20 decembrie 1699
Petru cel Mare aduce Rusia înapoi în viitor
Tot înainte, ca rusul
La 20 decembrie 1699, țarul rus, Petru cel Mare, semnează un ordin prin care stabilește ca Anul Nou să fie sărbătorit la 1 ianuarie, conform calendarului iulian și aruncă Rusia în tunelul timpului, aducând-o din anul 7208 în anul 1700. Până atunci, Rusia sărbătorea trecerea dintre ani la 1 septembrie, conform vechii cronologii de la facerea lumii. Petru, în schimb, era adeptul schimbărilor inovatoare, dorind să stabilească cronologia pornind de la nașterea lui Christos, așa cum se proceda și în Europa Occidentală.
Calendar de țar
Istoria consemnează modul amuzant în care Petru i-a liniștit pe boierii care puneau la îndoială corectitudinea modificării calendarului și susțineau că Dumnezeu nu avea cum să fi creat lumea în mijlocul iernii. Conform istoricului american Robert Massie, Petru I le-a arătat scepticilor o hartă a Pământului, explicându-le că Rusia nu reprezintă lumea întreagă și că, în timp ce la ei e iarnă, în emisfera sudică e vară.
Un țar care nu a fugit de muncă, Petru cel MarePetru cel Mare, de pe tronul țarilor din Rusia, pe șantierele navale din Olanda și Anglia, a visat să stăpânească marea și să își includă țara în circuitul european
Decretul semnat de țar la 20 decembrie stabilea: „Ramuri de brad, pin și ienupăr se vor folosi pentru decorarea caselor și porților de pe străzile principale; vor fi trase salve de tun și pușcă, se vor lansa proiectile și se vor aprinde cât mai multe lumini”. În semn de bucurie, era obligatoriu ca oamenii să se felicite unii pe alții cu ocazia Anului Nou și la începutul noului secol. Mai mult, țarul a ordonat ca festivitățile să țină șapte zile și a verificat personal ca toate cerințele să fie îndeplinite. Sărbătorile s-au încheiat la 6 ianuarie, cu procesiunea crucii. Contrar tradiției, țarul nu a urmat procesiunea îmbrăcat în haine de sărbătoare, ci a asistat la trecerea ei, stând pe malul râului Moscova, îmbrăcat în uniformă militară și înconjurat de armata sa.
În februarie 1918, după Revoluția Socialistă din Octombrie, Lenin a semnat decretul prin care calendarul iulian era înlocuit, și în Rusia, de cel gregorian, iar datele au fost decalate cu 13 zile (1 ianuarie din calendarul iulian a devenit 13 ianuarie în cel gregorian). Biserica Ortodoxă din Rusia, Ierusalim, Serbia, Montenegro, Polonia, Macedonia, Georgia, Ucraina, Grecia și din alte zone a continuat să folosească vechiul calendar iulian. Și azi, multe comunități religioase serbează Crăciunul și Anul Nou „pe rit vechi”, adică după calendarul iulian, dar și cel „model nou”, după cel gregorian, așa cum se face în cea mai mare parte a lumii. Astfel, în Rusia, Crăciunul tradițional se sărbătorește la 7 ianuarie, iar Anul Nou, în 14 ianuarie.
Cum să-ți faci capul calendar
Calendarele au însoțit istoria umanității din cele mai vechi timpuri. Toate calendarele folosite astăzi (iudaic, islamic, chinez, gregorian etc) au în comun faptul că se bazează pe fenomene naturale, fie mișcarea de revoluție a Pământului în jurul Soarelui, fie fazele Lunii sau o combinație între cele două. Calendarul gregorian, de exemplu, este o combinație între durata ciclului pe care îl parcurge Pământul în jurul Soarelui (un an) și ciclurile Lunii (de unde vine și termenul de „lună” a anului).
Orloj, ceasul care a traversat timpulCeasul astronomic din Praga este cel mai vechi ceas astronomic din lume care încă funcționează, o adevărată minune a tehnicii și artei, create în urmă cu peste 600 de ani
Calendarul iulian
Calendarul iulian a fost implementat de romani în anul 46 î.Chr., sub conducerea lui Iulius Caesar. Acesta și-a dorit un calcul mai exact al timpului, pentru a stabili perioadele de semănat și cules în agricultură. Se pare că originile calendarului iulian se regăsesc în vechile calendare babiloniene, la care s-au adăugat și modele preluate de alte popoare și civilizații. De exemplu, divizarea orei în 60 de minute și a minutului în 60 de secunde vine din Mesopotamia, împărțirea zilei în 24 de ore din Egiptul Antic și a săptămânii în 7 zile, din calendarul iudaic. Conform calendarului iulian, anul avea 12 luni și 365 de zile, cu o zi în plus o dată la patru ani. Aceasta înseamnă că anul era estimat ca având în medie 365,25 zile.
Calendarul gregorian
Din păcate, durata unui an, calculată cu mai multă precizie, în funcție de ciclul solar este de 365,242199 zile. Diferența nu pare mare, însă, în sute de ani, se face simțită. De fapt, la fiecare 129 de ani, calendarul iulian greșește cu o zi față de anul solar propriu-zis. Biserica romano-catolică și-a dat seama în 1500 că, din această cauză, se va ajunge la calcularea eronată a echinocțiului de primăvară (data la care ziua e egală cu noaptea, fiecare având 12 ore). Data la care se sărbătorește Paștele se calculează în funcție de acest fenomen astronomic, respectiv prima duminică ce urmează lunii pline de după echinocțiul de primăvară. Și alte sărbători și evenimente religioase sunt calculate în funcție de Paște, deci greșeala ar fi generat erori în lanț. În 1582, Papa Grigore al XIII-lea a emis o bulă papală, care stabilea o serie de modificări:
- A instituit ceea ce azi numit calendarul gregorian;
- Calendarul gregorian adăuga o zi în acei ani divizibili cu 4 (ca și cel iulian), dar NU adăuga o zi suplimentară în anii care erau divizibili cu 100, decât dacă erau divizibili și cu 400. Așadar, în calendarul gregorian anii 1700, 1800 și 1900 nu au fost ani bisecți, dar 1600 și 2000 au fost;
- Pentru a corecta erorile din vechiul calendar, 10 zile au fost omise din noul calendar gregorian. Ziua de 4 octombrie 1582 a fost urmată de ziua de vineri, 15 octombrie 1582.
Țările catolice precum Italia, Spania, Portugalia și, la scurt timp, Franța au adoptat imediat calendarul gregorian. În schimb, Anglia și coloniile sale, unde predomina credința protestantă, nu au adoptat acest model decât după 170 de ani, adică în 1752. Decalajul dintre cele două calendare era deja de 11 zile, așa că, în zonele stăpânite de britanici, datele cuprinse între 2 și 14 septembrie 1752 nu există în mod oficial.
Referințe: