10 februarie 1879

Henry Morton Stanley pornește către Congo

Caleidoscop Monica

Congo, o destinație politică cu tradiție

Fără nicio legătură cu Bombo, la 10 februarie 1879, Henry Morton Stanley pornește către Congo, ce-i drept, oarecum tot din motive politice. Având deja un nume cunoscut în cercul exploratorilor din lumea întreagă, Stanley fusese deja în Africa, îl găsise pe dr. Livingstone și făcuse descoperiri geografice remarcabile. Însă nu a descoperit calea de a trezi interesul guvernului britanic pentru finanțarea continuării expedițiilor sale de cercetare. Drept pentru care, s-a pus în slujba celui care i-a oferit această oportunitate, regele Leopold al II-lea al Belgiei. Ca orice politician, regele și-a împachetat frumos intențiile, sub forma interesului pentru explorare, însă, de fapt, era mai mult interesat de exploatare. Regiunea oferea perspective promițătoare în materie de resurse naturale și umane, mai ales sub formă de sclavi. Stanley se va detașa ulterior de patronul său, rămânând un adversar al sclaviei și un iubitor al continentului negru.

Dark Ages pentru Stanley

Celebrul explorator care avea să devină Sir Henry Morton Stanley și-a făcut debutul în viață sub o zodie mai puțin norocoasă. În 1841, să te naști dintr-o relație neoficială, să ai o mamă cu vârsta de 18 ani, care să nu fie foarte încântată de venirea ta pe lume, nu era un start de invidiat. Micul John Rowlands, acesta fiind numele pe care îl purta la naștere, a fost abandonat de familie și crescut într-o casă de copii, care aducea mai degrabă a lagăr. Reușind, numai el știe cum, să ajungă la vârsta majoratului, a plecat înspre America, debarcând la New Orleans.

Ziua lui Columb este aniversată în AmericaCristofor Columb a călătorit spre Vest, convins că va ajunge în India și Asia, dar a sfârșit prin a descoperi America

Aici are norocul de a întâlni un comerciant, Henry Hope Stanley, care îl ia sub aripa lui protectoare și în onoarea căruia își va schimba numele în Henry Stanley, adăugând Morton, ulterior, pentru mai multă prestanță. De aici, până la înnobilarea sa din 1899, drumul avea să fie lung și întortocheat.

Proaspătul Stanley a reușit performanța de a lupta de toate părțile baricadei în timpul Războiului Civil, înrolându-se, fără prea mare tragere de inimă, în armata Confederației, pentru a trece apoi de partea Uniunii și ajungând marinar, mai întâi pe vase comerciale, apoi în forțele navale ale Statelor Unite. Aici a primit sarcina de a ține jurnalul de bord al navei, ceea ce i-a deschis calea către jurnalism.

În 1867, Stanley devine corespondent al ziarului The New York Herald și însoțește forțele expediționare britanice trimise împotriva împăratului Etiopiei, Tewodros al II-lea. Stanley a fost primul reporter care a relatat căderea capitalei etiopiene, Magdala, în 1868.

Soldați britanici pozând lângă un post de santinelă capturat, lângă poarta Koket-Bir a fortăreței Magdala, în aprilie 1868. [sursa imagine]

A fost trimis să urmărească desfășurarea războiului civil din Spania, apoi a urmat misiunea care i-a schimbat viața. Henry Morton Stanley urma să însoțească un corp expediționar înspre Orientul Mijlociu, care avea ca obiectiv și găsirea exploratorului dr. David Livingstone, despre care nu se mai știa mare lucru de aproape un an, de când plecase să caute locul de unde izvorăște Nilul.

Fără frică, spre Africa

În 1871, Stanley ajungea în Zanzibar, punctul de plecare pentru expedițiile care ținteau interiorul continentului. Pentru că își dorea ca eventualele sale descoperiri să producă senzație, nu și-a dezvăluit intențiile autorităților britanice, fapt care nu a contribuit la prietenia cu consulul englez Sir John Kirk. Conducând o caravană bine echipată cu materiale și, mai ales, cu bani americani, Stanley și-a croit în forță drumul printr-o țară măcinată de conflicte și boli. Se îndrepta către lacul Tanganyika, ultimul reper cunoscut al traseului doctorului Livingstone. În luna noiembrie, cei doi se întâlnesc, în sfârșit, Stanley rostind celebra replică: ”Dr. Livingstone, I presume?”.

Henry Morton Stanley îl întâlnește pe dr. David Livingstone, la Ujiji, lângă lacul Tanganyika, din Africa Centrală. Ilustrația a apărut în volumul scris de Stanley și publicat în 1872, ”Cum l-am găsit pe Livingstone”. [sursa imagine]

O relație cordială de prietenie se naște între cei doi temerari, iar când Stanley revine pe coastă îi trimite amicului său provizii proaspete, pentru a-și putea continua cercetările. Dr. Livingstone își continuă drumul, dar, din nefericire, își va găsi sfârșitul, un an mai târziu, în mlaștinile din zona lacului Bangweulu, căutând încă izvorul Nilului. Ceea ce identificase el, era de fapt, regiunea din care pornea fluviul Congo.

Nilul Albastru izvorăște din lacul Tana, aflat în EtiopiaJames Bruce, un aventurier pasionat de călătorii, a reușit performanța de a merge până la izvoarele Nilului Albastru și de a urma apoi cursul râului până la confluența cu Nilul Alb

Cartea ”Cum l-am găsit pe Livingstone” este publicată la scurt timp după ce Stanley se întoarce în Anglia. Membrii Societății Regale de Geografie din Anglia nu au fost foarte încântați de faptul că un jurnalist american (deși de origine engleză) a reușit acolo unde ei dăduseră greș. Nu au, însă, încotro și îi conferă Medalia de Aur o Societății, pentru că meritele sale nu pot fi ignorate.

Pe Congo în jos

După moartea doctorului Livingstone, Stanley decide să îi continue munca. Enigmele legate de izvorul Nilului și de lacurile din centrul continentului fuseseră doar parțial elucidate. Cu sprijinul financiar al ziarului american The New York Herald și al celui britanic The Daily Telegraph pornește către Zanzibar, țintind lacul Victoria. Întâlnirea sa cu regele Mutesa I din Buganda, a avut ca rezultat acceptarea misionarilor creștini (fără a fi incluși în meniu) și posibilitatea stabilirii unui protectorat britanic în Uganda.

Regele Mutesa I a fost cel de-al 30-lea conducător al Bugandei, între 1856 și 1884. A colaborat cu exploratorii și misionarii europeni, în încercarea de a opri expansiunea musulmanilor arabi. Se spune că a avut 85 de soții și 96 de copii, inclusiv pe cel care i-a urmat la tron, Kabaka Mwanga. [sursa imagine]

Înconjurând lacul Victoria, Stanley confirmă estimările exploratorului John H. Speke, referitoare la mărimea și importanța acestuia. Drumul a fost presărat cu obstacole și adesea, expediția a intrat în conflict cu localnicii, ceea ce i-a adus lui Stanley o serie de acuzații de violență din partea engleză.

Acesta și-a continuat drumul către lacul Tanganyika, descoperind că nu are nicio legătură cu sistemul fluvial al Nilului. Stanley și oamenii lui au înaintat către Vest, spre râul Lualaba (același despre care Livingstone spera că ar fi Nilul, dar s-a dovedit doar un afluent al fluviului Congo). Și-au lansat bărcile pe acest curs de apă din punctul unde se oprise drumul lui Livingstone, ajungând pe fluviul Congo, care i-a dus până la Oceanul Atlantic. Călătoria a fost una extrem de aventuroasă, peste cataractele și pragurile fluviului sălbatic, mulți dintre membrii echipajului pierind pe drum. La 999 de zile de la plecare, Henry Morton Stanley ajunge pe coasta oceanului, în colonia portugheză Boma. Își va descrie odiseea în volumul ”Prin continentul întunecat”, apărut în 1878.

Expediția Kon-Tiki, cu pluta din Peru, în PolineziaE bine sau e rău să fii dus cu pluta? Uneori, este extraordinar, așa cum au dovedit-o membrii expediției Kon-Tiki, care au străbătut Oceanul Pacific.

Partea întunecată a explorării

Nereușind să obțină finanțare britanică pentru continuarea explorărilor în zona Congo, Stanley acceptă să intre în serviciul regelui Leopold al II-lea al Belgiei. Acesta urmărea să pună mâna pe bogățiile din regiune și dorea să folosească fațada unei expediții științifice. Expediția a pornit la drum în data de 10 februarie 1879. Reputația lui Stanley a avut de suferit din asocierea cu monarhul belgian, însă se pare că s-a străduit, cât i-a stat în putere să protejeze localnicii. În bazinul fluviului Congo a construit drumuri și a lansat vase cu aburi pe traseul superior al cursului de apă. Perseverența sa în fața dificultăților i-a adus, din partea băștinașilor, porecla de Bula Matari (spărgătorul de pietre). Inițial, se dorea crearea unui stat liber Congo, sub protectoratul lui Leopold, însă lucrurile au degenerat ulterior, cum se întâmplă când dorința de putere e prea mare.

Harta expediției conduse de Stanley, în bazinul fluviului Congo. [sursa imagine]

Stanley a închiriat de la triburile locale terenuri pe care a construit spații destinate comerțului. A trecut chiar peste cerințele regelui de a lua pământul fără despăgubiri, arătând că localnicii sunt adevărații proprietari. Leopold a înlocuit tratatele încheiate de Stanley cu altele în care a trecut ce dorea el. Unul din documentele originale, semnate de Stanley a fost păstrat și nu implică nicio obligație de a recunoaște suveranitatea regelui, stabilește tarife pentru închirierea terenului și asigură libertatea pentru toți comercianții, nu doar pentru cei belgieni.

Stanley a ieșit din serviciul lui Leopold înainte ca acesta să înceapă o serie de atrocități asupra populației băștinașe. A scris articole în ziarul The Times, prin care condamna actele de violență ale regelui și a cerut formarea unei comisii internaționale de anchetă pentru a investiga situația din zonă. Înainte de a părăsi Congo, Stanley nota: ”Dacă europenii ar studia natura umană în apropiere de Kinshasa, s-ar întoarce acasă mai înțelepți și ar reveni aici pentru a folosi în scopuri bune înțelepciunea dobândită.”

Traseul parcurs de Stanley în viață și pe glob rămâne unul miraculos. De la copilul abandonat la exploratorul înnobilat, a călătorit mii de kilometri, a supraviețuit atacurilor, bolilor, acuzațiilor, a făcut decoperiri care au clarificat harta lumii și a încercat să își păstreze umanitatea într- lume a violenței.

Referințe:

telegraph.co.uk bbc.co.uk britannica.com

foto creditacademic

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept