05 aprilie 1614
Pocahontas se căsătorește cu John Rolfe
O poveste adevărată
Știm cu toții filmul de animație Pocahontas adus pe ecrane de compania Walt Disney. Chiar dacă nu respectă întru totul adevărul istoric, pelicula pleacă de la o întâmplare reală. Pocahontas, fiica celui care conducea o frăție de peste 30 de triburi indiene, s-a căsătorit cu John Rolfe, un britanic cultivator de tutun. Ceremonia a avut loc în Jamestown, Virginia. Trebuie precizat că Pocahontas nu era adevăratul său nume. Născută în jurul anului 1596, se numea Amonute, iar cei apropiați o strigau Matoaka. Pocahontas era porecla care, în traducere ar însemna fie „cea jucăușă”, fie „copil obraznic”. Era fiica preferată a căpeteniei Powhatan, pe nume Wahunsonacock. Peste ani (și nimeni nu a dovedit contrariul) John Smith, conducătorul coloniștilor britanici din Jamestown, a povestit cum frumoasa Pocahontas l-a salvat de mânia tatălui ei, care se pregătea să îl execute.
Colonie fără boierie
În luna mai a anului 1607, aproximativ 100 de coloniști englezi s-au stabilit pe râul James din Virgina și au pus bazele orașului Jamestown, prima așezare britanică permanentă din America. Pionierii din Lumea Nouă nu o duceau prea grozav, având de luptat cu probleme precum foametea, bolile și atacurile indienilor. Aventurierul John Smith, în vârstă de numai 27 de ani, dar călit într-ale vieții din sălbăticie, le-a venit în ajutor. I-a învățat reguli de bază pentru supraviețuire și a cercetat zona, întocmind primele planuri și hărți ale terenului. În decembrie 1607, în timp ce explora zona de pe malurile râului Chickahominy, Smith și alți doi coloniști au fost capturați de războinicii Powhatan. Tovarășii săi au fost uciși, însă Smith a scăpat cu viață datorită intervenției dramatice a tinerei de 13 ani, Pocahontas, fiica iubită a marelui șef.
În 1608, Smith a devenit președintele coloniei din Jamestown, dar necazurile lor nu au luat sfârșit. Un incendiu accidental a distrus o bună parte din oraș, iar lipsa proviziilor, a asistenței medicale precum și luptele cu indienii băștinași au continuat. În tot acest răstimp, Pocahontas venea frecvent în oraș, ca emisar al tatălui ei, uneori aducând daruri sau mâncare pentru a-i ajuta pe coloniștii aflați la strâmtoare. S-a împrietenit cu englezii și s-a familiarizat cu obiceiurile lor. În 1609, Smith a suferit niște arsuri serioase atunci când praful de pușcă din tolba sa a luat foc și a fost obligat să se întoarcă în Anglia.
Thanksgiving, cu curcanul în rolul principalÎn ultima joi din luna noiembrie, americanii aniversează Thanksgiving, o sărbătoare de familie, dedicată recunoștinței și bunei înțelegeri
După plecarea sa, relațiile cu indienii s-au deteriorat, iar foametea și bolile au făcut ravagii în iarna ce a urmat. Jamestown era pe punctul de a fi abandonat de locuitorii săi, când baronul De La Warr (cunoscut și ca Delaware) a sosit, în iunie 1610. A adus provizii și a reconstruit orașul. Ulterior, râul Delaware și colonia de aici aveau să îi poarte numele. John Rolfe a sosit și el în același an, iar după doi ani înființase deja niște plantații prospere de tutun. Această cultură va deveni una de mare succes pentru Virginia.
Prințesa indiană
În primăvara lui 1613, căpitanul englez Samuel Argall a luat-o pe Pocahontas prizonieră, sperând ca astfel să îl oblige pe războinicul ei părinte să încheie o pace permanentă. Adusă la Jamestown, a fost plasată în custodia lui Sir Thomas Gates, șeriful din Virginia. Gates a tratat-o mai mult ca pe un oaspete decât ca pe un ostatic și a încurajat-o să se deprindă cu stilul de viață britanic. S-a convertit la creștinism și a fost botezată Lady Rebecca. Powhatan a acceptat, în cele din urmă, condițiile impuse de englezi pentru eliberarea ei. Deși mare războinic, a fost învins de iubire, pentru că tânăra Pocahontas se îndrăgostise între timp de John Rolfe, care era cu 10 ani mai mare ca ea. La 5 aprilie 1614, Pocahontas și John Rolfe se căsătoreau, cu binecuvântarea căpeteniei Powhatan și a guvernatorului din Virginia.
Ultimul indian sălbatic din America de NordIshi, ultimul indian nativ de pe teritoriul american, găsit în California, a dovedit că civilizația e mult mai sălbatică decât tradiția
Căsătoria a asigurat pentru o vreme pacea între băștinași și coloniștii din Jamestown. În 1615, Pocahontas a dat naștere primului lor copil, Thomas. În 1616, cuplul s-a îmbarcat și plecat în Anglia. Așa-numita „prințesă indiană” a cucerit inimile nobililor englezi și a fost prezentată la curtea regelui James I. În martie 1617, Pocahontas și Rolfe se pregăteau să se întoarcă în Virginia. Cu o zi înainte de plecare, din nefericire, Pocahontas a murit, cel mai probabil, din cauza vărsatului de vânt, la care populația indigenă din America era foarte vulnerabilă, fiind o boală pentru care organismul lor nu era deloc pregătit. A fost înmormântată lângă biserica St. George din Gravesend, Anglia.
John Rolfe a revenit în Virginia, pierzându-și viața în timpul unui masacru indian din anul 1922. Fiul lor, Thomas Rolfe, a fost educat în Anglia, dar s-a întors în Virginia, devenind un cetățean de vază al comunității. John Smith s-a înapoiat și el în Lumea Nouă, pentru a-și continua explorările în zona de coastă New England. Într-una din expedițiile sale, a fost capturat de pirați, a reușit să scape și și-a trăit restul vieții în Anglia.
Producția animată Disney din 1995, readuce la viață povestea frumoasei Pocahontas, pe baza evenimentelor istorice, dar, mai mult, pe cea a legendelor, îmbrăcate în mult romantism, spre a îndulci măcar așa soarta nu prea veselă, de care personajele au avut parte în viața lor reală. Cu voci celebre precum Irene Bedard, Mel Gibson, David Ogden Stiers, Russell Means, Christian Bale, Billy Connolly și Linda Hunt, filmul regizat de Mike Gabriel și Eric Goldberg, a fost primit cu reacții contradictorii din partea criticilor și cu mare entuziasm de către public. Obiecțiile se refereau la nerespectarea faptelor istorice, însă acestea nu au împiedicat filmul să atingă încasări de 346 milioane de dolari și să „încaseze” și două premii Oscar.
Eliade și Maitreyi au trăit o poveste de dragoste unică, dar care a inspirat două povești literare diferitePovestea de dragoste dintre Mircea Eliade și Maitreyi Devi e un amestec de realitate și ficțiune, care oferă însă un tablou emoționant al iubirii dintre doi oameni care vin din lumi total diferite
Istorie sau legendă, povestea rămâne una frumoasă, arătând că, în cele din urmă dragostea învinge nu doar barierele dintre oameni, ci și timpul.
Referințe: