01 noiembrie 1512
Este dezvăluită bolta Capelei Sixtine
Pictura e di-vină
Mic la stat, dar mare la sculptat, așa era Michelangelo Buonarotti. De ce s-ar apuca un sculptor să picteze? Asta se întreba și el, dar Papa Iulius al II-lea nu i-a dat prea multe opțiuni. După o ciondăneală zdravănă cu urmașul Sfântului Petru, Michelangelo nu a avut încotro și s-a înhămat la corvoada pe care o va transforma în capodoperă. La 1 noiembrie 1512, i-a lăsat cu gura căscată pe cei invitați la dezvelirea boltei și, de atunci, pe cei 25.000 de vizitatori care trec zilnic pragul Capelei Sixtine.
Renașterea unei capele
Capela Sixtină, unul din cele mai faimoase spații interioare pictate din lume, a fost construită în 1479, la ordinul Papei Sixtus al IV-lea, care i-a dat și numele (Sixtină, de la Sixtus). Faima adevărată, i-a dat-o, însă, nepotul său, Papa Iulius al II-lea, care a scos din foc castanele arhitecturii greoaie a capelei cu mâna lui Michelangelo Buonarotti. Situată în vecinătatea catedralei Sf. Petru din Vatican, capela apărea, atât în interior, cât și în exterior, ca o construcție lipsită de rafinamentul artistic specific Renașterii . Ce-i drept, avea pe ziduri fresce semnate de nume mari ale vremii, precum Sandro Botticelli, Pietro Perugino, Pinturicchio, Domenico Ghirlandaio sau Cosimo Roselli, însă bolta, vopsită în albastru și acoperită de stele aurii, nu se ridica la înălțimea aspirațiilor papale.
Michelangelo, un artist genial, între Florența și RomaMichelangelo Buonarroti, un gigant al Renașterii, sculptor, pictor, arhitect, poet, format la curtea lui Lorenzo di Medici, a împodobit arta universală cu opere nemuritoare
În 1508, Michelangelo, pe atunci în vârstă de 33 ani de ani, trudea la sculpturile în marmură destinate viitorului mormânt al Papei Iulius al II-lea, pe care acesta și-l dorea monumental. Trudea, dar era fericit, pentru că marmura reprezenta paradisul său. Papa l-a adus rapid cu picioarele pe pământ, cerându-i să renunțe pentru moment la sculptarea statuilor și să apuce pensula pentru a picta tavanul Sixtinei. Cu toată că i-a strigat în față că el nu e pictor, ci sculptor, artistul nu s-a putut împotrivi dorinței papale. Se pare că „bucuria” i-a fost pusă la cale de doi dintre rivalii săi, pictorul Rafael Sanzio și arhitectul Bramante, care sperau ca Michelangelo să dea greș și să cadă în dizgrația papei.
În loc să cadă, Michelangelo a ridicat mănușa și a sculptat cu pensula bolta Sixtinei într-un act de Creație divină. Cererea papei părea simplă, pictarea celor 12 apostoli și a unor ornamente de umplutură. Michelangelo a considerat-o simplistă și i-a spus că ar fi nedemnă de ei amândoi. Chiar dacă nu își dorea această lucrare, artistul desăvârșit din el nu a acceptat să creeze ceva sub valoarea sa, o opera care să nu îi facă cinste. Mintea care concepuse Pietá și David a căutat cu înfrigurare o temă măreață și a găsit-o: crearea lumii, cu toate episoadele sale majore, așa cum sunt relatate în Vechiul Testament. Nașterea Cerului, Pământului și Omului, izgonirea din Paradis, Potopul au fost urcate de Michelangelo pe bolta capelei, în tablouri de o forță și vitalitate nemaîntâlnite până atunci. Nicicând corpul omenesc nu mai fusese atât de frumos și atât de explicit reprezentat în pictură în general, cu atât mai puțin într-un lăcaș religios. Timp de 4 ani nesfârșiti - pentru el - Michelangelo a recreat Geneza și a dat viață bolții și personajelor biblice care o populează.
Cosimo și Lorenzo patronii artelor la FlorențaFamilia Medici, prin Banca Medici, a susținut Renașterea italiană la marea artă și a transformat Florența în centrul cultural al Europei
Chinurile Facerii
Facerea lumii a fost un proces istovitor, la fel ca munca lui Michelangelo la bolta Capelei Sixtine și, tot la fel, a dat naștere la legende diverse.
Contrar convingerii generale, bazate pe filmul „Agonie și extaz”, realizat după romanul omonim al lui Irving Stone, Michelangelo nu a pictat culcat tavanul, ci în picioare, e adevărat că poate nu în cea mai comodă poziție. Artistul a realizat el însuși un sistem de schele care să îi permită să ajungă cât mai aproape de boltă.
Cu toate acestea, munca istovitoare, faptul că stătea în permanență cu mâinile ridicate, în posturi solicitante și nefirești, complexitatea și dimensiunile lucrării, încăpățânarea sa de a lucra singur cele mai importante părți, l-au făcut atât de nefericit, încât și-a descărcat oful într-un poem. În 1509, scria că „stomacul îi intră în bărbie, fața e un bun fundal pentru picăturile de vopsea, pielea îi atârnă, spinarea îi e chinuită” și concluziona - „nu sunt în locul potrivit, nu sunt un pictor”. Dar posteritatea îi va acorda locul potrivit: în galeria artiștilor adevărați.
Tot acest chin a fost răsplătit: opera lui s-a dovedit extrem de rezistentă în timp, păstrându-și frumusețea la sute de ani după ce a fost realizată. Doar o mică secțiune înfățisând cerul din tabloul Potopului lipsește, din cauza unei explozii a unui depozit de muniții din apropiere, care s-a produs în 1797. Singura amenințare reală o constituie azi milioanele de turiști care vizitează anual capela.
Fontana di Trevi, o vedetă celebră și bine plătită din RomaCând ești la Roma și ți-ai dori să revii acolo, aruncă peste umărul stâng o monedă în cea mai frumoasă fântână din lume, Fontana din Trevi, și visul se poate împlini
Prospețimea picturilor se datorează și activităților de restaurare din anii '80 - '90. Opera lui Michelangelo a fost îmbrăcată și dezbrăcată și de urmele timpului și ale oamenilor. Pe când înlăturau praful și murdăria care acoperiseră picturile, restauratorii au dat jos și frunzele și pânzele cu care papa Pius al IV-lea ordonase să fie acoperite nudurile pictate de Michelangelo în Judecata de Apoi și considerate indecente. Cu toate apăsările pe care i le-a provocat, artistul a revenit la Capela Sixtină, în 1536 și a petrecut 5 ani pictând Judecata de Apoi pe peretele altarului.
Tabloul în care Dumnezeu îi dă viață lui Adam, cu degetele celor doi atingându-se, este una dintre cele mai faimoase reprezentări ale actului creației, dar se pare că e chiar mai mult decât atât. Unii specialiști, studiind conturul scenei care înfățișează îngerii din jurul Creatorului, văd în el forma creierului uman, ca simbol al inteligenței cu care Domnul l-a înzestrat pe cel făcut după chipul și asemănarea Sa. Se știe că Michelangelo, la fel ca Leonardo și alți renascentiști, participau în secret la disecții pe cadavre (interzise de Biserică), pentru a descifra tainele trupului omenesc.
Imaginea lui Dumnezeu ca un personaj bine clădit, cu păr și barbă albe e ceva obișnuit azi, dar atunci, Michelangelo a fost primul care a îndrăznit să îl înfățișeze într-un mod atât de dinamic. Dumnezeu apare de șase ori în frescele de pe bolta Sixtinei, în timp ce Christos apare doar ca un prunc sub mantia Domnului din scena Creației. Firesc, de altfel, deoarece sursa de inspirație a picturilor o reprezintă Vechiul Testament.
În Biblie, se spune că fructul oprit era mărul, dar Michelangelo a ținut și aici să fie original și a transformat pomul tentației în smochin. În zilele noatre, Michelangelo ar fi riscat, poate o acuzație de discriminare, pictând șarpelui cap de femeie. Din fericire pentru artist, mișcarea feministă nu apăruse încă pe scena istoriei. Subtilitatea lui Michelangelo e prezentă în fiecare detaliu: ghindele reprezintă un motiv recurent în picturile de pe boltă, ele fiind, după cum se știe, fructele stejarului. Motivul acestei alegeri pare simplu, dacă îl știi: cel care comandase picturile era papa Iulius al II-lea, al cărui nume de familie era Rovere, ceea ce în italiană înseamnă „stejar”, iar Michelangelo dorea astfel să arate sub patronajul cui lucra.
Biblioteca Ambrosiană, casa cărților valoroaseBiblioteca Ambrosiană, creată de Cardinalul Borromeo, adăpostește cărți, manuscrise, picturi și colecții de artă de mare valoare istorică și culturală
O operă a capella
Ca majoritatea marilor artiști, Michelangelo nu a trăit în lux, hrănindu-se în principal cu iubirea pentru artă. Azi, ar figura în topul Forbes, dacă ar fi să beneficieze de roadele muncii lui. Intrarea la Capela Sixtină costă 16 euro și produce anual pentru Vatican un venit cuprins între 70 și 80 de milioane de euro.
Întâmplător sau nu, capela construită de Papa Sixtus are aceleași dimensiuni ca și Templul lui Solomon, așa cum este descris în Vechiul Testament. Tot impresionantă e și suprafața acoperită de picturi în interiorul capelei: 1110 metri pătrați.
Dacă îți dorești din suflet să vezi Roma în toată splendoarea, poți să dai Universului o mână de ajutor fără să mai aștepți efectul bănuților din fântână. Oferta SIMPLICITY te duce chiar în inima istoriei și culturii europene.
Capela Sixtină nu e doar obiectiv turistic, ci și punctul 0 al religiei catolice. Aici este ales suveranul pontif, încă din 1492. Conclavul papilor se reunește sub bolta superbă a capelei pentru a decide numele viitorului papă. Printr-un coș special, iese fum alb în momentul când alegerea e definitivată și negru, atunci când înalții prelați nu au reușit să se pună de acord. Tot aici a fost ales și papa Francisc, în martie 2013, vegheat de viziunea genială a unui mare artist.
Referințe: