10 iunie 1752

Benjamin Franklin demonstrează natura electrică a fulgerului

Caleidoscop Adrian S.

Benjamin Franklin face un experiment fulger pentru o descoperire trăznet

În data de 10 iunie 1752, Benjamin Franklin împreună cu fiul său William, încearcă să demonstreze natura electrică a fulgerului, înălțând un zmeu în timpul unei furtuni. În timp ce zmeul este lovit de fulger, el colectează o încărcătură electrică într-o butelie de Leyda, reușind să demonstreze ceea ce-și propusese, deși știa că se joacă cu focul. Franklin a devenit interesat de fenomenul electricității, la mijlocul anilor 1740, o perioadă când subiectul era unul misterios și de neînțeles pentru marea majoritate a oamenilor. Timp de un deceniu, a efectuat diverse experimente, pentru a pătrunde în tainele acestui fenomen. Mintea sa inovatoare a dat posterității mulți termeni care au intrat azi în limbajul curent: baterie, conductor, corpuri electrizate cu sarcină electrică ”pozitivă” și ”negativă”. Tot el a inventat paratrăznetul, care protejează clădirile sau vapoarele de descărcările electrice.

Franklin iese din școală, dar intră în cărți

Benjamin Franklin s-a născut în 17 ianuarie 1706 la Boston într-o familie cu alți 16 frați. Tatăl său fabrica și vindea lumânări și săpun. Franklin a petrecut doi ani la Școala Latină din Boston și la o academie privată, încheindu-și studiile la vârsta de 10 ani. Fără a traversa crize adolescentine, a început să lucreze ca ucenic la tipografia fratelui său James. Tânărul Benjamin a suplinit lipsa unei forme organizate de educație, cheltuindu-și puținii bani câștigați pe cărți. Și-a îmbunătățit abilitățile de a redacta texte, citind eseuri sau articole, după care le rescria din memorie. Dornic să se perfecționeze și mereu curios în legătură ce tot ce era nou, Benjamin Franklin a fost un autodidact în adevăratul înțeles al cuvântului.

George Washington, părinte fondator și primul președinte al SUAPrimul președinte al Statelor Unite, George Washington, a refuzat să primească salariul ce i se cuvenea și considera că partidele politice fac mai mult rău decât bine țării

În urma unei dispute ca între frați, în anul 1723, Franklin părăsește Bostonul stabilindu-se în Philadelphia, unde își găsește de lucru ca tipograf. După o scurtă perioadă în care exersează această profesie la Londra, revine în Philadelphia ca om de afaceri, punând bazele propriei tipografii. Aici vor apărea Pennsylvania Gazzete și Poor Richards Almanack, o colecție de cugetări înțelepte, care pledau pentru muncă și onestitate.

În primul almanah, publicat în 1733, Franklin scrie sub pseudonimul Richard Saunders, oferind cititorilor sfaturi bune și sănătoase, precum: ”Devreme în pat, harnic la deșteptat, dacă vrei să fii sănătos înțelept și bogat” (”Early to bed, early to rise, makes a man healthy, wealthy and wise”).

Pensia anticipată, o invenție minunată

La douăzeci de ani de la sosirea în Philadelphia, în anul 1748, la numai 42 de ani, tipograful jurnalist se pensionează, devenind un ”domn al timpului liber.” Pensia îi permite lui Benjamin Franklin să-și dedice următorii 42 de ani de viață studiului în domeniul științelor, realizării multor invenții și activității în serviciul public.

Tesla, Edison, Marconi, marii inventatori ai lumii moderneNikola Tesla, o minte luminată, a împărțit cu noi toți din cunoașterea sa, prin invențiile care au schimbat lumea, de la curentul alternativ, la radio

Pe baza numeroaselor experimente realizate, a scris o carte despre electricitate, principiile descoperite de el stând la baza teoriei moderne a electricității. A trimis rezultatele experimentelor sale unor oameni de știință din Franța și Anglia. A devenit membru în Royal Society în 1756, iar în 1773 a fost ales unul din cei opt membrii asociați ai Academiei Regale de Științe din Paris.

Implicat în diferite proiecte, devine un deschizător de drumuri. Înființează o bibliotecă, o companie de asigurări, un spital orășenesc și o academie în Philadelphia, care ulterior are să devină Universitatea Pennsylvania.

În ciuda faptului că nu a candidat, el a fost numit delegat la Congresul Continental și la Convenția Constituțională. Fiind considerat o personalitate reprezentativă pentru noul stat american, a fost trimis ambasador în Franța și Suedia. De asemenea, a deținut funcția de președinte al Consiliului Executiv Suprem al Pennsylvaniei. Poate că cea mai importantă realizare socială a sa rămâne cariera de om de stat, timp de patru decenii. El a fost unul din părinții fondatori ai Statelor Unite ale Americii, având un rol fundamental în definirea spiritului american drept o combinație între aspectele practice ale cumpătării, muncii asidue, educației, comuniunii umane, autonomiei administrative, în opoziție cu stilul autoritar, atât politic cât și religios și respectând valorile științifice și toleranța specifice Epocii Luminilor. După cum afirma istoricul Henry Steele Commager, ”În Franklin, se întâlneau valorile puritanismului, dar nu și defectele acestuia, deschiderea Epocii Luminilor, dar fără excesele cu care a fost asociată”.

Longevitatea sa politică este reflectată și de faptul că este singurul politician care a semnat toate cele patru documente fundamentale ale creării SUA: Declarația de independență (1776), Tratatul de Alianță cu Franța (1778), Tratatul de la Paris (1783), care a stabilit pacea cu Marea Britanie și Constituția Statelor Unite ale Americii (1787).

Benjamin Franklin a inventat roata

E drept, pe cea electrică. El a venit cu ideea posibilității de a transforma energia mecanică în energie electrică, construind un dispozitiv prin care a exemplificat fenomenul.

Fiind o persoană practică, Franklin a fost preocupat constant de născociri care să ușureze viața de zi cu zi a oamenilor. Printre acestea se pot enumera: brațul mecanic care permite alegerea cărților de pe rafturile aflate la înălțime, scaunul balansoar, scaunul de bibliotecă (un scaun care poate fi transformat într-o scară), șemineul fără fum, ochelarii bifocali și un sistem de scripeți care-i permitea să blocheze/deblocheze ușa dormitorului său când stătea în pat.

Una dintre invențiile sale emblematice în domeniul eletricității rămâne paratrăznetul (1753), utilizat ulterior pentru protejarea clădirilor și navelor.

Cum a ajuns muzica pe sticlă

Una din invențiile neobișnuite, marca Benjamin Franklin, este ”armonica de sticlă”, un instrument conceput pentru a replica un sunet original, pe care degetul umed îl produce prin frecarea cu marginea unui pahar. Primul prototip a fost realizat de Franklin în 1761, împreună cu un producător de sticlă din Londra. Acesta a fabricat 37 de globuri de sticlă de diferite mărimi, care au fost montate pe un arbore controlat de o pedală la picior. Pentru a cânta la acest instrument, utilizatorul își udă degetele, pedalează și atinge globurile de sticlă care se învârt scoțând astfel diferite sunete.

În secolele al XVIII-XIX lea, armonica este produsă în mii de exemplare. Chiar Mozart, Beethoven și Strauss au compus muzică pentru acest instrument deosebit. Ulterior Benjamin Franklin scrie: ”Din toate invențiile mele, armonica de sticlă mi-a dat cea mai mare satisfacție personală”.

Mozart a făcut din Nunta lui Figaro, nunta de aur a muziciiDeși împăratul Iosif al II-lea considera că muzica lui Mozart avea prea multe note, s-a dovedit că Nunta lui Figaro avea proporția ideală pentru a deveni capodoperă

ABC-ul foneticii

În timp ce locuia în Londra în 1768, Franklin s-a angajat în misiunea ”de a da alfabetului o ordine mai naturală”. El a fost deranjat de numeroasele neconcordanțe din ortografia engleză, și a conceput propriul sistem fonetic. A eliminat consoanele redundante C, J, Q, W , X și Y, adăugând șase litere noi, fiecare gândită pentru a reprezenta propriul său sunet vocal specific. Franklin a dezvăluit ”Schema pentru un nou alfabet și un mod reformat al ortografiei” într-un eseu publicat în 1779, dar mai târziu a renunțat la proiect, nereușind să atragă interesul public la care spera.

Benjamin Franklin, un american la Paris

În 1776, Congresul Continental la trimis pe Franklin în Franța, să caute ajutor militar pentru sprijinirea revoluției. Aici era deja renumit în lume pentru experimentele sale - francezii chiar și-au numit pionierii din domeniul electric, ”Franklinistes” - însă faima sa a atins noi culmi după sosirea la Paris. Franklin a ilustrat, în concepția franceză, o imagine despre americanul tipic, îmbrăcat simplu, chiar rustic și purtând o pălărie de blană. Ținuta aceasta a devenit rapid marca sub care inventatorul a apărut în nenumărate portrete și medalioane franceze.

Femeile chiar au imitat boneta cu peruci supradimensionate, într-un stil numit ”coiffure a la Franklin”. Când Franklin a schimbat ulterior boneta de blană pentru o pălărie albă, în timpul semnării tratatului din 1778 dintre Franța și Statele Unite, aceasta a devenit instantaneu o tendință de modă pentru bărbații din Paris.

O moștenire cu dichis

La moartea sa, în aprilie 1790, Franklin a lăsat moștenire 2.000 de lire sterline orașului său de naștere, Boston și celui adoptiv, Philadelphia. Generozitatea sa venea cu un preț: pentru primii 100 de ani, banii urmau să fie plasați într-un fond și să fie folosiți doar pentru a oferi împrumuturi comercianților locali. O parte ar putea fi apoi folosită, dar restul ar rămâne în rezervă pentru încă 100 de ani, moment în care orașele ar putea să o folosească așa cum vor considera de cuviință. Boston și Philadelphia au respectat dorințele lui Franklin și, până în 1990, fondurile s-au înmulțit ajungând la valoarea de 4,5 milioane și, respectiv, 2 milioane de dolari. Cele două orașe au folosit de curând această sumă pentru a ajuta la finanțarea Institutului Franklin din Philadelphia și a Institutului de Tehnologie Benjamin Franklin din Boston. Philadelphia a folosit o parte din fondurile sale pentru burse, acordate studenților care frecventează școli de comerț.

Referințe:

history.com biography.com history.com

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept