23 august 1595
Lupta de la Călugăreni
Mihai Viteazu ia caimacul de la turci
Mihai Viteazu nu era genul de om pe care să îl ții din scurt. Asta au aflat, pe pielea lor, creditorii turci și garnizoana de 2.000 de ostași ai Semilunii, staționați în capitală, cu misiunea de a-l supraveghea pe nărăvașul conducător al Țării Românești. Toamna anului 1594 i-a făcut să își piardă slujbele, odată cu viața, la porunca aprigului domn. Mihai continuă să câștige mici lupte și să facă incursiuni la sud de Dunăre, fapt care îi motivează și pe vecinii bulgari să îi urmeze exemplul. O asemenea obrăznicie nu putea fi tolerată de supușii sultanului, așa că experimentatul Sinan Pașa este trimis să pună lucrurile la punct. Avea să fie el însuși pus la punct într-o zonă mlăștinoasă a râului Neajlov, lângă satul Călugăreni, în data de 23 august 1595 (13 august, în vechiul calendar).
Cruce vs. semilună
Supărarea turcilor avea rădăcini mai vechi și mai adânci decât conflictele locale iscate de Mihai. În septembrie 1593, cu ajutorul patriarhului Constantinopolului, dar și cu sprijinul otomanilor, acesta a urcat pe tronul Valahiei, după ce achitase, se pare, o sumă record de 1,5 milioane de galbeni. Chiar dacă și-a plătit funcția, Mihai era un om care mai avusese dregătorii, ca stolnic al curții lui Mihnea Turcitul și ban al Craiovei, luându-și rolul în serios. Turcii vor regreta fiecare bănuț care l-a adus pe Mihai mai aproape de tron.
Iancu de Hunedoara, un mare comandant de oști și luptător anti-otomanIancu de Hunedoara a obținut un strălucită victorie împotriva otomanilor conduși de Mohamed al II-lea, sub zidurile cetății de la Belgrad, apărând astfel poarta de intrare în Europa
În acea perioadă, la inițiativa Papei Clement al VIII-lea, se constituise în Europa „Liga Sfântă” creștină, din care, inițial, făceau parte: Sfântul Imperiu Romano-German, Statul Papal, Spania, Austria, Ferrara, Mantova și Toscana. Ulterior, se alătură alianței și Transilvania, urmată de Moldova, prin tratatul încheiat de domnitorul Aron Vodă, în 1594. Mihai avea, astfel, toate motivele să procedeze la fel, obținând și acordul boierilor pentru intrarea în alianța antiotomană.
Cei doi domnitori ai Țărilor Române au pus la cale o serie de atacuri la București, Iași, Brăila, Hârșova, Stănești, Şerpătești, Rusciuk, Chilia, Cetatea Albă etc., determinându-l pe marele vizir Ferhad pașa să pornească cu oastea împotriva lor, în luna aprilie a anului 1595. Acesta era hotărât să transforme principatele în pașalâcuri și intenționa să construiască un pod de vase peste Dunăre. Nici la turci nu era pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește, așa că octogenarul Sinan Pașa devine noul mare vizir și cel care preia conducerea campaniei militare.
La 11 august, Sinan pașa ajunge la Rusciuk, iar în 14 august începe traversarea Dunării către Giurgiu. Pe 22 august 1595, cele două armate se aflau aproape una de alta.
Mic ghid în lupta cu turcii
Mihai a ales zona Călugăreni, situată în județul Giurgiu, lângă râul Neajlov, pentru că era o zonă mlăștinoasă, care îi permitea să blocheze cu ușurință flancurile armatei otomane. Bătălia a avut trei etape, nu toate trei favorabile românilor, însă a adus acestora un avantaj tactic și psihologic, care le-a permis ulterior să îi izgonească pe turci peste Dunăre, la Giurgiu.
Forțele otomane care au traversat fluviul, numărau în jur de 100.000 de soldați, însă doar jumătate dintre ei au fost implicați în bătălia de la Călugăreni. Chiar și așa, Mihai, se prezenta în fața echipei adverse cu o ofertă mult mai subțire, dispunând de 16.000 de oameni, 12 tunuri și câteva detașamente de secui. Dar cum tot ce mișca, râul, ramul, erau prieteni doar cu el, a știut să folosească în mod strălucit avantajul terenului mlăștinos, înconjurat de pădure și podețul care asigura o aproximativă, dar obligatorie cale de traversare peste Neajlov.
Ștefan cel Mare învinge turcii la VasluiȘtefan cel Mare, cel mai longeviv domnitor din Moldova, a înfrânt oastea trimisă de turcii supărați pe nesupunerea lui, în bătălia de la Vaslui
La oaspeți, conducători de joc erau Mehmed pașa, pe flancul drept, Haydar pașa pe cel stâng și viitorul personaj al lui George Coșbuc, Hassan pașa, în fruntea avangardei.
Startul zilei de 23 august 1595 a fost dat de cavaleria munteană, care i-a surprins pe turci în fața satului, împingându-i înspre apele râului. Mihai s-a poziționat cu 10.000 de oameni și 10 tunuri la nord de Neajlov și la sud de localitate. 6.000 de mercenari secui, conduși de căpitanul Albert Király au fost păstrați ca rezervă, înspre nord-vest.
După atacul de cavalerie, Sinan pașa a trimis la înaintare o forță serioasă, de 12.000 de ostași, pe care Mihai i-a așteptat la trecerea peste pod, doborându-i cu focuri de artilerie și obligându-i să bată în retragere. Primul set s-a încheiat favorabil părții române.
Cuza și Kogălniceanu, un tandem de aur al reformelor din RomâniaPrin reforma agrară și secularizarea averilor mănăstirești Alexandru Ioan Cuza a dat semnalul modernizării în societatea românească
Turcii erau deja nevoiți să tranșeze problema cu mai multă determinare, ceea ce au și făcut, punând la bătaie toate forțele de care dispuneau. Ienicerii au atacat frontal peste pod, iar celelalte detașamente i-au învăluit pe români prin flancuri. Dându-și seama de problemele pe care le ridica terenul, ienicerii au folosit bușteni pentru a depăși porțiunile cele mai mocirloase. Deși atacul lor a fost inițial respins, cavaleria otomană a reușit să treacă apa, amenințând flancul stâng. Mihai a decis să se retragă, deși asta l-a costat cele 10 tunuri, rămase în mâna turcilor. Scorul devenea 1 - 1.
Însă Mihai s-a reunit cu trupele lăsate în rezervă, reușind să oprească înaintarea turcilor în nordul satului. Căpitanul Cocea tocmai se întorsese dintr-o misiune de cercetare, împreună cu cei 400 de călăreți, care au intrat cu forțe proaspete în luptă. Trupele lui Mehmet Satîrgi pașa au fost împinse înspre corpurile de ieniceri, iar forțele otomane au fost înghesuite înspre un spațiu strâmt din nordul Neajlovului. Valahii au contraatacat și au recapturat tunurile, cu care au produs pagube însemnate în rândurile inamicului. Sinan pașa a încercat să recâștige terenul pierdut, aruncând în luptă până și gărzile sale personale, însă atacul de cavalerie condus de căpitanul Cocea, i-a făcut pe turci să se retragă în dezordine. Legenda spune că Mihai, înarmat cu o secure, l-a urmărit pe marele vizir, aruncându-l jos de pe cal, în mlaștină, de unde a fost pescuit de un supus credincios.
Acest moment în care Mihai s-a acoperit de glorie, iar Sinan pașa, de noroi, este descris de cronicarul Baltazar Walter: „Era nevoie neapărat în clipa aceea de o acțiune eroică de ispravă măreață care să cutremure inimile păgânilor și să le înalțe pe ale creștinilor. Atunci mărinimosul Mihai, invocând ocrotirea salvatoare a Mântuitorului, a smuls o secure sau suliță ostășească și pătrunzând el însuși în șirurile sălbatice ale dușmanilor străpunge pe un stegar al armatei, taie în bucăți cu sabia o altă căpetenie și luptând bărbătește se întoarce nevătămat. În acest timp, comandantul de oaste Király Albert, adunând pe rând pe ai săi, slobozește două tunuri în mijlocul celei mai dese grupări a dușmanului, deschizând o mare spărtură pe care ienicerii se străduiesc în zadar să o împlinească cu focurile lor de pușcă, pentru că de îndată două sute de unguri și tot atâția pedestrași cazaci, cu comandantul lor Cocea, năvălind cu furie, strică rândurile, aștern la pământ și taie oștile turcilor, pe când din spate și din coastă îi lovește cu bărbăție domnul cu ai săi, făcându-se așa mare învălmășeală, încât până în seară au fost redobândite cele 11 tunuri și, în fugă, erau mânați spre tabără ca vitele. În această învălmășeală ce seamănă a fugă, Sinan-Pașa în partea din față a taberei cade de pe podul râului Neajlov, pierde doi dinți și se rostogolește fericit scăpând cu viață”.
Carol I, domnie de 48 de ani, fără reparațiiCarol I, deși german la origine, s-a dovedit un mare patriot român, obținând independența țării, prestigiul politic, progresul economic și cultural
Se estimează că valahii au pierdut cam 1.000 de oameni, în timp ce otomanii, peste 10.000. Cu toate acestea, numărul turcilor îl depășea, în continuare, cu mult pe cel al românilor, iar Mihai a luat decizia înțeleaptă de a nu urmări armata dușmană.
Cine luptă, câștigă
A abandonat orașele București și Târgoviște, stabilindu-și tabăra de iarnă la Stoienești, lângă culoarul Rucăr-Bran. Sinan pașa l-a instalat în capitală pe Mehmed pașa, cu 10.000 de soldați, apoi a capturat Târgoviște, unde a lăsat alți 1.500 de oameni și 30 de tunuri. Grosul armatei otomane a avansat către Stoienești, unde a ocupat poziții în fața forțelor valahe, dar nu a atacat. La 6 septembrie, principele transilvănean Sigismund Báthory a sosit cu 7.500 de călăreți, pentru a-i da o mână de ajutor lui Mihai. La începutul lui octombrie, 1.500 de oameni din Imperiul Habsburgic și 300 de cavaleri din Toscana s-au alăturat românilor. Aceste forțe combinate au atacat armata turcă și i-au administrat niște înfrângeri usturătoare la Târgoviște (18 octombrie), București (22 octombrie) și Giurgiu (26 octombrie).
Traian și Decebal, conducători militari de geniu, au câștigat bătălia cu istoriaDacia a devenit provincie a Imperiului Roman, după cucerirea teritoriilor aflate la nord de Dunăre de către Traian, iar amestecul celor două popoare a condus la nașterea națiunii române
La Călugăreni, Mihai a câștigat, la propriu, doar o bătălie, nu un război, însă această victorie îi va consolida reputația de strateg și luptător neînfricat, deschizându-i calea către marele succes militar de la Giurgiu și, ulterior, către unirea celor trei principate sub un singur sceptru.
Referințe:
wikipedia.org istorie-pe-scurt.ro enciclopediaromaniei.ro