11 iunie 1770
James Cook descoperă Marea Barieră de Corali
Oprire la barieră
La 11 iunie 1770, exploratorul și ofițerul naval englez, căpitanul James Cook are parte de o surpriză care îl lasă încremenit, la propriu. Face cunoștință cu Marea Barieră de Corali din largul coastei australiene, urcând pe ea și rămânând blocat în recif cu nava, o zi întreagă. Necunoscând apele, nu se așteptau să întâlnească această formidabilă barieră organică. Echipajul a reușit, într-un final, să elibereze vaporul, aruncând peste bord peste 50 de tone de marfă și alte materiale. Au fost nevoiți să facă o pauză pentru a repara stricăciunile provocate, astfel încât Cook să își poată continua aventura către faimosul și misteriosul „continent sudic”. Obstacolul pe care tocmai îl depășiseră va deveni la fel de faimos, fiind cea mai mare structură unitară construită de organisme vii de pe glob, atât de mare încât poate fi văzută din spațiul cosmic.
Misiunea subacvatică și sub acoperire
Căpitanul James Cook a pornit în 1768, împreună cu echipajul său, într-o misiune științifică în Tahiti. Obiectivul declarat era acela de a documenta și observa o eclipsă a planetei Venus. La bord se afla o echipă de astronomi, pentru a urmări și studia fenomenul ceresc. Însă, mai exista și o parte secretă a deplasării exploratorului și oamenilor săi în apele Pacificului. La încheierea călătoriei, aveau să deschidă un plic sigilat, din partea Marinei Regale Britanice, care conținea indicații cu privire la continuarea misiunii. Primiseră ordinul de căuta un continent important, considerat de cartografi ca fiind situat în apropiere de Polul Sud și care era denumit „Terra australis”. Odată găsit, acest continent trebuia să fie revendicat de Marea Britanie.
Hawaii, paradisul din mijlocul Oceanului PacificJames Cook a pornit din Anglia pentru a descoperi comoara din Pacific, Arhipelagul Hawaii, considerat azi un paradis al iubitorilor de surf, plajă și nisip
Navigând la Sud-Vest de insula Tahiti, James Cook a descoperit Noua Zeelandă, pe care a reușit să o cartografize în decurs de șase luni. Continuându-și apoi drumul spre Vest, atinge coasta de Sud-Est a Australiei. Dorind să aibă o perspectivă cât mai corectă asupra terenului, el ține aproape de de coastă, navigând în apele mici ale lagunei, între recifurile de corali de țărm.
Cu toate precauțiie luate, James Cook nu scapă din mrejele recifului de corali. Corabia este avariată și echipajul blocat pentru două luni, cât durează reparațiile. În tot acest timp botanistul Joseph Banks, aflat la bordul navei, este fascinat de minunățiile Marii Bariere de Corali. La plecare, notează: „Un recif ca acela prin care tocmai am trecut este lucru rar cunoscut în Europa sau oriunde altundeva decât în aceste mări. E un zid de corali ridicându-se din oceanul fără fund”.
O lume colorată, în care veți găsi...
aproximativ 3.000 de recifuri de corali și 300 de insule. Această structură de organisme vii, se întinde pe o lungime de 2.600 kilometri și acoperă o suprafață de 344.400 kilometri pătrați. Reciful, situat în apropiere de coasta statului Queensland din Nord-Estul Australiei, în Marea Coralilor, este cel mai mare din lume.
Australia își aniversează Ziua Națională la 26 ianuarieContinentul australian, denumit inițial New South Wales, și-a primit prima colonie formată din condamnați englezi, la 26 ianuarie 1788
Nilul Albastru izvorăște din lacul Tana, aflat în EtiopiaJames Bruce, un aventurier pasionat de călătorii, a reușit performanța de a merge până la izvoarele Nilului Albastru și de a urma apoi cursul râului până la confluența cu Nilul Alb
Cine încearcă să descrie acest univers al recifurilor de corali, întotdeauna este tentat să folosească un limbaj plin de culoare. E o lume cu magnifice grădini minerale și creaturi uimitoare și stranii, în care lupta pentru hrană și spațiu este continuă. Pentru un biolog, recifurile de corali sunt adevărate laboratoare, unde se pot realiza cercetări științifice de o varietate infinită. Pentru scufundătorii pasionați de mediul submarin, recifurile de corali sunt un adventure park la superlativ.
Din punct de vedere biologic, Marea Barieră de Corali este o tănără speranță a minunilor terestre, având frageda vârstă de 18.000 de ani. Acest răstimp scurt, la scara evoluției, în care s-a dezvoltat, dovedește faptul că zona oferă condiții optime pentru bunăstarea coralilor și a tuturor organismelor care populează reciful. Beneficiile regiunii includ apa limpede și de mică adâncime, cu temperatura constantă de 21 grade Celsius, tot timpul anului și, nu în ultimul rând, un fund de mare stâncos, pe care acesta să se poată forma.
National Geographic, un deschizător de drumuri și viseNational Geographic Society, care editează și revista cu același nume, a devenit un simbol al cunoașterii în lumea întreagă
Coralul, o creatură între două lumi
Inițial, coralii au fost clasificați ca plante. Din punct de vedere al înfățisării par, într-adevăr, foarte asemănători cu niște grădini de flori viu colorate. S-a dovedit, însă, că sunt animale nevertebrate, înrudite cu anemonele de mare. Spre deosebire de acestea, au un înveliș dur care se construiește în timp, ca și cochilia melcului. Fiecare afloriment al coralului este format dintr-o bază de schelete ale mai multor generații de corali morți, peste care crește un înveliș din polipi de coral vii. Acest înveliș iese prin despicături ale carapacei, pentru a capta hrana. Ca să își realizeze vastele construcții, sub forma recifurilor, coralii sunt dependenți de niște alge unicelulare, cu care trăiesc în simbioză. Algele sunt ocrotite de coral și își extrag nutrienții din lichidele corporale ale acestuia, ele folosind lumina soarelui pentru a produce hrană, din care o parte e absoarbită de coral. În acest proces chimic, ele permit coralilor să transforme sărurile de calciu din apa mării în carbonat de calciu, cu ajutorul căruia se formează scheletele și se dezvoltă. Cu alte cuvinte, o adevărată casă de ajutor reciproc oceanic.
Coral, extremă urgență!
Unii oameni de știință au evaluat sănătatea celui mai mare ecosistem viu din lume, spunând despre Marea Barieră de Corali că jumătate din ea este moartă sau pe moarte, dar, oricum, în pragul dispariției. Schimbările climatice îi periclitează sistematic existența.
Jacques Cousteau, o voce puternică în Lumea tăceriiLumea tăcerii, publicată de exploratul francez Jacques-Yves Cousteau, împreună cu filmele realizate de el, au adus minunile subacvatice mai aproape de oameni
Faptele evidențează foarte clar că numai 7% din recif a scăpat de „albire”, un proces care începe când apa se încălzește, determinând coralul să expulzeze algele care trăiesc în interiorul lui. Dacă temperatura apei nu revine la normal, acesta moare.
Pe de altă parte, se știe că Australia este unul din statele cu cel mai mare nivel de emisii de carbon pe cap de locuitor, motivul fiind producerea electricității cu ajutorul termocentralelor bazate pe cărbune. Australia promite că va reduce nivelul noxelor, însă susține mai departe proiecte de producere a electricității folosind combustibili fosili (Proiectul Carmichael).
Faptul că Marea Barieră de Corali se află înscrisă în patrimoniul UNESCO sau că fostul președinte american Barack Obama le-a bătut obrazul australienilor cu privire la acest subiect, în cadrul summitului G20, nu a făcut ca situația să se îndrepte semnificativ.
Barack Obama, cel mai cool președinte americanBarack Obama, primul președinte de culoare al SUA, s-a dovedit un personaj foarte simpatic, care a umanizat Casa Albă și clasa politică
Patru sute de specii de corali, cinci sute de tipuri de alge marine, zeci de feluri de pești, melci, păsări și șerpi populează Marea Barieră de Corali. Milioane de oameni se bucură de spectacolul unic pe care natura îl pune în scenă lângă coasta australiană. Cu toate acestea, eforturile făcute pentru conservarea acestui ecosistem nu sunt demne de valoarea lui și nici de valorile care ne reprezintă ca oameni. Fiecare gest pe care îl facem pentru conservarea mediului, fiecare semnal de alarmă pe care îl tragem pentru a schimba mentalitatea cu privire la protejarea minunilor naturale, îi va ajuta și pe copiii copiilor noștri să beneficieze de o moștenire vie, nu doar de imaginile unei lumi dispărute.
Referințe: