru cine nu era limpede, că Franța are o îndelungată tradiție militară. Cu toate că în declarațiile oficiale și motto-urile medaliilor de prezentare la expoziție se elogia pacea și fraternitatea, acest Pavilion de Război era un monument care glorifica lupta.

Intrarea principală era un portal mamut construit în stilul unui castel medieval, cu un pod mobil. În spatele unor parapeți se afla clădirea principală, plină de sculpturi reprezentând luptători din epoci trecute ale Franței: galii și francii, soldați din Evul Mediu și din perioada Renașterii. În interiorul clădirii, vizitatorii vedeau atât arme istorice cât și exponate și prototipuri ale noilor arme, tunuri Canet sau prototipuri de mitraliere. Paul Le Jeinsel, scriind un raport despre exponatele militare, era îngrijorat de faptul că țara sa ar fi arătat potențialior inamici arsenalul secret.

Frapant pentru vizitatori era vestibulul care imita holul din Clădirea Operei. Mesajul transmis indirect era că războiul este o scenă, o dramă splendidă cu o istorie venerabilă și un viitor făcut să promită doar prin tehnologie.

Declarație universală a realizărilor omului

Revista britanică Engineering concluziona cu privire la Expoziția universală a anului 1889 că va rămâne faimoasă în istorie prin patru trăsături distincte: în primul rând, pentru cele două construcții ale sale, Turnul Eiffel și Galeria mașinilor; în al doilea rând, pentru Expoziția Colonială; apoi, pentru colecția de materiale de război și, în al patrulea rând, pentru maniera extraordinară în care țările sud-americane au fost reprezentate.

La eveniment au participat 35 de țări, prin intermediul a 61.722 de firme, din care peste 55% erau franceze. Expoziția a fost văzută de 32.250.297 de vizitatori. Costurile realizării Expoziției Universale din 1889 au fost de 41.500.000 franci francezi, iar câștigurile de pe urma ei s-au ridicat la 49.500.000 franci francezi. Era evident că efortul a fost răsplătit financiar, primind bonus și un capital extraordinar de imagine.

Acest gen de expoziții internaționale sunt menite să expună realizările națiunilor la acel moment, prin organizarea lor în diferite părți ale lumii. În acest an, expoziția mondială va avea loc în Astana, Kazakhstan și va avea drept temă ”Energia viitorului”.

Referințe:

wikipedia.org huffingtonpost.com blogspot.de expofrance2025.com

foto creditWikipedia.org

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept