08 februarie 1672
Isaac Newton își citește prima lucrare despre optică
Optica diferită a lui Isaac Newton
La 8 februarie 1672, Societatea Regală Britanică din Londra se reunea pentru a asculta prelegerea unui coleg cu rezultate promițătoare în domeniul cercetărilor asupra luminii. Numele lui era Isaac Newton, pentru noi, părintele fizicii moderne. Cei din British Royal Society, însă, neavând darul premoniției, nu știau că participă la un moment istoric. Fuseseră, însă, impresionați de telescopul reflector pe care Newton îl construise, pentru a rezolva problema refracției luminii prin lentilele telescoapelor de până atunci. Așa cum se întâmplă mereu, cârcotașii nu lipsesc, iar lucrarea lui Newton a fost apreciată de unii și criticată de alții.
Optica lui Newton
Conform teoriei culorilor și a studiilor de optică pe care le-a efectuat între 1666 și 1668, Newton a concluzionat că imaginea obținută prin lentilele folosite de lunetele astronomice ale vremii, ar fi afectată de dispersarea luminii în culori (aberație cromatică). Pentru a-și demonstra teoria, a construit un telescop care utiliza oglinzi reflectorizante în loc de lentile. Acest tip de telescop este și azi cunoscut sub numele telescopul newtonian.
El a avut de rezolvat problema găsirii materialului potrivit pentru realizarea oglinzilor și prelucrarea corespunzătoare a acestora. A folosit un aliaj numit speculum, format din cupru și staniu, de culoare argintie. La sfârșitul anului 1668, a produs primul telescop reflector. Avea aproximativ 20 de centimetri lungime și furniza o imagine mai clară și mai mare. Societatea Regală i-a cerut să susțină public o demonstrației a noii născociri. Încurajat de interesul lor, Newton a decis să își publice notițele grupate sub titlul Despre culori (Of Colours), care va sta la baza lucrării susținute în fața colegilor săi la 8 februarie 1672, Optica (Opticks).
Telescopul, fereastra noastră către cerTelescopul este un instrument care ne-a arătat locul pe care îl ocupăm în Univers și ne-a permis să vedem lumi îndepărtate, despre care nici nu știam că există
Deși avea deja un renume printre confrați, lucrarea a stârnit controverse. Mulți matematicieni și oameni de știință ai vremii s-au declarat împotriva ideilor lui Newton. Cel mai vehement a fost principalul rival al lui Newton din conducerea Societății Regale, Robert Hooke. Newton considera că lumina era alcătuită din particule, în timp ce Hooke susținea că este compusă din unde. Newton afirma că, dacă lumina ar exista sub forma undelor, atunci ar fi fost capabilă să cotească după colțuri. Atunci când vezi o umbră, îți dai seama că nu poate coti, pentru că altfel umbra nu ar fi acolo. Deja se știa că sunetele sunt alcătuite din unde, iar undele sonore au capacitatea de a se arcui, de a se „îndoi”, de aceea se pot auzi zgomotele din altă cameră. Ambii cercetători aveau într-un fel dreptate, lumina având capacitatea de a se comporta și ca undă și ca particulă, dar pe atunci fiecare își considera punctul de vedere ca fiind singurul corect.
Controversa lor a durat aproape șase ani, timp în care Newton a continuat să publice noi lucrări, în ciuda criticilor. Extrem de dezamăgit, era pe punctul de a părăsi Societatea Regală, fiind convins de colegii care îi apreciau teoria să rămână, totuși. Avea să devină chiar președintele acestui organism științific între 1703 și 1727.
Newton, părintele unui copil teribil, fizica modernă
Sir Isaac Newton rămâne unul dintre cei mai influenți oameni de știință din toate timpurile. Cartea sa, Philosophiae Naturalis Principia Mathematica („Principiile matematice ale filozofiei naturale”), publicată în 1687, a pus bazele mecanicii clasice.
În lucrarea sa, a formulat legile mișcării și ale gravitației, care vor domina teoriile științifice asupra Universului, în următoarele trei secole. Bazându-se pe principiile lui Kepler, calculând traiectoriile cometelor, mareele și alte fenomene aflate în legătură cu corpurile cerești, Newton a spulberat și ultimele îndoieli cu privire la modelul heliocentric (care afirma că Soarele, nu Pământul se află în centrul sistemului solar). Predicțiile sale teoretice, referitoare la forma de sferă turtită a Pământului au fost ulterior confirmate de măsurători geodezice.
Big Bang, o teorie a nașterii UniversuluiPoate fi calculată vârsta Universului? Putem afla ziua de naștere a galaxiilor? Acum câteva sute de ani, un mare om de știință credea că este posibil...
Teoria gravitației, pleacă, așa cum spun poveștile, de la mărul care a izbit ilustrul cap al savantului. Se pare, însă, că revelația nu a survenit violent, în timp ce Newton medita sub pom, ci pașnic, în timp ce admira peisajul de la fereastră și a văzut fructele căzând. Există și voci care consideră că e doar o poveste inventată de la început până la sfârșit. Important e că ne-a rămas teoria.
Lovit sau nu la cap, Newton, pe lângă marile sale calități, avea și mici defecte. De exemplu, se pare că era bâlbâit, dar asta nu îi diminuează cu nimic meritele, mai ales că se află într-o galerie de personalități remarcabile, care luptau cu aceeași problemă: Aristotel, Winston Churchill sau Charles Darwin.
Nu doar știința îi dădea bătăi de cap, ci și alchimia și științele oculte. Cu mult înainte de Harry Potter, Newton căuta și el piatra filozofală. Anumite lucrări ale sale au fost catalogate ca fiind „nepotrivite pentru publicare”, la moartea sa, în 1727 și au rămas așa până în 1936, când Casa de licitații Sotheby's a obținut și a vândut cea mai mare parte dintre ele economistului John Maynard Keynes. Aceste lucrări includeau studii despre piatra filozofală (despre care se credea că transformă plumbul în aur și poate fi elixirul vieții) precum și predicțiile lui Newton referitoare la sfârșitul lumii.
Pentru toți fanii calendarului mayaș, care și-au făcut provizii de supraviețuire în subsoluri în 2012, veștile sunt îmbucurătoare. Newton, o minte luminată, a petrecut destulă vreme aplecat asupra subiectului Apocalipsei și chiar credea că a fost ales de divinitate pentru a interpreta Biblia. Concluzia lui a fost că, până în 2060, nu avem de ce să ne facem griji. Afirma că scopul său nu este de a stabili o dată precisă a evenimentului final, ci de a opri toate previziunile de amatori care amenință omenirea cu sfârșitul lumii, ducând în derizoriu profețiile sfinte.
Nostradamus, medic, astrolog, ocultist și poet, un prezicător controversat și fascinantSemnificația profețiilor lui Nostradamus rămâne și azi învăluită în mister, fiind considerate fie revelații spirituale, fie calcule astrologice, fie doar relatări ale unor evenimente contemporane medicului francez.
Credincios atât divinității cât și științei, Newton a revoluționat lumea, descifrându-i misterele și deschizând larg ușile cunoașterii pentru toți cei care i-au urmat.
Referințe: