27 ianuarie 1888
O lume minunată prin National Geographic Society
Geografia, pe înțelesul tuturor
În luna ianuarie a anului 1888, o mică invitație era primită de câteva figuri cunoscute ale cercurilor științifice și intelectuale din Washington: „Stimate domn, Sunteți invitat să luați parte la întâlnirea care va avea loc în sala de conferințe a Clubului Cosmos, cu scopul de a analiza oportunitatea constituirii unei organizații dedicate sprijinirii și difuzării informațiilor din domeniul geografiei. Cu considerație, Gardiner G. Hubbard, A.W. Greely, J.R. Bartlett, Henry Mitchell, Henry Gannett, A.H. Thompson”. Întâlnirea va sta la baza fondării, în 27 ianuarie 1888 a Societății National Geographic, care va deschide porțile lumii pentru generații de minți dornice de cunoaștere.
National Biografic
„Sprijinirea difuzării informației” era o expresie cu care destinatarii invitațiilor erau, desigur, familiarizați. În fond, Institutul Smithsonian, cea mai proeminentă organizație științifică din capitala americană, avea ca obiectiv asumat „sporirea și distribuirea cunoașterii printre oameni / bărbați” (termenul englezesc „men” lasă aici loc pentru protestele feministelor). Și alte asociații cu caracter științific foloseau formulări similare. Poate că noua organizație va avea un rol la fel de marcant în viața intelectuală a urbei, poate că va difuza rezultate ale unor studii oficiale, Washingtonul fiind sediul guvernului care finanța asemenea preocupări științifice. Oricare ar fi fost motivația și considerațiile invitaților, cert este că 33 de persoane s-au reunit în data de 13 ianuarie la sediul Clubului Cosmos, din Lafayette Square.
Printre ei erau geografi, exploratori, profesori, avocați, topografi, ofițeri și economiști. Toți aveau în comun pasiunea pentru știință și convingerea că, în acele vremuri ale descoperirilor și invențiilor, societatea era tot mai interesată de lumea în care trăia.
Amundsen, de la un pol la altulExploratorul Roald Amundsen a fost un cavaler al premierelor, cea mai importantă realizare a sa fiind atingerea Polului Sud, după o călătorie memorabilă
La plecare, câteva ore mai târziu, încălziți de discuții și de brandy, picaseră toți de acord că era, într-adevăr „necesar și util” să pună bazele unei societăți geografice „pe baze largi și liberale”. Au stabilit să se reunească din nou vinerea următoare, pentru a pune la punct statutul și partea administrativă a organizației. Și-au anunțat prietenii și colegii despre proiect, iar la următoarea întâlnire, din data de 20 ianuarie, erau deja prezenți de două ori mai mulți participanți. O săptămână mai târziu, la 27 ianuarie, 15 dintre ei semnau certificatul de înregistrare oficial al National Geographic Society. Toți cei 165 de membri s-au întâlnit în aceeași seară la Cosmos Club, pentru a-și alege conducerea. Primul președinte al National Geographic a fost avocatul și filantropul Gardiner Greene Hubbard. Nefiind nici om de știință, nici geograf, Hubbard reprezenta dorința asociației de a se adresa oamenilor obișnuiți.
Naștere la termen pentru revista National Geographic
La nouă luni după înființarea sa, asociația publica primul număr din revista National Geographic. Publicul nu s-a înghesuit, însă, prea tare la citit, având în vedere că între coperțile sobre titlurile sunau cam așa „Metode geografice în investigațiile geologice” sau „Marea furtună din 11 - 14 martie 1888”, iar materialele conțineau doar text, fără imagini.
Saved by the Bell
În 1897, Alexander Graham Bell a fost ales președintele Societății și și-a propus să susțină ideea de a scoate o revistă care se adresa unui număr cât mai mare de oameni, nu doar elitei științifice. El insista pe importanța pozelor „cât mai multe”, afirmând că tema publicației o reprezintă „lumea, cu tot ce e în ea”. Succesul nu s-a lăsat așteptat și s-a tradus în creșterea susținerii pentru activitatea de explorare și cercetare în întreaga lume. În 1899, Gilbert H. Grosvenor a preluat conducerea editorială. În doar câțiva ani, Grosvenor a ridicat tirajul de la 1.000, la 2 milioane de exemplare, înlocuind articolele scurte și tehnice cu materiale de interes general, însoțite de poze. National Geographic și-a câștigat rapid celebritatea prin fotografiile sale revoluționare și senzaționale. A publicat primele ilustrații color, cu peisaje din Nicaragua, și tot în premieră aici au apărut poze color cu cerul, oceanele și mările, Polul Nord și Sud, precum și primele hărți în culori, care făceau parte din conținutul revistei. Până în 1912, revista devenise deja reperul nr. 1 în materie de noi descoperiri.
Alexander Graham Bell și-a făcut vocea auzită cu ajutorul telefonuluiAlexander Graham Bell și povestea din spatele inventării telefonului, de la câinele vorbitor al familiei, la proiectele științifice care au schimbat lumea
Primul război mondial a dovedit încă o dată importanța unei publicații precum National Geographic, care, prin materialele și hărțile sale, a permis oamenilor să urmărească teatrele de luptă și evoluția conflictului.
În 1926, Societatea National Geographic avea deja peste un milion de membri. Expediții „fotografice” erau trimise în Caraibe, America de Sud, Europa și Asia. Jurnaliști și fotografi au devenit exploratori; documentarea corectă și amănunțită a devenit partea științifică a expediției. În anii '30, camerele miniaturale de 35 mm, împreună cu noile filme color revoluționare, Kodachrome, au schimbat încă o dată, spectaculos, fața revistei. Kodachrome oferea cea mai bună calitate a culorilor și imaginii pentru acele vremuri.
În timpul celui de-al doilea război mondial, hărțile și fotografiile National Geographic au fost utilizate, în principal, de militari. Un general din corpul de comandă scria, în 1946, editorului că: „Documentele National Geographic s-au dovedit cele mai complete și utile surse de informare” pentru forțele armate”.
National Geographic în timp și spațiu
Societatea a folosit câștigurile obținute din vânzarea revistei, pentru finanțarea a peste 100 de expediții între 1920 și 1950.
Continuă să procedeze la fel și azi, făcând posibilă evoluția cunoașterii umane la nivel planetar. Printre cele peste 1400 de burse oferite, au fost cele care l-au ajutat pe Robert Peary să ajungă la Polul Nord, pe Richard Byrd să zboare peste Polul Sud, pe Jacques Cousteau să plonjeze în mare și pe Jane Goodall să studieze cimpanzeii sălbatici.
Jacques Cousteau, o voce puternică în Lumea tăceriiLumea tăcerii, publicată de exploratul francez Jacques-Yves Cousteau, împreună cu filmele realizate de el, au adus minunile subacvatice mai aproape de oameni
După anii '60, explozia de culoare și formatul dinamic însuflețeau fiecare pagină a revistei, indiferent care era subiectul. Un nou trend străbătea lumea, preocuparea față de mediu, iar National Geographic a devenit purtător de stindard. A tras semnale de alarmă pe marginea speciilor aflate în pericol și a arătat lumii întregi care sunt efectele negative ale poluării la scară largă, păstrându-și obiectivitatea și prezentând punctele de vedere ale tuturor părților implicate.
National Geographic a depășit granițele terestre, când Neil Armstrong a purtat un steag cu logo-ul societății până pe Lună, în iulie 1969.
Astăzi, revista National Geographic aduce lumea, în toată splendoarea sa, în fața ochilor a 60 de milioane de cititori lunar. Cu materiale documentate, bine scrise și ilustrații legendare, publicația e o mărturie a vieții pe Terra și în Univers, prin prisma experiențelor umane. A purtat generații de visători pe aripile cunoașterii, iar acum o face mai bine ca niciodată, beneficiind și de facilitățile mediului virtual. Biblioteca online National Geographic permite accesul oricui la bogățiile înmagazinate de-a lungul timpului în acest templu al educației.
Referințe: