29 ianuarie 1874
John D. Rockefeller, Jr. vine pe lume
John D. Rockefeller, Jr. îmbogățește lumea prin nașterea sa
„Cred în supremația valorii individului și în dreptul său la viață, libertate și căutarea fericirii. Cred că fiecare drept implică o responsabilitate; fiecare oportunitate, o obligație; fiecare posesie, o datorie”. Așa avea să spună într-un discurs radio, peste ani, cel care, în data de 29 ianuarie 1874 gângurea fericit în brațele părinților săi, John D. Rockefeller și Laura Spelman Rockefeller. Purtând un asemenea nume cu greutate, bebelușului cu scutece aurite i se prevedea un viitor măreț. El a știut, însă, să dea o altă valoare banilor, devenind unul dintre ce mai mari susținători ai educației, cercetării, conservării mediului, emancipării religioase și sociale.
Album de familie
Pentru cei mai mulți, figurile centrale din dinastia Rockefeller au fost John D. Rockefeller, Sr. și nepotul său, Nelson. Și totuși, între ei a existat un personaj care a făcut mare cinste numelui de familie, John D. Rockefeller, Jr. El a făcut ca Rockefeller să devină sinonim cu filantropia și implicarea socială, într-o perioadă când opinia publică era departe de a simpatiza cu familia din care acesta făcea parte. Autocritic și modest, încăpățânat și hotărât, a întruchipat multe din contradicțiile care caracterizau viața publică și privată a familiei Rockefeller.
National Geographic, un deschizător de drumuri și viseNational Geographic Society, care editează și revista cu același nume, a devenit un simbol al cunoașterii în lumea întreagă
Junior s-a născut în Cleveland, Ohio, la 29 ianuarie 1874, cel mai mic dintre cei patru copii ai familiei și singurul băiat al fondatorului companiei Standard Oil. Împreună cu surorile lui, Alta, Bessie și Edith, a fost educat acasă până la vârsta de 10 ani. De mic și-a însușit o educație rigidă, bazată pe noțiunile de datorie, dreptate și responsabilitate, după cum mărturisea chiar el, povestindu-și copilăria. În 1884, familia se mută la New York și Junior începe să frecventeze școala normală. Deși nu întotdeauna sigur pe el, a fost un elev silitor, cu rezultate foarte bune. La 13 ani a început să lupte cu o afecțiune cauzată de stres, ale cărei episoade aveau să îl marcheze de-a lungul vieții. În adolescență, era extrem de atașat de părinți, care, la rândul lor, erau foarte afectuoși cu copiii, dar, în același timp, severi în ceea ce privește educația și principiile morale.
Amor de milioane
În 1893, tânărul viitor moștenitor al averii părintești a intrat într-un mediu total diferit, cu altă deschidere asupra lumii, cu oameni și idei care aveau să îl marcheze în anii ce vor urma. La Universitatea Brown din Providence, Rhode Island a învățat teorii noi despre aplicarea unor metode științifice în rezolvarea problemelor economice și sociale. Tot aici a întâlnit-o pe Abby Aldrich, fata unui senator influent și o femeie fermecătoare, care iubea arta și nu se arăta prea impresionată de banii lui.
După patru ani de tatonare și curtare, Junior și-a luat inima în dinți și a cerut-o de soție. Căsătoria a fost oficiată pe proprietatea socrului mic, senatorul Aldrich, din Warwick, Rhode Island, la 9 octombrie 1901. O mie de oaspeți au asistat la unirea dintre forța financiară și cea politică. Însă Abby a adus un suflu proaspăt în viața familiei Rockefeller, dincolo de canoanele obișnuite ale lumii celor bogați și puternici din acea vreme.
Copiii Rockefeller, răsfăț cu zgârcenie
Această viziune diferită asupra vieții ce a caracterizat cuplul Rockefeller era vizibilă în principiile cu care și-au educat cei șase copii: Abby (alintată „Babs”, 1903), John D. III (1906), Nelson (1908), Laurance (1910), Winthrop (1912) și David (1915). Îngrijorat de influența nefastă pe care bogăția familiei ar putea să o exercite asupra copiilor, Junior a fost un părinte foarte sever. Cei mici aveau obligația de a ține registre cu sumele de bani pe care le primeau în schimbul îndeplinirii unor sarcini și aveau voie să cheltuie doar o treime din bani, restul având obligația de a-l dona sau economisi. Deloc rele aceste principii, aplicate azi ar folosi poate multor tineri care cred că totul li se cuvine, fără efort. Cu Abby, Junior a avut o relație foarte strânsă, chiar posesivă, bazându-se foarte mult pe sfaturile și opiniile ei.
Finlanda, raiul elevilor și profesorilorFinlanda a arătat întregii lumi că un sistem de învățământ poate funcționa fără teme și note, dacă se bazează pe calitate, încredere și echitate
Mon(k)ey business
În 1896, își prelua atribuțiile și încerca să își găsească un rol în imperiul tatălui său de la Standard Oil. În scrisorile adresate mamei sale mărturisește, însă, că nu este încântat de această perspectivă. Lumea afacerilor și toate controversele asociate îl dezamăgesc în așa măsură, încât, la 36 de ani hotărăște să rupă legăturile cu Standard Oil și să se dedice filantropiei.
În scurt timp, însă, hotărârea lui de a spăla imaginea familiei avea să primească cea mai serioasă lovitură. În septembrie 1913, 9.000 de muncitori de la fabricile de combustibil și oțel deținute de familia Rockefeller, au intrat în grevă, cerând recunoașterea organizațiilor sindicale, condiții mai bune de muncă, salarii decente și sprijin pentru locuințe. Cei care se ocupau de extragerea minereului pentru afacerile familiei, dislocați din căminele lor, își petrecuseră iarna în colonii de corturi. John D. Rockefeller Jr. a susținut inițial poziția familiei, dar, în aprilie 1914, autoritățile au făcut uz de forță împotriva greviștilor, iar Junior a fost considerat vinovat de către opinia publică, pentru moartea a 2 femei și 10 copii. Cu ajutorul expertului în probleme de muncă, William MacKenzie King, Junior a încercat să rezolve criza, soluționând o parte din revendicările muncitorilor și încheind un contract de muncă mai favorabil pentru aceștia.
Rockefeller, un filantrop de top
Animat de un acut simț al datoriei și de convingerile sale religioase precum și de interesul față de cercetarea științifică, John D. Rockefeller, Jr. a inițiat și susținut nenumărate proiecte caritabile. În 1901, împreună cu tatăl său a pus bazele Institutului Rockefeller pentru Cercetare Medicală (azi, Universitatea Rockefeller). Un an mai târziu, a înființat Consiliul General al Educației, dedicat îmbunătățirii sistemului educațional din Sudul țării. A avut inițiativa înființării Biroului de Igienă Socială, care se ocupa de probleme acute precum prostituția, bolile cu transmitere sexuală și contracepția. În 1924, la intervenția soției lui, a donat sume importante activistei feministe Margaret Sanger, care lupta pentru promovarea drepturilor femeii în privința contracepției. Ca o ironie a sorții, Margaret îi fusese oponent aspru în perioada grevelor muncitorești, criticându-l pentru condițiile improprii în care lucrau muncitorii lui.
O femeie a schimbat concepția despre contracepțieMargaret Sanger a luptat pentru drepturile femeilor de a hotărî singure când și dacă doresc să devină mame și a stat chiar la pușcărie pentru asta
Tot el e „vinovat” de restaurarea orașului istoric Williamsburg și de schimbarea la față a orașului New York City, prin construirea Centrului Rockefeller. A construit Riverside Church, un proiect simbolic pentru crearea unei mișcări creștine, care să reunească toate confesiunile și Muzeul The Cloisters, din Upper Manhattan, specializat în arhitectură și artă europeană medievală. Și-a donat reședința exclusivistă de pe Strada 54, pentru a servi ca sediu Muzeului de Artă Modernă, pe care l-a fondat împreună cu soția sa, în 1929.
Junior a fost foarte preocupat de conservarea mediului, donând zeci de mii de hectare Parcului Național Grand Teton din Wyoming și Acadia din Maine.
Nu doar de natura sălbatică, ci și de cea umană fiind interesat, a susținut Organizația Națiunilor Unite, care încercau să închidă rănile celui de-al doilea război mondial. În 1946, a donat 8.5 milioane de dolari (în banii de azi, 84.7 milioane) pentru terenul de peste 7 hectare, pe care avea să fie construit sediul Organizației din New York.
În total, sumele donate de John D. Rockefeller, Jr. pentru acțiuni caritabile se ridică la 537 de milioane de dolari, care au mers către fundații, biserici și organizații religioase, restaurări și conservări ale unor monumente istorice, colegii și universități, parcuri și arii protejate, biblioteci și muzee.
Acest membru cu drepturi depline al elitei financiare a arătat că nu banii aduc fericirea, ci modul în care sunt folosiți, evoluând de la industriașul hulit de proprii oameni, la un Mecena al lumii contemporane, lăsând moștenire proiecte cu adevărat mărețe. După cum spunea Winston Churcill, „Ne asigurăm traiul din ceea ce primim, dar trăim prin ceea ce oferim”.
Referințe: