30 aprilie 1789

George Washington devine primul președinte al Statelor Unite ale Americii

Caleidoscop Adrian S.

George Washington - un președinte în premieră

La 30 aprilie 1789, George Washington era uns președinte al Statelor Unite ale Americii. Modest din fire, a împrumutat o robă asemănătoare celor în care monarhii britanici se adresau Parlamentului și a ținut o cuvântare scurtă, urmată de festivitatea depunerii jurământului de credință în balconul sălii Federal Hall, aflată în apropiere de Wall Street din New York. Jurământul a fost administrat de Cancelarul Robert R. Livingston, textul rostit de către președinte fiind următorul: ”Jur solemn să execut cu credință serviciul de președinte al Statelor Unite ale Americii și, în măsura posibilităților, voi păstra, proteja și apăra Constituția Statelor Unite”. Istoricul John R. Alden menționează că Washington ar mai fi adăugat ”Ajută-mă Doamne!”.

În partea neprotocolară a protocolului, el a insistat să aibă o sticlă de rom de Barbados după eveniment, prietenii știu de ce. La al doilea mandat, Washington a depus jurământul de credință în Camera Senatului, la 4 martie 1793, fiind asistat de William Cushing. Ceremonia a fost urmată de un extrem de scurt discurs al președintelui, cu doar 135 de cuvinte.

Părinte fondator, președinte al tuturor

George Washington, politician și soldat, a fost unul din părinții fondatori ai Statelor Unite ale Americii. Și-a servit țara în calitate de comandat al Armatei Continentale în timpul Războiului de Independență și a fost ales președinte la vârsta de 57 de ani. Fiind foarte admirat pentru calitățile sale de conducător, a fost ales în unanimitate ca președinte de către Colegiul Electoral în primele două runde de alegeri naționale.

”The Washington Family” este un tablou de Edward Savage, realizat la dimensiune foarte mari (213 cm x 284 cm) reprezentându-i în mărime naturală pe George Washington, soția acestuia, Martha, doi nepoți și un sclav [sursa imagine]

A supravegheat crearea unui guvern național puternic, bine finanțat, care a menținut neutralitatea în anumite situații și a reușit să câștige acceptul americanilor de toate tipurile.

SUA și capitala Washington, botezate în aceeași ziNumele SUA și Washington reprezintă esența societății americane și au în spate o serie de evenimente istorice.

Primul Congres al Statelor Unite i-a votat un salariu anual de 340.000 $ (evaluat la nivelul anului 2015), pe care Washington l-a refuzat categoric, dar pe care a trebuit să-l accepte ulterior, pentru a nu crea un precedent conform căruia să se considere că președinția este adresată doar celor bogați, care pot servi țara fără să fie plătiți.

Conștient fiind că este primul președinte al Statelor Unite ale Americii, a fost atent să nu cadă în extrema fastului de la curțile regale europene și a avut mereu în minte că, prin tot ce face, poate crea un precedent. De aceea, a și stabilit câteva reguli pe care voia să le lase urmașilor, cum ar fi: mesajul președintelui către Congress și forma de guvernare a cabinetului, standarde de toleranță pentru vocile din opoziție, în ciuda temerilor conform cărora un sistem democratic ar putea duce la violență politică și limitarea la două mandate a funcției de președinte al Statelor Unite ale Americii.

Lege și ordine

Când George Washington și-a asumat funcția oficială, componenta executivă și judiciară erau într-o faza incipientă. Necesitatea instituirii ordinii, l-a determinat să înceapă cu înființarea sistemului judiciar. Prin Actul Judiciar din 1789 el a înființat Curtea Supremă, instanță alcătuită din șase membri, un judecător principal și cinci judecători asociați. Curții Supreme i s-a dat jurisdicție exclusivă asupra tuturor acțiunilor civile între state sau între un stat și Statele Unite, precum și asupra tuturor proceselor intentate împotriva ambasadorilor și ai altor membri ai corpului diplomatic.

Prima ședință a Curții Supreme a Statelor Unite ale Americii - desen de Erwin Smith [sursa imagine]

Actul judiciar din 1789 a creat 13 districte judiciare în cele 11 state existente care apoi au ratificat Constituția.

Cabinetul său (guvernul) era format inițial din: Departamentul de Război deținut de Henry Knox, Departamentul de Stat cu Thomas Jefferson primul secretar de stat și Departamentul Trezoreriei cu Alexander Hamilton, Secretar al Trezoreriei. Mai exista funcția de Procuror General, care era sfătuitorul președintelui referitor la legalitate, funcție deținută de Edmund Randolph.

George Washington nu a fost membru al vreunui partid politic, și ar fi dorit ca nici să nu existe un sistem de partide, pentru a nu submina ideea de republicanism. Totuși, fiecare din cei doi consilieri importanți ai săi au creat bazele formării unui partid. Secretarul Trezoreriei, Alexander Hamilton a avut un plan măreț să stabilească creditul național și să construiască o națiune puternică din punct de vedere financiar de aceea a pus bazele Partidului Federalist. Secretarul de stat Thomas Jefferson, a fost fondatorul Republicanilor Jefersonieni și s-a opus în mod intenționat agendei propuse de Hamilton.

Thanksgiving, cu curcanul în rolul principalÎn ultima joi din luna noiembrie, americanii aniversează Thanksgiving, o sărbătoare de familie, dedicată recunoștinței și bunei înțelegeri

Președintele l-a preferat pe Hamilton și agenda acestuia a intrat în vigoare. Acțiunile politice a lui Jefferson, încercarea de a-l submina pe Hamilton l-au determinat pe George Washington să-l concedieze deși în final acesta și-a părăsit cabinetul de bună voie, totuși președintele nu l-a iertat și nici nu i-a mai vorbit vreodată.

Deși George Washington și Thomas Jefferson s-au despărțit certați, un monument săpat în munte îi leagă pentru posteritate, alături de alți doi președinți americani - Theodore Roosevelt și Abraham Lincoln [sursa imagine]

Washington, un (re)nume cu capital(ă)

La începutul președinției lui Washington, Statele Unite ale Americii au fost confruntate cu probleme financiare severe, legate de datorii interne și externe cauzate de Războiul de Independență. Secretarul Trezoreriei a început să-și pregătească recomandările de politică economică, realizând o serie de rapoarte. Pentru început, a elaborat ”Primul raport despre creditul public”, cerând asumarea federală a datoriei de stat și emiterea de obligațiuni federale. El a crezut că aceste măsuri vor restabili economia aflată în dificultate, vor asigura un stoc bancar și vor facilita împrumuturile guvernului în situații de urgență.

Al doilea raport despre creditul public” a apărut la finele anului 1790, prin acesta se solicita înființarea unei Bănci Naționale și stabilirea unei accize la băuturile spirtoase distilate. Crearea unei Bănci Naționale ar fi putut credita industriile noi, servi ca depozit pentru fondurile guvernamentale și supraveghea moneda națională. Ca răspuns la solicitarea lui Hamilton, Congresul a aprobat, în 1791, înființarea primei Bănci a Statelor Unite ale Americii.

Check emis de Banca Centrală a SUA, semnat de mogulul imobiliar John Jacob Astor in 1792 [sursa imagine]

La începutul anului 1790, având aprobarea președintelui, Hamilton a elaborat un plan economic care a culminat cu Actul de rezidență din 1790. Prin acest act, era stabilită bonitatea noului guvern precum și locația sa permanentă. Conform planului, Congresul a autorizat asumarea și plata datoriilor de război folosind drept sursă de finanțare taxe vamale și accize. Cei din nord au fost de acord, dar cei din sud s-au opus, Hamilton reușind totuși să obțină aprobarea statelor sudice în schimbul unui acord prin care ei să poată stabili viitoarea capitală a Statelor Unite ale Americii pe cursul râului Potomac.

Președintelui Washington i-a revenit sarcina de a stabili amplasarea noii capitale pe cursul râului Potomac, iar acesta și-a delegat trei comisari care au studiat și au achizitționat terenuri în acest scop. Astfel, în 1791, comisarii au numit viitoarea capitală ”Orașul Washington, din teritoriul Columbia” denumire dată în onoarea lui Washington. Din anul 1800, Teritoriul Columbia a devenit Districtul Columbia, imediat ce guvernul federal s-a mutat acolo.

Washington, D. C.: clădirea Capitoliului, iar în plan îndepărtat Monumentul Washingon reprezentat printr-un obelisc. Între cele două, în plan și mai îndepărtat se deslușește silueta Casei Albe. [sursa imagine]

În 1791, Congresul a introdus în exercițiu taxa pe spirtoase, ca parte a Panicii cuprului din 1789, ceea ce a dus la nenumărate proteste în mai multe districte. Această Panică a cuprului, a fost, de fapt, exprimarea unei crize monetare de la începutul formării Statelor Unite ale Americii, cauzată de pierderea încrederii în monedele de cupru care a apărut în timpul președinției lui George Washington din cauza falsificatorilor de monede. State ca New York sau New Jersey au interzis utilizarea acestor monede, iar în timpul crizei, inflația a ajuns la 430%.

Washington a ordonat ca protestatarii să fie deferiți Tribunalului SUA, dar numărul acestora a crescut ajungându-se în 1794 la Rebeliunea whisky-ului. Armata federală era prea puțin numeorasă pentru a fi utilizată și astfel, George Washington a invocat Actul de miliție din 1792, pentru a convoca milițiile din statele Pennsylvania, Virginia, Maryland, și New Jersey. Unite sub comanda sa și ulterior sub cea a unui coleg de arme, Henry ”Lighthore Harry”, aceste trupe i-au rispit pe rebeli. Această a fost prima oară când guvernul federal a folosit forța militară asupra statelor și cetățenilor săi și de asemenea prima dată când un președinte american a comandat personal trupele pe terenul de luptă.

Scrisoarea de bun rămas

La finalul celor 8 ani în funcție, Washington a dovedit că este un bun administrator, o persoană care știe să delege, dar și să analizeze un talent sau un caracter. A discutat regulat cu șefii departamentelor sale, ascultându-le sfaturile, dar știind să ia decizia finală. Se spune că în gestionarea rutinelor era sistematic, ordonat, energic, dornic să afle opiniile celorlați, dar hotărât.

John Adam, al doilea președinte al SUA [sursa imagine]

Epuizat de consumul acestei funcții, și-a predat biroul succesorului său, John Adams, bucuros că se întoarce la ferma sa din Mount Vernon. Totuși, a adresat o scrisoare de bun rămas, care a fost publicată în 1796, fiind considerată ca una din cele mai influente declarații a valorilor politice americane. Prin aceasta, el sfătuia cu privire la necesitatea și importanța uniunii naționale, a valorii Constituției și a respectării legii. Înfiera răul făcut de partidele politice în contrapartidă cu virtuțile republicanismului, cerându-le oamenilor să se miște dincolo de partizanat și să servească binele comun.

Sugera de asemenea că ”rațiunea și experiența ne interzic să ne așteptăm ca moralitatea națională să poată fi dominată în excluderea principiului religios”, afirmând că valoarea religiei este în folosul întregii societăți.

Avertiza, de asemenea, împotriva influenței străine în treburile interne, dar și a amestecării americane în afacerile europene, sfătuind la prietenie și comerț cu toate națiunile și la neimplicarea în războaie europene și la intrarea în alianțe pe termen lung. Bune și sănătoase sfaturi, din păcate, nu întotdeauna respectate, după cum a dovedit istoria.

Referințe:

wikipedia.org wikipedia.org

foto creditmountvernon.org

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept