26 ianuarie 1788

prima colonie din Australia este înființată prin sentință

Caleidoscop Monica

Australia, condamnată la europenizare

În secolul al XVIII-lea, unii infractori din Marea Britanie primeau o sentință care pentru mulți dintre contemporanii noștri ar reprezenta un vis împlinit: să se stabilească în Australia. Desigur, pe atunci, țara de la antipozi nu era tărâmul făgăduinței de azi. Continentul australian reprezenta un teritoriu în mare parte necunoscut, populat de aborigeni băștinași, care nu oferea niciuna din facilitățile lumii civilizate. Tocmai de aceea, pe post de eșantion de probă, o primă grupare de condamnați sosea cu corăbiile aflate sub comanda  căpitanului Arthur Phillip, la 26 ianuarie 1788, pentru a înființa colonia de la New South Wales. În amintirea momentului, Australia își aniversează la această dată ziua națională.

Emigrare pe post de evadare

Australia, cunoscută la început chiar sub denumirea de New South Wales (astăzi numele aparține statului australian de pe coasta estică, cu capitala la Sidney), a pornit la drum cu un cazier cam încărcat. Al primilor săi locuitori europeni. Asta pentru că inițial, autoritățile britanice au văzut-o ca pe un spațiu ideal pentru deportarea deținuților, care să pună aici osul la treabă, fără a mai suprapopula pușcăriile de acasă. Guvernul britanic l-a însărcinat cu această delicată misiune de transport pe căpitanul Arthur Phillip, comandant al navei HMS Sirius.

Expediția Kon-Tiki, cu pluta din Peru, în PolineziaE bine sau e rău să fii dus cu pluta? Uneori, este extraordinar, așa cum au dovedit-o membrii expediției Kon-Tiki, care au străbătut Oceanul Pacific.

Multe locuri din Australia au fost denumite în memoria primului guvernator al coloniei, Arthur Phillip: portul Phillip, insula Phillip (din statul Victoria), cartierul Phillip din Canberra, clădirea ”Governor Phillip” din Sydney, străzi, parcuri și școli. [sursa imagine]

Obiectivul era înființarea unei tabere de muncă cu profil agricol pentru condamnații englezi. Deoarece destinația era încă neexplorată, pericolele și distanța fiind considerabile, Phillip a avut mari dificultăți în a aduna echipa cu care să plece la drum. Solicitările sale oficiale de a primi un număr mai mare de fermieri experimentați au fost în mod repetat respinse, iar fondurile pentru expediție și echipament au fost mult sub necesar. Cu toate acestea, căpitanul britanic a reușit să pornească cu 1.000 de oameni, dintre care peste 700 erau condamnați. Voiajul, care a ocolit continentul african înspre coasta estică a Australiei a durat 8 luni.

Australia, de la penal la senzațional

Primii ani din viața coloniei au fost aproape dezastruoși. Luptând cu blestemul pământului prea puțin rodnic, cu climatul neprietenos și cu muncitorii mai familiarizați cu crâșmele decât cu sapele, Phillip a reușit cu greu să asigure supraviețuirea oamenilor săi. Cu toții au trăit la limita înfometării o perioadă, iar marinarii care ar fi trebuit să mențină ordinea, nu s-au prea ridicat la înălțimea așteptărilor. Arthur Phillip, care s-a dovedit un comandant exigent, dar și deschis la minte, a reușit să facă progrese, numind condamnați în posturi de responsabilitate și control. Astfel, a reușit să îi transforme pe foștii proscriși în membrii ai unei comunități promițătoare.  Cei care călcau pe bec aveau parte, după gravitatea faptei, de biciuire sau spânzurătoare, dar cei care își vedeau de treabă beneficiau de drepturi și oportunități egale. Phillip și-a ținut promisiunea făcută înainte de plecarea din Anglia: ”Într-o țară nouă nu va exista sclavie, așadar nu vor exista nici sclavi.”

În Australia există peste cinci sute de popoare aborigene, împărțite în comunități, fiecare având propria sa limba si propriul sau teritoriu. Cultul strămoșilor și comunicarea cu lumea ”de dincolo” sunt încă foarte prezente, la fel ca și ritualurile practicate de vracii vindecători, așa-numiții ”wirinun”. [sursa imagine]

A reușit să pună pe picioare colonia, care a funcționat și după întoarcerea lui în Anglia, în 1792, devenind chiar prosperă la începutul secolului al XIX-lea. Prosperitatea a hrănit și sentimentul de patriotism, iar data de 26 ianuarie, la care primii coloniști au pus piciorul pe continentul australian, a început să fie considerată sărbătoarea comunității. În 1818, la aniversarea a 30 de ani de prezență britanică în Australia, 26 ianuarie a devenit oficial Ziua Națională a Australiei.

Voltaire, pentru care libertatea tuturor era mai presus ca libertatea saAventurile literare și istorice ale lui Voltaire, care a susținut libertatea de exprimare pe tot traseul vieții sale, de la Bastilia până în Elveția și înapoi la Paris

Astăzi, când Australia este o țară independentă, ziua marchează atât înființarea primei colonii engleze, cât și comemorarea aborigenilor, care au fost deposedați de pământurile lor, pe măsură ce civilizația se extindea pe continent. Conform unor studii științifice recente, se pare că civilizația aborigenilor australieni este cea mai veche de pe planetă, datând de 50.000 de ani. Astăzi ei alcătuiesc doar 3% din populația Australiei.

În Australia, poți să muți munții din loc

Muntele Kosciuszko, cu altitudinea de 2.228 de metri,este cel mai înalt vârf de pe teritoriul continental al Australiei. Dar acest munte pe care îl cunoaștem azi nu este vârful care a fost denumit inițial Kosciuszko. Anuarul australian din 1910 explică: ”Măsurătorile vârfului căruia i-a fost dat la început acest nume, au arătat că este ceva mai mic decât vecinul său, muntele Townsend, așa că numele munților au fost schimbate între ele, la decizia conducerii statului  New South Wales, pentru ca muntele Kosciusko să rămână, în continuare, cel mai înalt din țară.” Dacă se ia în calcul întregul teritoriu al țării, cel mai înalt este vârful Mawson, de pe insula Heard cu  2.745 m.

Parcul Național Kosciuszko. [sursa imagine]

Phileas Fogg și celebra sa călătorie în jurul lumiiOcolul Pământului în 80 de zile, cartea de mare succes a lui Jules Verne, ne prezintă o călătorie fascinantă în jurul lumii, făcută de Phileas Fogg

Înainte de dolarii australieni, a fost romul

Romul a reprezentat principala monedă în perioada de debut a coloniei. Era folosit atât pentru solda ofițerilor cât și pentru a recompensa zilele de muncă ale prizonierilor. Problemele au apărut atunci când au fost organizate așa numitele Rum Corps, un fel de Banca Națională care să țină sub control rezervele de alcool, ceea ce a provocat și o mică criză de lichidități, pentru a asigura ordinea în colonie. Urmașii coloniștilor nu se dezmint, păstrând frumoasele tradiții ale înaintașilor. Australianul Bob Hawke este singurul deținător al recordului Guiness la băut-viteză, reușind să topească un pahar de bere de aproape un metru înălțime, în mai puțin de 12 secunde, în anul 1954. Ca dovadă că australienii știu să își recunoască valorile, acesta a fost ales ulterior prim-ministru. Explicația faptului că Australia are parte de lideri cool e simplă. Unul din motivele principale pentru care Canberra a fost aleasă capitală era convingerea politicienilor de pe vremuri că albii nu pot funcționa corespunzător decât într-un climat mai răcoros.

O ilustrație de propagandă, reprezentându-l pe guvernatorul William Bligh drept un laș. Acesta a fost arestat da data de 26 ianuarie 1808 de către soldații regimentului New South Wales Corps în cadrul evenimentelor cunoscute drept ”Revolta Romului”. Puțini știu că pe data de 28 aprilie 1789, cu nici zece ani înainte, a avut loc o altă insubordonare, celebra ”Revoltă de pe Bounty”, personajul central fiind nimeni altul decât același William Bligh, pe atunci având calitatea de comandant de navă. [sursa imagine]

Australia trage rozul câștigător

În statul australian Victoria, este ilegal să porți chiloți roz în după-amiezile de duminică. Legea este încă în vigoare, deși candidatul laburist Martin Foley și-a luat angajamentul în campania din 2014 să abroge acest act normativ. În schimb, domnișoara Australia își permite să poarte un lac roz, în toate zilele săptămânii. Lacul Hillier din Middle Island, cea mai mare din insulele Arhipelagului Recherche din vestul Australiei, este roz. Privit de sus, pare o uriașă gumă de mestecat. Se crede că algele sunt responsabile de acest look optimist.

Lacul salin Hillier lung de 600 de metri și lat de 250 metri este înconjurat de dune de nisip și păduri de eucalipt. Apa sa, celebră prin rozul superb, își păstrează culoarea și după ce e scoasă din lac. [sursa imagine]

Cu atâta soare și apă de jur împrejur, evident că și locuitorii continentului sunt la fel de pozitivi și fericiți.

Referințe:

history.com dailytelegraph.com.au

foto creditwikipedia.org

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept