24 noiembrie 1859
Charles Darwin ne duce la origini
O carte originală și specială - Originea speciilor
În 24 noiembrie 1859, Charles Darwin întoarce lumea cu susul în jos, odată cu publicarea revoluționarei sale lucrări „Despre originea speciilor”. Selecția naturală a pus în fața oamenilor o oglindă pe care nu și-o doreau neapărat, coborându-i de pe tronul divin unde stăteau liniștiți. Nici Biserica nu a primit cu brațele deschise teoria darwinistă, între evoluționism și creaționism existând contradicții și în zilele noastre. Cu plusuri și minusuri, cartea ne obligă să recunoaștem că, oricât de grozavi ne credem, în spatele nostru, maimuța iese de multe ori la iveală.
Despre origini, numai de bine
Cartea a fost un best seller, epuizându-se imediat după apariție. Mulți oameni de știință au îmbrățișat cu entuziasm teoria care părea să rezolve părți mari din puzzle-ul biologiei, dar credincioșii devotați au calificat lucrarea ca fiind o erezie. Controversele legate de ideile susținute de Darwin s-au adâncit după publicarea următoarei lucrări, „Originea omului”, care prezintă dovezile descendenței noastre direct din copac.
Homo habilis, primii dintre strămoșii noștri care au folosit unelte din piatrăStrămoșii noștri și-au dovedit inventivitatea în urmă cu milioane de ani, iar aceasta i-a ajutat să evolueze înspre ceea ce reprezintă azi specia umană
În „Originea speciilor”, Darwin arată că organismele evoluează treptat, prin procesul selecției naturale. Aceasta înseamnă că acele organismele ale căror variabile genetice sunt mai potrivite cu mediul în care trăiesc au șanse mai mari să producă urmași și să își perpetueze trăsăturile, decât cele care nu au această capacitate adaptivă.
Darwin, influențat de naturalistul francez Jean-Baptiste de Lamarck și de economistul englez Thomas Mathus, a obținut majoritatea probelor care îi susțin teoria, în timpul unei expediții de cercetare care a durat 5 ani, la bordul navei HMS Beagle în anii '1830. Vizitând medii de viață diverse, precum Insulele Galapagos și Noua Zeelandă, Darwin a dobândit o cunoaștere profundă a florei, faunei și geologiei acestor locuri. Aceste informații, împreună cu studiile lui legate de capacitatea adaptivă și reproducere, pe care le-a efectuat după întoarcerea în Anglia s-au dovedit extrem de valoroase în dezvoltarea teoriei privind evoluția organismelor vii.
Totuși, ideea nu era complet nouă. Ea fusese sugerată anterior, printre alții, chiar de bunicul naturalistului, Erasmus Darwin, un strălucit om de știință englez și de biologul francez Jean-Baptiste Lamarck, care desenase prima diagramă a evoluției, o schemă care conducea de la un organism unicelular, până la om. Oricum, Darwin a fost primul care a demonstrat clar fenomenul evoluției.
Evoluția omului Darwin
Dovadă că marile spirite se întâlnesc, Darwin a fost născut în aceeași zi și același an cu Abraham Lincoln, la 12 februarie 1809. Cei doi oameni care aveau să schimbe lumea, fiecare în felul lui, au apărut pe lume în medii total diferite: viitorul președinte, într-o cabană modestă de lemn, pierdută în sălbăticia din Kentucky, iar viitorul naturalist, într-o casă somptuoasă în stil georgian, pe o proprietate de lângă râul Severn, în orașul medieval Shrewsbury, din Anglia.
Graba strică treaba, și-a spus Darwin și a așteptat 20 de ani pentru a-și publica teoria, pe care o formulase deja în 1844. Reticența sa era legată, în principal, de diferențele majore dintre cercetările și descoperirile sale și conceptele biblice asupra Creației. În 1858, pe când Darwin încă nu își făcuse publice studiile, naturalistul britanic Alfred Russel Wallace a publicat independent o lucrare, în care exprima, în linii mari, aceleași opinii. Darwin și Wallace au susținut o conferință comună asupra teoriei evoluției, în fața Societății Linnean din Londra, în iulie 1858, iar Darwin a început, în sfârșit, să își pregătească pentru publicare a sa „Origine a speciilor”.
Societatea Regală Britanică, buricul universului științificRoyal Society este un templu al cunoașterii, o organizație care, din 1662 și până azi a fost martora și susținătoarea celor mai mari descoperiri ale umanității
Frământările lui Darwin cu privire la contradicțiile dintre teoria sa și viziunea religioasă sunt explicabile dacă ne gândim că naturalistul a frecventat cursurile Facultății de Teologie. Traseul tânărului către pasiunea care avea să îl consacre a fost unul destul de sinuos. Tatăl său era un medic de succes și își dorea mult ca fiul să îi calce pe urme. După ce a petrecut o vară asistându-și părintele la cabinet, Charles a intrat la una din cele mai bune școli medicale engleze, la Universitatea din Edinburgh. Problema era că proaspătul student la medicină nu suporta să vadă sânge, așa că a renunțat la cariera de doctor, spre dezamăgirea tatălui său.
După ce a părăsit Universitatea din Edinburgh, omul care avea să schimbe dogma religioasă a creaționismului, s-a înscris la Facultatea de Teologie din Cambridge. „Pe atunci, nu mă îndoiam de adevărul fiecărui cuvânt din Biblie”, avea să mărturisească el mai târziu. În timp, credința sa a început să se clatine, după ce a văzut ororile provocate de sclavie, în călătoriile sale și după ce trei dintre copiii săi au murit. Oricum, nu s-a considerat niciodată ateu, ci agnostic (cei care consideră că gândirea umană este incapabilă să ofere suficiente argumente raționale pentru a justifica existența sau inexistența lui Dumnezeu).
Pentru că era obișnuit să lucreze organizat, a procedat la fel și în viata personală. Considerând că logica trebuie să stea la baza unei căsnicii fericite, a alcătuit o listă cu plusurile și minusurile potențialelor candidate. Observațiile nu erau întotdeauna măgulitoare pentru ele. De exemplu, în rubrica destinată unei prietene din copilărie, Marry, notase „copii” „partener constant (și prieten la bătrânețe)... mai bine decât un câine, oricum” și „are grijă de casă”. Varianta „fără Marry” includea: „libertate de a merge unde vrei” sau „conversații cu oameni inteligenți la club”. Învingătoare la puncte în această competiție dură s-a dovedit verișoara sa, Emma Wedgwood, cu care s-a căsătorit în 1839.
Deși cei doi au avut o căsnicie fericită, dramele nu i-au ocolit. Din cei 10 copii, trei au murit la vârste fragede și pierderea lor l-a urmărit pe Darwin toată viața. Experimentele efectuate pe plante, i-au arătat că cele care se autofertilizau erau mai puțin sănătoase și aceasta l-a condus la concluzia că tragedia copiilor săi ar fi putut fi provocată de cosangvinizare, având în vedere că soția îi era și rudă de sânge.
Inițial controversată, teoria lui a sfârșit prin a fi acceptată, iar ca semn de recunoaștere a valorii muncii sale științifice, Darwin se odihnește în Westminster Abbey, alături de colegi iluștri precum John Herschel și Isaac Newton.
Newton a studiat optica pentru a crea primul telescop reflectorSir Isaac Newton, membru în Societatea Regală, și-a citit lucrarea în care studia optica și lumina în fața colegilor, fiind apreciat de unii și criticat de alții
Chiar dacă cercetări ulterioare au mai adus schimbări teoriei inițiale, ideile lui Darwin rămân fundamentale pentru studiul evoluției vieții pe Terra.
Banii nu aduc fericirea, dar întrețin celebritatea, așa că portretul lui Darwin, împreună cu imaginea vasului HMS Beagle, alături de o lentilă, plante și animale întâlnite de acesta în călătoriile lui, apar pe bancnota britanică de 10 lire.
Referințe: