25 aprilie 1850
Paul Julius Reuter folosește porumbei pentru a transmite cotațiile de la bursă
Reuter îți dă aripi
În 1850, Paul Julius Reuter pune bazele unui serviciu de transmitere a informațiilor, care avea să devină Agenția Reuters. La 25 aprilie 1850 inaugurează o linie de comunicații, cu angajați la înălțime. O flotă de 45 de porumbei călători, competenți, care nu cereau concedii și asigurări de sănătate. Acești lucrători-model transportau informații prețioase între Bruxelles și Aachen: cotațiile de la bursă și ultimele știri. Porumbeii lui Reuter străbăteau distanța în două ore, în timp ce trenul avea nevoie de opt. După un an, Reuter fonda la Londra agenția de știri care îi va purta numele, folosind serviciile liniilor telegrafice, dar și o armată de porumbei de peste 200 de capete.
Reuter, un pionier al comunicării
Născut în 1816 în Germania, într-o familie de evrei, Reuter a venit pe lume cu numele Israel Beer Josaphat. În tinerețe, a lucrat ca funcționar la banca unchiului său din Gottingen. Acolo l-a cunoscut pe Carl Friedrich Gauss, celebrul matematician și fizician, care încerca, în premieră, să aplice teorii matematice în domeniul electricității și magnetismului. Gauss era profesor și director al Observatorului, la Universitatea din Gottingen și făcea experimente cu telegraful electric, stârnind interesul tânărului Josaphat. Acesta a început să studieze noua tehnologie, gândindu-se cum ar putea fi utilizată pentru îmbunătățirea comunicațiilor în întrega lume.
În octombrie 1845, Josaphat se mută în Anglia, schimbându-și, într-o primă fază, numele în Joseph Josaphat. După câteva săptămâni, se convertește la creștinism, iar la botez va lua numele ce îl va consacra: Paul Julius Reuter. Șapte zile mai târziu se căsătorește cu Ida Maria Elizabeth Clementine Magnus, la aceeași biserică unde a fost botezat.
La scurt timp, Reuter a revenit în Germania, devenind asociat la o librărie din Berlin, Reuter & Stargardt, deschizând și o mică editură. A publicat câteva pamflete politice, care au provocat mânia autorităților, motiv pentru care a decis să plece la Paris, în 1848. În capitala franceză, Reuter a început să traducă ziare și articole economice și să le trimită în Germania. Această tentativă de agenție de știri a eșuat după câteva luni, din cauza reglementărilor stricte, impuse de guvernul francez. A continuat apoi să lucreze ca traducător pentru agenția de știri Havas.
Până în 1850, Reuter era înapoi în Germania, unde a înființat o altă agenției de știri, la Aachen. În aprilie 1850, a încheiat o înțelegere cu Heinrich Geller, de a demara un serviciu poștal cu porumbei, pentru a transmite noutăți și cotațiile de la bursă, între Aachen, unde liniile germane de telegraf se terminau, și Belgia. Acest serviciu a funcționat vreme de un an, până când liniile telegrafice care uneau partea germană și cea belgiană au fost date în folosință.
Connecting people
In iunie 1851, Reuter se mută din nou la Londra, cu tot cu familie și devine cetățean britanic cu drepturi depline. La 10 octombrie 1851, pune bazele unui oficiu telegrafic, în clădirea Royal Exchange, situată lângă bursa londoneză. Din acest loc, trimitea cotațiile bursiere către Paris, folosind noua linie telegrafică ce trecea pe sub Canalul Mânecii, între Calais și Dover. Realizând că nevoia de informare a societății crește continuu, Reuter și-a petrecut următorii șapte ani consolidând agenția și încercând să convingă ziarele londoneze să apeleze la serviciile sale. În 1858, primul client, London Morning Advertiser, se abonează pentru a primi știri proaspete de la Agenția Reuters.
Agenția și-a construit rapid o reputație solidă, prin transmiterea în cel mai scurt timp a unor informații în exclusivitate. În 1859, au fost primii care au redat textul discursului rostit de Napoleon al III-lea, înainte de declanșarea conflictului austro-franco-piemontez din Italia. Curând, presa britanică a devenit dependentă de știrile furnizate de Reuter. Succesul acestuia a atras atenția guvernanților, iar în 1861, Reuter a fost prezentat reginei Victoria de către primul-ministru, lordul Palmerston.
La 26 aprilie 1865, Reuters a fost prima agenție de știri care a dat publicului european știrea despre asasinarea președintelui american Abraham Lincoln. Pe măsură ce forța presei creștea, se dezvoltau și cei care asigurau „materia primă”. Reuter și-a extins serviciile în Europa, a deschis prima filială de pe alt continent, la Alexandria, în Egipt , ajungând ulterior până în Statele Unite, America de Sud și Orientul îndepărtat. Și-a creat linia telegrafică proprie, pe sub Marea Nordului, pentru a transmite informații în Germania și Franța.
Evident, nici concurența nu stătea degeaba, așa că Reuter avea de luptat cu doi mari competitori: Agenția Havas din Franța (al cărei angajat fusese) și Wolff, din Germania. În 1870, după o acerbă rivalitate, cei trei au decis să îngroape securea războiului informatic și să își împartă atât teritoriul, cât și știrile. Înțelegerea acorda fiecărei agenții control asupra țărilor în care își aveau sediul și alocau fiecăreia regiuni din Europa și America de Sud. Mulți ani, cele trei companii au deținut monopolul global în domeniul transmiterii informațiilor de presă.
De la porumbei la... tehnica de mileniul trei
Succesul lui Reuter se datorează, printre altele, flexibilității și adaptării la specificul vremurilor. Atunci când nu avea alte mijloace, a apelat la porumbei, trecând apoi la metode mai moderne. În 1883, începe să transmită electric știrile către redacții, iar în 1923, Reuters este prima agenție care utilizează radioul în acest scop.
Prima transmisie radio peste Atlantic, realizată de MarconiRadioul a fost un copil teribil cu mai mulți părinți geniali, fiecare contribuind cu câte ceva la dezvoltarea unei industrii care azi face parte din viața noastră
Viziunea sa asupra diseminării clare, precise și concise a știrilor este prezentată într-o notă către corespondenții și colaboratorii săi. Le cerea ca informațiile brute referitoare la „incendii, explozii, inundații, accidente feroviare sau navale, furtuni, cutremure, naufragii, greve, dueluri, evenimente politice și sociale, crime” să fie transmise cu cea mai mare promptitudine. Descrierile narative și detaliile puteau fi trimise ulterior, însă cât mai curând posibil, în funcție de gravitatea evenimentului. Acestea au fost principiile pe care le-au aplicat toate agențiile de presă în activitatea lor ulterioară. Măcar știm acum de unde au pornit știrile de la ora 5.
Agenția Reuters a continuat să se dezvolte și după ce fondatorul său nu a mai fost, devenind unul din actorii principali din domeniul mass media de azi. Serviciile sale acoperă materiale scrise, foto și video pentru publicații, posturi de radio și TV din lumea întreagă. De la porumbei, la tehnologia de ultimă oră, fluxul de informații străbate mult mai rapid distanțele. În anii 1960, Reuters a fost prima agenție care a utilizat computerele pentru a trimite informații financiare peste ocean, iar în 1973, punea la dispoziția clienților terminale computerizate pe care puteau fi consultate cursurile valutare, dezvoltând ulterior o întreagă rețea de servicii financiare. În 2014, agenția, prin cei peste 2.000 de jurnaliști, era prezentă în mai bine de 200 de orașe ale lumii, în 94 de țări, elaborând materiale în aproximativ 20 de limbi. Corespondenții Reuters utilizează un manual de lucru, Reuters Handbook of Journalism, în care sunt trasate principiile unei prezentări obiective, selectarea subiectelor relevante, menținerea valorilor deontologice și libertatea de expresie care stă la baza reputației pe care o au, de a relata faptele corect, cu acuratețe și rapiditate.
Jurnalismul, atunci când este practicat cu onestitate și profesionalism, rămâne una dintre cele mai frumoase meserii din lume. Un prețios ghid pentru toți cei care o apreciază, rămân cuvintele lui Joseph Pulitzer: „Fiecare subiect de presă reprezintă o oportunitate și o datorie de a spune ceva curajos și adevărat; de a ne ridica deasupra mediocrității și convenționalului; de a spune ceva ce ne va aduce respectul acelor membri ai comunității care sunt inteligenți, educați și independenți; de a depăși temerile legate de subiectivism și de prejudecăți. Aș prefera să am un singur articol care să întrunească aceste condiții și aceste câteva rânduri să fie rezultatul unei zile grele de lucru, în sensul gândirii concentrate, revizuirii, ajustărilor stilistice, cumpănirii cuvintelor”.
Referințe: