23 noiembrie 1654

O noapte de foc pentru Pascal

Caleidoscop Monica

De la știință la credință

Blaise Pascal a fost unul dintre cei mai importanți oameni de știință ai secolului al XVII-lea. Matematician și inventator de geniu a deschis căi revoluționare în cercetare. Talentul său nu s-a rezumat doar la știință, devotamentul pentru doctrina catolică, îndemnându-l să redacteze și lucrări cu caracter filosific și teologic. Nu a fost, însă, întotdeauna un credincios înfocat. Această transformare s-a datorat unei experiențe mistice incredibile trăite într-o seară de noiembrie.

O noapte incendiară

Era 23 noiembrie, 1654 și Pascal era singur acasă. Se întunecase deja și se pregătea să meargă la culcare. În jurul orei 10 seara, ceva dincolo de realitatea imediată i se întâmplă. Nu e clar ce anume nici azi, dar se pare că acea stare extatică a durat aproximativ două ore. Imediat după ce s-a terminat, Pascal și-a notat stările prin care a trecut, sub forma a ceea ce pare un imn închinat divinității. Iată cum începea relatarea impresiilor trăite:

”Anul de grație 1654, luni, 23 noiembrie, sărbătoarea Sf. Clement, papă și martir și a altor martiri. De la 10 și jumătate, până după miezul nopții, FOC. Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac, Jacob, nu al filosofilor și învățaților. Certitudine. Certitudine. Emoție. Bucurie. Pace...”

Orice ar fi experimentat atunci, trebuie să fi fost senzațional. A luat hârtia pe care și-a notat întreaga poveste și a cusut-o în interiorul jachetei, purtând-o cu el întreaga viață, fiind descoperită de abia după moartea sa.

Tesla, Edison, Marconi, marii inventatori ai lumii moderneNikola Tesla, o minte luminată, a împărțit cu noi toți din cunoașterea sa, prin invențiile care au schimbat lumea, de la curentul alternativ, la radio

Credea, dar și cerceta

Inventator, matematician, fizician și teolog, Blaise Pascal s-a născut în Franța, la 19 iunie 1623, al doilea copil din cei trei ai cuplului Etienne și Antoinette Pascal. Mama sa a murit când el avea doar trei ani, devenind foarte apropiat de surorile sale, Gilberte și Jacqueline. Tatăl său, Etienne, era colector de taxe și un matematician talentat.  Acesta a decis să mute familia la Paris după câțiva ani.

Fiind evident că avea de-a face cu un copil precoce, tatăl său a hotărât să îi pună în valoare inteligența sclipitoare și s-a ocupat personal de educația lui. Ca o ironie, a evitat să includă matematica de la început în pregătirea genialului său fiu, considerând că acesta ar putea deveni atât de fascinat de geometrie, încât ar neglija materiile clasice. Așadar, Blaise a început prin a studia pe filonul umanist, latina și greaca. Însă planul lui Etienne a dat greș. Făcând din matematică un subiect interzis, i-a ațâțat și mai tare curiozitatea și așa debordantă, iar micul Pascal a început să exploreze geometria pe cont propriu la doar 12 ani. Pentru că nu a studiat ”oficial” matematica, și-a dezvoltat propria terminologie și s-a prins rapid că suma unghiurilor unui triunghi este egală cu două unghiuri drepte. Impresionat, tatăl său i-a permis să citească operele lui Euclid, marele matematician al Greciei Antice. De asemenea, l-a luat cu el la întrunirile Academiei Mersenne din Paris.

Marin Mersenne (1588-1648), supranumit ”arhitectul comunității științifice europene” este considerat una din cele mai importante personalități din istoria gândirii moderne. A creat în 1635 ”Académie Parisienne”, instituția precursoare a Academiei de Știință. În poză - o gravură realizată de P. Dupin în 1765. [sursa imagine]

Aici, tânărul Blaise și-a prezentat unele din primele teoreme, în fața unora dintre cele mai luminate minți matematice ale vremii. Teorema lui Pascal, care afirmă că într-un hexagon înscris într-un cerc, punctele de intersecție ale laturilor opuse sunt coliniare, este una din cele mai cunoscute, școlarii luptând cu ea și în zilele noastre.

Newton a studiat optica pentru a crea primul telescop reflectorSir Isaac Newton, membru în Societatea Regală, și-a citit lucrarea în care studia optica și lumina în fața colegilor, fiind apreciat de unii și criticat de alții

În 1640, familia Pascal se mută din nou, de această data la Rouen, unde Etienne primise un post de colector de taxe. În același an, juniorul familiei publică prima sa lucrare scrisă, ”Eseuri despre secțiunile conice”, un pas important în evoluția geometriei proiective, prin transpunerea unui obiect tridimensional în plan 2D. După câțiva ani, tatăl său suferă o fractură de sold, o problemă gravă pe vremea aceea și rămâne imobilizat la domiciliu. Accidentul a provocat un reviriment în credința familiei, care oricum nu îmbrățișase complet ideile iezuiților locali. Cât timp Etienne a fost bolnav, a primit sprijin medical și asistență spirituală de la doi adepți ai Jansenismului,  curent social-religios apărut în Olanda și Franța, la mijlocul sec. al XVII-lea, care exprima opoziția unei părți a burgheziei față de iezuitism, preluând concepția despre predestinare și promovând o morală austeră. Influența lor și-a pus amprenta asupra familiei, care s-a convertit, una din surori devenind chiar călugăriță a acestui ordin.

Invenții și descoperiri

În 1642, motivat de ideea de a ușura munca tatălui său, Blaise Pascal a început să lucreze la un calculator numit Pascaline (matematicianul german William Schickard concepuse și realizase o versiune de calculator în 1623.) Pascaline era un calculator numeric, cu discuri mobile, fiecare reprezentând o unitate numerică. Existau, însă discrepanțe între design-ul calculatorului și moneda curentă din Franța, așa că Pascal a realizat nu mai puțin de 50 de prototipuri în efortul de a îmbunătăți performanțele produsului, dar nu se poate spune că a dat lovitura cu el.

În 1649, Ludovic al XIV-lea i-a dat lui Pascal un privilegiu regal - echivalentul unui brevet de invenție - care îi conferea dreptul exclusiv de a produce asemenea mașinării, pe teritoriul Franței. În prezent, mai există nouă asemenea calculatoare, majoritatea expuse în muzee europene. [sursa imagine]

Pe la sfârșitul anilor ”1640, Pascal și-a reorientat atenția spre domeniul fizicii experimentale,încercând să identifice modul în care presiunea atmosferică poate fi estimată cu unitățile de măsură ale greutății. Deceniul următor a fost marcat de încercările sale de a crea un perpetuum mobile, cu scopul de a produce mai multă energie decât cea consumată. În timpul experimentelor, s-a născut, absolut accidental, ruleta, pe care Pascal a botezat-o astfel, după cuvântul francez care înseamnă ”roată mică” (roulette).

Diviziunile ruletei sunt numerotate de la 0 la 36. De la 1 la 10 și de la 19 la 28, numerele impare sunt roșii și cele pare, negre. De la 11 la 18 și de la 29 la 36, cele impare sunt negre și cele pare, roșii. Există o diviziune colorată în verde, pentru cifra 0 (zero). La ruleta americană, mai există încă o diviziune verde, numerotată cu 00. Diviziunile sunt, de regulă, numerotate în sensul acelor de ceasornic.

Pe lângă descoperirea principiului ruletei, în aceeași perioadă, Pascal poartă o corespondență intensă cu matematicianul Pierre de Fermat, cu care discuta despre probabilitatea unui anumit rezultat la aruncarea zarurilor. Acestea au fost bazele teoriei probabilităților, care apar în scrierile postume ale lui Pascal.

Tot Pascal se pare că a fost primul care a inventat ceasul de mână, adaptând o curea pentru a-și prinde la încheietură ceasul de buzunar.

Michael Faraday, un pionier al științeiMichael Faraday a fost una dintre cele mai strălucite minți științifice ale tuturor timpurilor și a avut o contribuție uriașă la progresul cunoașterii

Operele literare ale lui Pascal, sunt marcate de momentul său de revelație divină, criticând doctrina iezuită și susținând conceptele jansenismului, dar într-o formulă plăcută, cu ironie și umor. ”Scrisori provinciale” și ”Gânduri” sunt volumele care reunesc scrierile sale.

Lucrarea a fost publicată postum, conține o serie de scrieri cu tematică filosofică și teologică, reprezentând o pledoarie în apărarea credinței creștine,

Pascal, fenomenal

Moștenirea lăsată de Blaise Pascal, o personalitate complexă și controversată, este întâlnită la tot pasul. Avem Teorema Lui Pascal în matematică, Legea lui Pascal, în fizică, un limbaj de programare care îi poartă numele, în semn de recunoștință față de contribuția lui la conceperea calculatorului și, nu în ultimul rând, unitatea de măsură a presiunii (presiunea creată de o forță de 1 Newton aplicată pe o suprafață perpendiculară de 1 metru pătrat) denumită, desigur, tot Pascal. Un om de știință și un filosof a cărui operă nu are unitate de măsură, fiind de neprețuit.

Referințe:

biography.com churchpop.com

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept