22 august 1864

Se înființează Crucea Roșie Internațională

CaleidoscopMonica

Să punem cruce suferinței!

La 22 august 1864, Convenția de la Geneva pentru ameliorarea suferinței soldaților răniți și bolnavi, adoptată de cele 12 națiuni participante, își propunea tocmai acest lucru. Documentul, gândit și susținut de activistul umanitar, elvețianul Jean-Henri Dunant, chema la îngrijirea fără discriminare a celor care cădeau victime suferințelor de orice fel, răni sau boli, în timpul conflictelor militare și proclama neutralitatea personalului medical. Mai propunea și utilizarea unui simbol care să fie recunoscut pe plan internațional și care să asigure protecție atât doctorilor și personalului auxiliar, cât și pentru proviziile necesare îndeplinirii actului medical. Pentru a cinsti naționalitatea lui Dunant, s-a optat pentru o cruce roșie pe fundal alb, imaginea inversată a steagului elvețian. În 1901, Dunant a avut onorarea de a fi primul laureat al Premiului Nobel pentru Pace.

Un vis pentru o lume mai bună

Bătălia de la Solferino, purtată în 1859, în nordul Italiei, a reprezentat un episod decisiv, cu o triplă semnificație, atât în cucerirea independenței pentru italieni, cât și în constituirea Crucii Roșii și a Convenției de la Geneva. Sângeroasa confruntare dintre austrieci și alianța franco-italiană a durat patru ore, înainte ca austriecii să fie obligați să se retragă. Pierderile au fost estimate undeva între 30.000 și 40.000 de oameni. Mii de răniți au rămas pe câmpul de luptă, mult prea mulți pentru ca firavele echipe medicale ale învingătorilor să se poată ocupa de toți.

Primul ajutor vine de urgență cu SalvareaServiciile de ambulanță, de la primul ajutor pe câmpul de luptă, în prima linie a bătăliei pentru viață din medicina modernă de urgență

Întâmplarea a făcut ca un elvețian în vârstă de 31 de ani, pe nume Henri Dunant să călătorească prin zonă. A fost oripilat de priveliștile sinistre pe care confruntarea le-a lăsat în urmă și profund mișcat de suferința celor abandonați acolo. A decis să organizeze oamenii din satele aflate în apropiere, pentru a aduce la locul luptei apă, mâncare și să ofere ajutor răniților, indiferent de naționalitate. I-a convins pe francezi să elibereze câțiva medici austrieci care căzuseră prizonieri și a plătit pentru a fi încropite cât mai repede niște spitale de campanie.

În 1862, Dunant a scris o întreagă relatare a acestei experiențe, sugerând că armatele naționale ar trebuie să aibă voluntari pregătiți, care să nu ia parte la luptă, ci să asigure îngrijirile medicale pentru răniții ambelor tabere. De asemenea, mai solicita semnarea unor tratate internaționale, pentru a garanta protecția acestor voluntari. A trimis copii ale materialului său către toate personajele importante ale Europei și a reușit să atragă atenția asupra acestei probleme.

Henri Dunant (sursă imagine)

Dunant provenea din Geneva, unde a crescut în spiritul cultului calvinist și avea o înclinație deosebită spre munca de caritate. După împlinirea vârstei de 20 ani, a demarat o serie de activități economice în Italia și Africa de Nord, contribuind la înființarea Asociației Internaționale a Tinerilor Creștini.

Penicilina, un medicament dintr-un accidentAlexander Fleming a descoperit unul dintre cele mai valoroase medicamente din toate timpurile, penicilina, dintr-o greșeală benefică pentru întreaga lume

În 1863, Asociația pentru Bunăstare Publică din Geneva a format un comitet de cinci oameni, pentru a analiza ideile lui Dunant. Gustave Moynier, președintele asociației, un important personaj local și Dunant însuși erau membrii-cheie. Comitetul a decis convocarea unei conferințe internaționale la Geneva în luna octombrie, pentru a pune lucrurile în mișcare. Delegați din țări printre care se numărau Austria, Franța, Marea Britanie, Italia, Olanda, Prusia, Rusia, Spania și Suedia s-au renunit, aprobând propunerile formulate de comitet. Cele 10 rezoluții prevedeau concret ajutorul ce urma să fie acordat soldaților răniți în confruntările armate, reprezentând, astfel, germenii mișcării ce va conduce, după nici un an la nașterea Crucii Roșii Internaționale. Tot acum, s-a născut ideea neutralității personalului medical și a constituirii societăților naționale de cruce roșie, afiliate organizației internaționale. Prima structură națională de acest tip s-a născut, în scurt timp, la Württemberg (acum, parte din Germania) și, de atunci, aproape fiecare țară din lume a fondat o asemenea organizație. În țara noastră, Societatea Naṭională de Cruce Roṣie din România, a luat ființă la 4 iulie 1876.

Fiecare cu crucea lui...

În 1864, guvernul elvețian a convocat Conferința de la Geneva, la care, pe lângă delegații europeni au venit și reprezentanți ai Statelor Unite, Mexicului și Braziliei. La 22 august, aceștia au semnat actul oficial de naștere al Crucii Roșii Internaționale, care consfințea setul de reguli concepute și susținute de Dunant. În timp, aceste prevederi vor dobândi statut de acte normative ale dreptului internațional, în aproape toate statele lumii. În același an, primii voluntari ai Crucii Roșii, purtând și simbolul specific, au luat parte la o acțiune în Danemarca.

Conferința de la Geneva (sursă imagine)

Dunant și-a văzut, astfel, visul împlinit și s-a bucurat de un succes răsunător. Din păcate, micile orgolii strică adesea spiritul înălțător al marilor realizări. De-a lungul procesului care a dus la constituirea Crucii Roșii, Dunant și Gustave Moynier au sfârșit prin a avea o aversiune puternică unul față de celălalt. Din 1864, Moynier era președintele comitetului celor cinci, care se va transforma în Comitetul Internațional al Crucii Roșii. În opinia sa, Dunant era un romantic, un idealist ale cărui principii nu aveau aplicabilitate practică și a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a-l exclude din organizație. Între timp, Dunant își dedicase cea mai mare parte a timpului Crucii Roșii, neglijându-și afacerile. În 1867, a dat faliment, ceea ce i-a permis lui Moynier să îl excludă din comitet. A fost emis și un mandat de arestare pe numele lui Dunant, pe baza acuzației de faliment fraudulos. Acesta a părăsit Geneva și a ajuns să trăiască modest în diverse orașe europene. Cu toate că i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Pace, în 1901, a alunecat în uitare și a murit în 1910 într-un azil din Elveția, la vârsta de 82 de ani. Rivalul său, Moynier, a decedat în același an.

Pasteur și descoperirile sale revoluționare pentru sănătatea lumiiPasteurizarea, care elimină din alimente bacteriile ce pot provoca boli, a fost o descoperire a savantului francez Louis Pasteur și a salvat, în timp, nenumărate vieți

Crucea Roșie în lume

Cu toate conflictele, însă, moștenirea lor a crescut, s-a dezvoltat și a ajuns un adevărat fenomen mondial. Activitatea organizației s-a extins, de la domeniul conflictelor armate, până la ajutorul acordat pe timp de pace, în situații de dezastre naturale, epidemii și alte nenorociri cu care luptă oamenii de pe toate meridianele. Dovadă a implicării sale și aprecierii de care se bucură este și faptul că această structură a primit cele mai multe premii Nobel pentru Pace, pornind de la cel acordat lui Dunant în 1901. În 1917 și 1944, Comitetul Internațional al Crucii Roșii a primit înaltele distincții, pentru rolul extrem de important pe care l-a îndeplinit în alinarea suferințelor provocate de cele două războaie mondiale. În 1963, premiul a mers către Liga Societăților de Cruce Roșie, care grupează azi asociații naționale din 187 de țări.

Premiile Nobel, răsplata realizărilor care fac lumea mai bunăPremiile Nobel, care recompensează performanțele și realizările umane la cel mai înalt nivel, s-au născut dintr-o eroare de documentare

Crucea Roșie este un organism care nu ține cont de frontiere, însă ține cont de sensibilitățile culturale sau religioase. Pentru a deschide căi de comunicare și colaborare peste tot în lume, a dat dovadă de maleabilitate și s-a adaptat specificului local. Încă din 1877, Imperiul Otoman, înainte de a porni războiul cu Rusia, a aprobat înființarea unei societăți naționale de Cruce Roșie, cu un amendament: în loc de cruce, simbol specific creștin, personalul medical turc se identifica printr-o semilună roșie. Rusia a fost de acord să recunoască simbolul în timpul războiului ce a urmat. Statutul legal al semilunei roșii, a rămas, totuși, neclarificat până în 1929, când a fost inclus în prevederile Convenției de la Geneva. Astăzi, organizațiile naționale de cruce roșie din peste 30 de țări islamice folosesc semiluna roșie ca simbol.

Crucea Rosie simboluri

Pe de altă parte, prima asociație națională de prim ajutor înființată în Israel, Magen David Adom, a încercat timp de decenii să obțină aprobarea de a utiliza ca logo Steaua lui David, de culoare roșie, pe fundal alb. Într-un final, în 2005, s-a ajuns la un compromis, în baza căruia Convenția de la Geneva a agreat ideea folosirii cristalului roșu (de fapt, un diamant) ca simbol pentru organizația israeliană. Magen David Adom încă folosește Steaua lui David pe plan intern, însă, în exteriorul țării, se identifică prin cristalul roșu, care are, uneori, încorporată și Steaua lui David. Un al patrulea simbol, leul roșu și soarele, a fost utilizat în Iran, înainte de revoluția din 1979.

Prințesa de Wales a cucerit pentru totdeauna inima omeniriiPrințesa Diana a fost un simbol al generozității și compasiunii, inspirând proiecte și organizații caritabile din lumea întreagă să se implice în activități umanitare

Astăzi, există societăți de Cruce Roșie și Semilună Roșie în aproape fiecare țără de pe planetă, reunind mai bine de 90 de milioane de membri, voluntari și personal. Deși activitatea nu este lipsită de riscuri, având în vedere că se acționează în zonele tulburi ale lumii, satisfacția de a oferi o mână de ajutor celor care au nevoie este cea mai frumoasă răsplată. Lui Henri Dunant i-a fost redat locul pe care îl merita, fiind onorat și respectat ca fondator al celei mai mari organizații umanitare din istorie.

Referințe:

historytoday.com history.com history.com

Lecturi suplimentare

Folosim cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept