3 martie 1847

se naște Alexander Graham Bell

Caleidoscop Monica

Alexander Graham Bell dă tonul

În data de 3 martie 1847, doamna Bell nu avea posibilitatea să își sune soțul pentru a-i aduce la cunoștință că este proaspătul tătic al unui băiețel pe nume Alexander. Însă nou venitul pe lume avea să rezolve această problemă cât de curând. Alexander Graham Bell, născut în Scoția, va deveni unul dintre cei mai mari inventatori și oameni de știință ai lumii. Lui i se atribuie controversatul patent al inventării telefonului. Cu toate că l-a făcut faimos, Bell considera telefonul o intruziune în munca lui și a refuzat să aibă un asemenea aparat în birou.

Bell, un copil receptiv

În copilărie și tinerețe, Bell a trăit experiențe care l-au marcat profund. A crescut în orașul scoțian Edinburgh, supranumit ”Atena Nordului”, pentru efervescența sa culturală și artistică. Bunicul și tatăl său erau experți în studiul vocii și oratorie. Mama sa, care avea deficiențe grave de auz, a devenit, totuși, o mare pianistă, învățându-l că nimic nu e imposibil. Soția sa a fost o altă mare sursă de inspirație, având, la rândul său, probleme cu auzul, l-a determinat să continue cercetarea în acest domeniu. Studiile pe tema vorbirii și auzului l-au condus ulterior la experimentele legate de aparate auditive, munca sa fiind încununată de acordarea patentului pentru inventarea telefonului, în 1876.

În 1873, pe când era profesor de fiziologie vocală la Universitatea din Boston, Bell și-a întâlnit viitoarea soție, Mabel Hubbard. Cu 10 ani mai tânără, aceasta îți pierduse complet auzul din cauza scarlatinei. [sursa imagine]

Micul Alexander Bell (Graham va fi adăugat la împlinirea vârstei de 10 ani), avea o curiozitate înnăscută cu privire la lumea în care trăia, colecționând diverse plante și începând să experimenteze de la o vârstă fragedă. Prietenul său cel mai bun era Ben Herdman, un vecin al căror părinți lucrau la o moară. Tânărul Bell a întrebat ce era de făcut la moară și i s-a explicat că grânele trebuie vânturate, iar procesul e destul de anevoios. La numai 12 ani, Bell a construit o mașinărie ”home-made”, care combina niște palete rotative cu un set de periuțe. Invenția, simplă și ingenioasă, s-a dovedit extrem de eficientă și a fost folosită pentru mulți ani în procesul de producție. Pentru a se revanșa, tatăl lui Ben, John Herdman, le-a dat băieților pe mână un atelier în care să poată ”inventa” în voie.

Edison și magia sunetelorThomas Edison, ne-a lăsat moștenire, printre cele peste 1.000 de invenții ale sale, unele fără de care viața modernă ar fi total diferită: fonograful și becul

Pe lângă inventivitate, Bell era înzestrat cu sensibilitate și simț artistic. Mama sa i-a încurajat înclinația spre artă, poezie și muzică. Fără o pregătire specială, a învățat să cânte la pian și a devenit muzicianul familiei. Deși, de regulă, era tăcut și introvertit, avea o mimică extrem de expresivă și putea să își moduleze vocea aproape ca un ventriloc, susținând mici spectacole pentru oaspeții familiei. Bell a fost profund marcat de problemele de auz ale mamei sale, care se agravau continuu. A învățat să comunice cu ea, prin atingeri ale mâinilor, astfel că îi putea relata discuțiile care aveau loc între cei din jur. De asemenea, și-a dezvoltat o tehnică de a rosti cuvintele clar, cu intonație înspre fruntea ei, astfel încât ea putea să înțeleagă destul de bine mesajul, cu ajutorul vibrațiilor produse. Următorul pas a venit oarecum firesc, în continuarea preocupărilor sale.

Viitorul inventator, împreună cu mama sa și, ulterior, în adolescență, era un copil curios și inteligent. Având același nume ca tatăl și bunicul său, Alexander Bell, a primit cadou de ziua lui permisiunea de a adăuga și Graham numelui său, în cinstea unui student al părintelui său, Alexander Graham, care locuise o vreme cu familia Bell. [sursa imagine]

Primele experimente sonore

Tatăl său a susținut interesul lui Alexander pentru studiul vorbirii și, în 1863, și-a dus copiii să vadă un mecanism inventat de Sir Charles Wheatstone, care se baza pe niște studii anterioare efectuate de baronul Wolfgang von Kempelen. Rudimentarul ”om mecanic” simula vocea umană. Bell a fost fascinat de mașinărie. A obținut un exemplar al cărții lui von Kempelen, publicat în germană, și s-a chinuit să îl traducă, începând să construiască, apoi, împreună cu fratele său propriul ”cap vorbitor”. Tatăl lor, mândru de munca băieților, s-a oferit să suporte toate costurile proiectului, motivându-i chiar cu perspectiva unui premiu grozav dacă reușesc să îl ducă la bun sfârșit. Alexander a modelat un craniu cât mai reușit, iar fratele său s-a ocupat de gât și laringe. A rezultat un cap surprinzător de realist, care putea rosti câteva cuvinte. Băieții au ajustat cu grijă buzele, iar când curentul de aer a fost împins prin trahee, s-a auzit cuvântul ”mama” destul de inteligibil.

Bell a inventat și un dispozitiv pentru detectarea metalelor, utilizat pentru a descoperi gloanțele din corpul răniților. După împușcarea președintelui James Garfield, în 1881, Bell a încercat să localizeze glonțul. Încercarea a eșuat din cauza medicului, care nu i-a permis inventatorului să examineze decât partea dreaptă a rănitului. După deces, s-a constatat că glonțul era în partea stângă.

Bell a trecut la nivelul următor, experimentând cu o ființă și cine putea fi mai dornic să îl ajute decât cel mai bun prieten al omului. Terierul familiei, alintat Trouve, a venit și el în sprijinul științei, deprinzând tehnica de a mârâi continuu. Astfel, în timp ce Trouve își exercita talentele vocale, Bell îi deschidea gura și îi aranja limba și buzele pentru o obține anumite sunete. Cei doi s-au perfecționat până într-acolo, încât admiratorii ocazionali erau convinși că au văzut un câine vorbitor, care putea rosti propoziția: ”How are you, grandma?”. Azi ar fi făcut furori pe Internet, cu siguranță. În experimentele sale, Bell folosea diapazonul pentru a studia rezonanța. Despre toate aceste preocupări i-a scris, pe când avea doar 19 ani, profesorului Alexander Ellis. Acesta era un coleg filolog al tatălui său și avea să fie sursa de inspirație pentru personajul profesorului Henry Higgins din Pygmalion, piesa lui George Bernard Shaw.

Viitorul sună bine

La scurt timp, familia s-a mutat în Canada, iar Alexander Graham Bell s-a stabilit la Boston și s-a implicat în programe educative dedicate celor cu deficiențe de auz, lucrând, în paralel la inovarea sistemului de transmitere a sunetului la distanță. S-a ocupat de telegraful armonic (care putea transmite mai multe mesaje concomitent, pe diferite frecvențe), dar ideea de a transmite vocea cu ajutorul impulsurilor electrice îi ocupa tot mai mult timp.

Telegramele, primii pași către comunicarea globală de aziPrimul mesaj transmis cu succes prin intermediul telegrafului electric, între stațiile feroviare britanice Euston și Camden a marcat începutul unei revoluții în comunicații

Finanțatorii săi au angajat un electrician talentat, Thomas Watson, pentru a-l menține pe Bell focusat asupra perfecționării telegrafului. Însă Watson a devenit și el fascinat de ideea lui Bell și au început să lucreze împreună. La 7 martie 1876 obțineau patentul oficial pentru invenția lor, iar trei zile mai târziu Watson reușea să audă celebrele cuvinte rostite de Bell, primele transmise prin cablu ”Mr. Watson, come here. I want you!”

Alexander Graham Bell (1847-1922) îi prezintă asistentului său, Thomas Augustus Watson (1854-1934), primul model de telefon. [sursa imagine]

În următorii 18 ani, compania Bell s-a confruntat cu peste 500 de procese, prin care era contestat patentul obținut de ei, însă niciunul din cei care revendicau paternitatea invenției nu a obținut câștig de cauză. Chiar în timpul derulării proceselor, compania s-a dezvoltat, iar până în 1886, peste 150.000 de americani aveau câte un telefon. Aparatele au fost îmbunătățite ulterior prin dispozitive precum microfonul lui Edison, care a eliminat necesitatea de a striga în receptor pentru a te face auzit.

Înspre finalul vieții, Bell s-a retras din afaceri și s-a dedicat mai mult proiectelor de cercetare și activității științifice. A înființat Laboratorul Volta, dedicat descoperirilor științifice și a pus bazele asociației care promova metode educative pentru cei cu deficiențe de auz. A fost interesat de zbor, navigație, optică și l-a ajutat pe Thomas Edison să își perfecționeze fonograful. Deși nu s-a numărat printre cei 33 de membri fondatori ai National Geografic Society, a fost ales președinte și a contribuit la susținerea revistei cu același nume, pentru popularizarea descoperirilor științifice.

National Geographic, un deschizător de drumuri și viseNational Geographic Society, care editează și revista cu același nume, a devenit un simbol al cunoașterii în lumea întreagă

În 1922, la înmormântarea sa, telefoanele din lumea întreagă au fost oprite câteva clipe, ca un omagiu pentru cel care a adus oamenii mai aproape unii de alții prin invențiile sale.

Numele lui Bell a rămas în vocabularul curent, chiar și după moartea inventatorului. În onoarea contribuției sale la dezvoltarea acusticii, unitatea standard de măsură a intensității sunetului a fost numită ”bel”, în 1920. Decibelul, a zecea parte dintr-un bel, este unitatea metrică de măsură pentru zgomot. [sursa imagine]

Astăzi, telefonul a devenit ceea ce Bell a prezis de la început: ”Va veni ziua când cel de la un capăt al telefonului va putea să îl vadă pe cel de la celălalt capăt, cu care stă de vorbă”.

Referințe:

biography.com wikipedia.org

foto creditnovinky.cz

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept