11 februarie 1778

Voltaire iluminează Parisul prin întoarcerea sa

Caleidoscop Monica

E dificil să eliberezi proștii de lanțurile pe care le venerează.”

Fiind un om inteligent, Voltaire nu s-a ostenit să aducă elogii celor care l-ar fi vrut supus, așa că a petrecut ceva timp la Bastilia, aproape 20 de ani izolat în provincie și 28 de ani în exil. La 11 februarie 1778 se întorcea la Paris, pentru a asista la premiera propriei sale  piese, Irene. A fost primit cu brațele și mințile deschise de sute de intelectuali. Scriitor, istoric și filosof, penelul său ascuțit a încondeiat puterea laică și religioasă, pentru păcatele săvârșite și a netezit calea pentru libertatea cultelor și culturii, libertatea de exprimare și separarea Statului de Biserică.

”Cea mai înverșunată luptă este cu tine însuți; te afli în ambele tabere.”

François-Marie Arouet, rămas în inima posterității cu pseudonimul literar, Voltaire, nu s-a mulțumit să lupte doar cu sine, ci a considerat că are datoria de a face același lucru și cu restul lumii. Născut într-o familie din clasa de mijloc a societății, Voltaire s-a dovedit un rebel înnăscut, înzestrat cu o minte la fel de ageră ca și condeiul ce avea să o slujească. La colegiul iezuit unde a studiat, a deprins tainele limbii latine, teologiei și retoricii, dar nu și ale ascultării necondiționate.

Liceul Louis-le-Grand funcționează din 1738 în Cartierul Latin din Paris, însă activa, ca gimnaziu, încă din 1563.Redenumit în onoarea regelui Ludovic al XIV-lea, care l-a patronat în mod direct, se mândrește cu absolvenți iluștri, printre care: Molière, Victor Hugo, Charles Baudelaire, Robespierre, Saint-Just, Sade, Voltaire, Diderot, Emile Durkheim, Jean-Paul Sartre Eugène Delacroix, Edgar Degas etc. [sursa imagine]

La terminarea școlii, își dorea să devină scriitor, în ciuda planurilor pe care le avea tatăl său. Acesta, la rândul său, avocat, visa ca progenitura să îi calce pe urme. În timp ce părintele său dormea liniștit, crezând că tânărul François-Marie studiază cu râvnă la Paris pentru a urma cariera tatălui, scriitorul în devenire își urma visul și se apucase de poezie. Când isprava a ajuns la urechile familiei, tânărul își începe lungul șir de perindări prin lume, fiind trimis să studieze tot dreptul, de această dată la Caen, în Normandia, mai departe de ispitele capitalei.

Voltaire continuă să scrie și devine apreciat în cercul familiilor de aristocrați cu care intră în contact, pentru spiritul său și replicile pline de miez. Eforturile tatălui de a-l transforma într-un cetățean ”onorabil” cu o slujbă administrativă sunt spulberate de sângele fierbinte al urmașului, care are o aventură amoroasă cu o domnișoară protestantă mai libertină în gândire. În consecință, tânărul este făcut pachet și expediat înapoi la Paris.

Bastilia, decădere și mărire într-o singură clădireBastilia, o clădire supusă capriciilor istorice, a fost construită ca fortăreață, utilizată ca închisoare și a ajuns, după demolare, simbol al libertății

Aici nu stă degeaba și face rapid rost de o intrare la Bastilia, în 1717, pe baza poemului epic pe care l-a scris, La Henriade. Povestea istorică, centrată pe asediul Parisului de către Henric de Navarra, viitorul rege Henric al IV-lea al Franței, țintea, de fapt, fanatismul religios și conflictele sociale pe acesta care le genera, conținând și o satiră acidă la adresa familiei regale. Pe acea vreme, scriitorii petreceau mai mult timp după gratii, așa că Voltaire, cu toată dragostea sa declarată pentru libertate, a rămas aproape un an acolo. Pentru a fi siguri că nu se face auzit, autoritățile l-au întemnițat într-o celulă fără ferestre, cu ziduri groase de trei metri.

Pe timpul lui Voltaire și sub conducerea regelui Ludovic al XIV-lea, Bastilia era un loc foarte aglomerat: peste 2.000 de deținuți vizitaseră stabilimentul în timpul domniei sale. Ca să intri, nu era nevoie să faci mare lucru, uneori era suficient doar să îl iriți pe rege. Acuzațiile de căpătâi erau: spionaj, trădare sau delapidare. Procedura arestării era și ea mult simplificată și se realiza pe baza unei scrisori semnate de rege (cel care decidea de fapt, totul) și contrasemnate de un ministru. În momentul arestării, acuzatul era bătut pe umăr cu un baston alb, după un tipic anume și i se aducea ceremonios la cunoștință că este deținut în numele regelui. Transparența încă nu fusese introdusă în administrație, așa că perioada pentru care urma să rămână închis era o necunoscută. [sursa imagine]

Timpul petrecut în detenție nu i-a secat inspirația, dimpotrivă. Continuă să scrie și să nemulțumească atât puterea oficială cât și anumiți nobili cu care intră în conflict, așa că alege să plece în Anglia pentru a evita alte represalii. Revine după câțiva ani, fără să renunțe la activitatea literară. Șederea în Anglia i-a prilejuit o binevenită familiarizare cu ideile și operele celebrilor John Locke, Francis Bacon, Isaac Newton și William Shakespeare. În 1734, ale sale Scrisori filozofice îi aduc un bilet doar dus spre provincia Champagne, unde va petrece următorii aproape 20 de ani, alături de amanta sa, Madame du Chételet. În 1750, se mută în Prusia, la invitația regelui Frederick al II-lea (cel Mare), care îl numește șambelan al curții. Limba ascuțită a lui Voltaire nu poate fi ținută în frâu de o funcție și, după mulți ani în slujba monarhului prusac, în urma controverselor pe care le au, pornește din nou la drum și se stabilește în Elveția, unde își redactează una dintre cele mai cunoscute opere, Candide, satirizând viziunea filozofică a lui Leibniz, centrată pe optimism. De abia după 28 de ani va reveni la Paris, aclamat de admiratori.

Blaise Pascal, un simbol al spiritului renascentistBlaise Pascal, matematician, fizician, inventator, filosof și teolog, o minte excepțională care a lăsat moștenire descoperiri de neprețuit în multe domenii de cercetare

”Succesele sunt de ajuns pentru reputație, dar nu și pentru glorie”

Știind acest lucru, Voltaire a muncit și la reputație și la glorie. Succesul financiar l-a ajutat să supraviețuiască într-o societate în care reputația era mai presus de valoare, iar valoarea operei sale i-a asigurat gloria pentru posteritate. Pentru că scrisul nu era chiar așa o îndeletnicire profitabilă și scrierile sale erau mai mult interzise decât publicate, în 1729, Voltaire a făcut echipă cu matematicianul Charles Marie de La Condamine, pentru a da lovitura. Eroarea de sistem exista înaintea calculatoarelor și putea fi exploatată. Guvernul  stabilise premii mari pentru câștigurile lunare ale Loteriei franceze, însă o greșeală de calcul a făcut ca plățile să fie mai mari decât valoarea biletelor puse în circulație. Voltaire, La Condamine și o trupă de împătimiți ai jocurilor de noroc au monopolizat piața, cumpărând masiv și au pus mâna pe câștiguri importante. Această inginerie financiară i-a adus lui Voltaire un profit de aproape jumătate de milion de franci. Spre norocul lui și al nostru, câștigul i-a permis să se dedice complet carierei sale literare.

”Onoarea este un amestec natural de respect pentru oameni și pentru sine”

Prețuind valoarea, Voltaire se respecta pe sine și știa să îi respecte și pe cei care erau demni de aprecierea lui. Deși nu s-au întâlnit niciodată în persoană, Voltaire era un admirator entuziast al omului de știință englez Isaac Newton. La primirea unui exemplar din lucrarea lui Newton Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, afirma că ar fi îngenuncheat în fața cărții ”pentru că așa merită”. Voltaire a jucat un rol important în popularizarea ideilor lui Newton.

Voltaire a pus umărul la popularizarea ideilor lui Newton, despre optică și gravitație, făcându-le accesibile unui public mai larg și contribuind la acceptarea lor. În lucrarea sa, ”Elémens de la philosophie de Neuton”, Voltaire ilustrează convingerea fizicianului englez că există o bază matematică comună între scala diatonică din muzică și cele șapte culori ale spectrului luminos. [sursa imagine]

A oferit una din primele relatări cu privire la momentul în care s-a produs revelația care a dat lumii teoria gravitației. În 1727 Voltaire menționa scriind Eseu despre poezia epică: ”Newton  a avut primul gând legat de sistemul gravitațional văzând un măr cum cade din pom”. Deși nu Voltaire a fost primul sau singurul care a povestit întâmplarea, cu siguranță vocea lui a conferit mare autoritate episodului.

Newton a studiat optica pentru a crea primul telescop reflectorSir Isaac Newton, membru în Societatea Regală, și-a citit lucrarea în care studia optica și lumina în fața colegilor, fiind apreciat de unii și criticat de alții

”Numai timpul poate stabili valoarea fiecărui lucru”

În bătălia sa cu timpul - pe care a câștigat-o, fără îndoială - Voltaire a decis să abordeze problema din interior și a pus bazele unei afaceri de succes cu ceasuri, unde altundeva decât în Elveția. Perioada petrecută acolo a dat oamenilor, pe lângă operele literare, locuri de muncă pentru o întreagă localitate. Locuind la Ferney, în anii 1770, Voltaire s-a alăturat unui grup de ceasornicari elvețieni, punând la dispoziția proprietatea sa pentru atelierul de lucru. Cu septuagenarul Voltaire ca manager și finanțator, producția s-a extins curând la nivelul întregii localități, iar ceasurile fabricate la Ferney puteau rivaliza cu cele mai bune din Europa. ”Ceasurile noastre sunt foarte bine făcute,” scria el ambasadorului francez la Vatican, ”foarte frumoase, foarte bune și foarte ieftine”. Voltaire a văzut această afacere ca o oportunitate de a revigora economia din Ferney, folosindu-și vasta rețea de prieteni sus-puși pentru a convinge clientela. A reușit să vândă din ceasurile sale unor personalități precum Ecaterina cea Mare sau regele francez Ludovic al XV-lea.

Castelul lui Voltaire a fost construit chiar de scriitor, între 1758 și 1766. Acesta și-a petrecut aici ultimii 20 de ani ai vieții, cei mai prolifici din întreaga sa carieră. De la Ferney, Voltaire și-a condus campaniile împotriva intoleranței, a scris, a contribuit la viața comunității, a făcut schimb de idei, transformându-și reședința într-unul din punctele centrale ale iluminismului european. [sursa imagine]

Voltaire a fost un scriitor versatil, semnând piese de teatru, poezii, romane, eseuri, lucrări științifice și istorice. A susținut cu îndârjire drepturile civile, în ciuda riscurilor la care s-a expus, a satirizat intoleranța, dogmele și instituțiile statului. A trăit conform principiilor sale și se pare că a reușit să își pună în practică propria viziune asupra vieții: ”Marea afacere și singura în care trebuie să reușești este cea de a trăi fericit.”

Referințe:

wikipedia.org history.com history.com

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept