14 noiembrie 1770
James Bruce descoperă izvorul Nilului Albastru
Geneza
Nilul Albastru, considerat a fi râul Gihon, despre care Biblia povestește că ar fi venit din Grădina Edenului, este principalul contribuabil la sistemul hidrografic al Nilului. Mai mult de jumătate din volumul de apă deplasat de marele fluviu provine din Nilul Albastru. Și toată această poveste fluidă începe în lacul Tana din Etiopia, unde un firicel de apă se zbate să pornească în marea călătorie de peste 1400 de km, până la întâlnirea cu fratele său, Nilul Alb. În fața acestui timid debut, un explorator jubila în data de 14 noiembrie 1770.
Călătorul îi șade bine cu drumul
James Bruce (1730 -1794), de meserie călător, născut și educat în Scoția, se pregătea să devină avocat, dar, din fericire pentru harta lumii, s-a răzgândit la timp. Căsătoria cu fiica unui importator de vinuri, l-a propulsat drept în miezul afacerii, care l-a determinat să călătorească în Spania și Portugalia, în căutarea licorilor alese. Nu le-a degustat pe sec, ci alături de manuscrise vechi din muzeul spaniol Escorial. Aici a avut prilejul să studieze limbile arabă și ge'ez (denumită și geez, limba liturgică a bisericii etiopiene), ceea ce a desenat traseul viitoarelor sale preocupări.
Champollion, iubitorul de hieroglifeChampollion a reușit să descifreze vechile inscripții egiptene cu hieroglife, dezlegând unul din cele mai complexe sisteme de scriere din lumea antică
Izbucnirea războiului cu Spania în 1792 și sprijinul pe care l-a acordat guvernului englez, i-au adus postul de consul britanic în Algeria. Una din sarcinile primite se referea la studiul ruinelor antice din această țară, interesul guvernamental fiind stârnit de descrierile trimise de Thomas Shaw, diplomat care trăise o vreme acolo. Bruce și-a preluat postul în 1763, dar obligațiile birocratice l-au împiedicat să își înceapă explorările timp de 2 ani. În 1765, a reușit să demareze studiul ruinelor romane aflate în zona berberă din Nordul Africii. A călătorit de la Tunis la Tripoli și intenționa să ajungă în Creta, dar a naufragiat lângă Benghazi (Libia) și a fost nevoit să înoate pentru a ajunge la țărm. Într-un final a ajuns în Creta, plecând de acolo înspre Palmyra (Siria) și Baalbek (Liban). În timpul călătoriilor, a realizat desene amănunțite ale ruinelor examinate. De asemenea, a acumulat suficiente cunoștințe medicale, pentru a fi considerat doctor în Orient.
Pe Nil în jos, pe un mal frumos
În iunie 1768, a sosit la Alexandria, cu o provocare serioasă: să descopere izvorul Nilului Albastru, despre care el credea că se află în Etiopia. La Cairo, câștigă sprijinul conducătorului mamelucilor, Ali Bey. După vizitarea Thebei, unde a intrat în mormântul lui Ramses al III-lea, a traversat deșertul înspre El Qoseir, pe țărmul Mării Roșii. Aici se îmbarcă pe un vas, îmbrăcat ca un marinar turc. După o ședere în Arabia, ajunge la Massawa, și apoi la Gondar, pe atunci capitala Etiopiei, la 14 februarie 1770. Aici a fost primit cu onoruri de împăratul Tekle Haymanot II, de Ras Mikael Sehul, adevăratul conducător al țării și de soția acestuia, Wozoro Aster (pe care Bruce o numește „Esther”).
Personalitatea sa plăcută, abilitățile sale sportive, curajul și faptul că vorbea limba locului, i-au adus admirația și aprecierea etiopienilor. Legăturile sale cu localnicii și experiențele trăite în această țară, i-au permis să realizeze descrieri amănunțite și realiste ale obiceiurilor din zonă.
După un episod de malarie, depășit cu succes, în octombrie 1770, a pornit hotărât să își ducă la bun sfârșit planul inițial, acela de a descoperi locul de unde izvorăște Nilul Albastru. După o lună ajunsese aproape de țintă, însoțit de doi oameni, dintre care unul era grecul Strates. În data de 14 noiembrie, 1770, după un urcuș de aproape 3.000 de metri, Bruce și echipa lui au ajuns la o bisericuță rustică, după care se vedea o mica mlaștină cu o ridicătură în mijloc. Acolo, se pare, începe povestea Nilului Albastru, la izvorul numit Gish Abay. Fericit, exploratorul a toastat împreună cu tovarășii săi, bând apa izvorului din coaja unei nuci de cocos.
Stanley, explorator și jurnalist, a pornit de bunăvoie spre CongoHenry Morton Stanley, aventurier, jurnalist, explorator, a străbătut Africa în căutarea dr. Livingstone, a traversat Congo pe apă și pe uscat și a pus destinații noi pe harta lumii
Întoarcerea sa pe firul râului s-a dovedit extrem dificilă, dar a fost primul european care a reușit să meargă pe traseul Nilului Albastru până la confluența cu Nilul Alb. Aruncat în închisoare de două ori de conducători locali, salvat de relațiile sale cu localnicii și cu conducătorii etiopieni, jefuit, văzându-și tovarășii de drum răpuși în atacuri ale triburilor locale, a reușit să revină la Cairo și apoi în Franța în 1773. Comunitatea științifică franceză, în frunte cu naturalistul Georges-Louis Leclerc, conte de Buffon, i-a făcut o primire călduroasă.
Nimeni nu e profet în țara lui
James Bruce s-a întors la Londra în 1774 și a fost intervievat de James Boswell, care a publicat o relatare detaliată a călătoriilor sale în The London Magazine. Poveștile despre descoperirile lui Bruce au fost întâmpinate cu neîncredere de opinia publică și de colegii săi. Ofensat, s-a retras pe domeniul părintesc, la Kinnaird. De abia în 1790, la insistențele prietenului său, Daines Barrington, a publicat „Călătorii pentru descoperirea izvorului Nilului”, între anii 1768 și 1773. Contestat la vremea lui, timpul i-a făcut, totuși, dreptate, arătând că observațiile sale au fost corecte. Nu doar impresiile de călătorie, ci și hărțile pe care le-a desenat, alături de vechile manuscrise etiopiene pe care le-a adus acasă și care au intrat în colecții ale muzeelor britanice și franceze, îl îndreptățesc la recunoștința posterității. Printre ele au fost și trei copii ale Cărții lui Enoch, o veche scriere iudaică, generatoare de controverse în sânul Bisericii și atribuită tatălui lui Noe. Mai mult, călătoriile și descoperirile lui Bruce au inspirat și alți exploratori, care au pus bazele Asociației Africano-Britanice, descoperind cursul Nigerului și orașul Timbuktu.
National Geographic, un deschizător de drumuri și viseNational Geographic Society, care editează și revista cu același nume, a devenit un simbol al cunoașterii în lumea întreagă
PS. Știați că numele râului e dat de coloritul său, dar care nu este albastru, ci negru? În perioada în care nivelul apei crește foarte mult și se produc inundații, culoarea sa se închide foarte mult, devenind aproape neagră. Cuvântul sudanez local pentru „albastru” este folosit și pentru „negru”.
Referințe: