13 decembrie 1577
Sir Francis Drake ridică ancora
O expediție globală
Cinci corăbii și 164 de oameni așteptau, la 13 decembrie 1577, în portul britanic Plymouth, semnalul de plecare pe care urma să îl dea comandantul lor: Sir Francis Drake. Una din figurile legendare ale navigatorilor avea binecuvântarea discretă a reginei Elisabeta a Angliei, pentru a scărmăna bine toate corăbiile spaniole întâlnite în cale. Misunea declarată a expediției, însă, era plină de nobile intenții: explorarea Oceanului Pacific și a Lumii Noi. După trei ani, Drake avea să revină în țară, ca primul englez care a înconjurat globul.
Toate pânzele sus!
După traversarea Atlanticului, Drake a abandonat două dintre corăbiile sale în America de Sud și a intrat în Strâmtoarea lui Magellan cu celelalte trei. Putem spune că a intrat cu adevărat la strâmtoare, fiind lovit de mai multe furtuni năprasnice, care i-au aruncat pe țărm una dintre corăbii și au forțat alta să ia drumul de întoarcere către Anglia. Doar cea care naviga sub numele „The Golden Hind” a ajuns în Oceanul Pacific. Toate aceste piedici nu l-au oprit pe Drake din drum, el continuându-și călătoria în sus, pe coasta de Vest a Americii de Sud. Pe traseu, a mai transmis salutări, cel mai adesea sub formă de obuze și gloanțe așezărilor și vaselor spaniole pe lângă care trecea. Fire sentimentală, nu a putut să plece fără a lua ceva ca amintire: o navă sub pavilionul Spaniei, încărcată cu lingouri de metale prețioase.
Regina Elisabeta I a fost o conducătoare înțeleaptă, inteligentă și devotată AnglieiElisabeta I, regina care a condus Anglia timp de 45 de ani, a urcat pe tron după multe lupte și a reușit să ofere supușilor săi o perioadă de pace și prosperitate
Drake a mers mai departe, căutând, așa cum îi ceruse regina, o posibilă trecere înapoi înspre Atlantic. A ajuns în nord până la linia pe care se află azi capitala Washington. De acolo, s-a întors, a făcut o escală în golful San Francisco, în iunie 1579, pentru a-și repara vasul și a-l pregăti pentru traversarea Oceanului Pacific. A botezat zona în care a debarcat „Nova Albion” și l-a revendicat ca aparținând Reginei Elizabeth I.
În iulie, expediția a pătruns în apele Pacificului, vizitând mai multe insule, înainte de a ocoli Capul Bunei Speranțe din Sudul Africii, pentru a reveni în Atlantic. La 26 septembrie, 1580, „The Golden Hind” revine la Plymouth, în Anglia, încărcată cu obiecte de preț, mirodenii și, mai presus de orice, informații valoroase despre oceanele lumii.
Drake a fost primul căpitan care și-a condus corabia în jurul lumii. Portughezul Fernando Magellan, al cărui vas parcursese traseul complet ceva mai devreme în același secol, nu reușise să supraviețuiască el însuși întregii expediții, fiind ucis în Filipine și lăsând pe mâna navigatorului basc, Juan Sebastián de Elcano finalizarea călătoriei.
În 1581, Regina Elizabeth I l-a înnobilat pe Drake, care era un simplu fiu de fermier. Cel mai apreciat marinar al perioadei elisabetane a jucat mai apoi un rol crucial în victoria reputată de Anglia împotriva Armadei spaniole.
Noua Caledonie, o destinație fascinantăNoua Caledonie, un tărâm exotic, reprezintă o destinație de vis pentru iubitorii naturii.
Drumul spre înalta societate
Născut prin 1540-1544, în Devonshire, Anglia, Francis Drake era cel mai mare din cei 12 copii ai cuplului Mary Myllwaye și Edmund Drake. Edmund era fermier pe o proprietate a Lordului Francis Russell, cel de-al doilea conte de Bedford. Drake cel mic a fost trimis ucenic la un negustor care naviga de-a lungul coastei, făcând comerț între Franța și Anglia. S-a dovedit extrem de talentat într-ale navigației, deprinzînd rapid secretele și fiind „angajat” de rudele sale din familia Hawkins, pirați cu experiență. Fișa postului includea urmărirea și jefuirea vaselor comerciale care plecau din Franța. Tânărul Francis și-a atins targeturile stabilite, ajungând să comande propria navă, Judith, în 1560. Cu o mică flotă, Drake și vărul său, John Hawkins, au plecat în Africa, unde s-au îndeletnicit, ilegal, cu comerțul de sclavi. De acolo, au plecat să își comercializeze marfa umană tocmai în Noua Spanie (teritorii cucerite de spanioli de la azteci în zona Americii centrale). Desigur, și această activitate era în afara legilor spaniole. În 1568, Drake și Hawkins au fost luați prizonieri în portul mexican San Juan de Ulúa, într-o confruntare cu forțele nou-numitului vicerege spaniol. Cei doi au reușit să evadeze, însă mulți dintre oamenii lor au fost uciși, ceea ce a fost hotărâtor pentru evoluția sentimentelor viitorului amiral vis-à-vis de coroana spaniolă și toți cei care o slujeau.
În 1572, regina Elisabeta l-a însărcinat pe Drake cu un job pur pirateresc: să jefuiască orice proprietate a regelui Filip al II-lea al Spaniei. În acel an, Drake a pornit în prima să călătorie independentă spre Panama. Plănuia să atace orașul Nombre de Dios, un important punct comercial pe ruta spaniolă care aducea argint și aur din Peru. Cu două corăbii și doar 73 de oameni, Drake a câștigat orașul, dar a fost rănit serios în luptă, retrăgându-se cu oamenii lui fără a reuși să ia ca pradă mari valori. Oricum, au rămas în zonă, atacând și alte așezări spaniole în timpul convalescenței lui Drake, reușind să completeze rezerverele de argint și aur cu cantități frumușele. S-au întors, așadar, încărcați de glorie și bogații la Plymouth, în 1573. Călătoria această a fost determinantă în alegerea lui Drake de către regină, pentru călătoria care l-a consacrat, cea care a pornit la 13 decembrie 1577.
A rămas un slujitor fidel al Elisabetei, servind-o cu vitejie în conflictele navale cu teribila flotă spaniolă, pe care Anglia a reușit să o înfrângă și să își asigure supremația pe mări. În concluzie, înțeleapta regină a preferat serviciile unui pirat devotat, decât pe ale unui nobil interesat.
Referințe: