10 ianuarie 1475
Ștefan devine mare la Vaslui
Vaslui, nu-i pe placul orișicui
Înaintea bătăliei de la Vaslui, Ștefan cel Mare își adună oamenii. „Vitejii mei, mâine avem bătălie mare cu turcii, veniți cu tot ce aveți, arme, furci, coase, topoare. Măi, dar să fiți aici de dimineață, să nu vină oamenii ăia degeaba!” Om de cuvânt, a promis că va avea grijă de țară și a avut. Nouă, urmașilor urmașilor săi, ne-a lăsat simbolul unei figuri legendare, la fel de iubite și în istoria serioasă și în glumele mioritice. Strateg strălucit, Ștefan cel Mare (1457-1504) a administrat dușmanilor Moldovei și, în special, turcilor, niște lecții militare usturătoare. Cea mai aspră dintre toate, însă, a fost cea de la Vaslui, rămasă în manualele școlare drept Bătălia de la Podul Înalt. Data de 10 ianuarie 1475 e trecută cu litere mici în calendarul fostului Imperiu Otoman.
Ștefan, mic la stat, dar mare la luptat
Cea mai lungă domnie din istoria medievală a Țărilor Române aparține acestui domnitor, pe care nu statura îl recomandă, ci statutul dobândit prin cele peste 40 de bătălii purtate cu diverși inamici care visau să pună mâna pe Moldova. Majoritatea luptelor duse de Ștefan s-au încheiat cu victorii, iar pe cele care nu i-au adus câștig de cauză din prima, a știut să le transforme în succese, așa cum l-a învățat chiar mama sa.
Pe plan intern, Ștefan cel Mare și-a asigurat sprijinul boierilor mici și mijlocii, mai de încredere decât marea boierime, veșnic pusă pe comploturi. Cel mai important lucru, însă, a știut să se facă iubit de răzeși, împroprietărindu-i cu pământ. Astfel și-a asigurat o clasă loială, care îi furniza atât forță de muncă, cât și soldați pentru „oastea cea mare”. Chiar dacă nu aveau o pregătire militară specializată, plecau la luptă cu convingerea că îndeplinesc o cauză măreață și asta a contat mai mult.
Waterloo, scena finală pentru împăratul francez care visa să stăpânească lumeaBătălia de la Waterloo, un meci cu istoria, pe care împăratul Napoleon Bonaparte l-a pierdut în fața adversarilor săi tradiționali, englezii, conduși de Ducele de Wellington
Ștefan cel Mare a încheiat alianțe externe cu cei care îi serveau pentru atingerea obiectivelor în diverse momente. În funcție de domnitorul cu care se alia și de contextul istoric, a luptat cu și împotriva Țării Românești, dar și a ungurilor sau polonezilor cu care a fost, pe rând, prieten și dușman. Turcii și tătarii au rămas, constant, în echipa adversă.
Ștefan cel Mare întemeiază tradiția bătăilor la Vaslui
Într-o vreme când bătăile aveau un sens mai nobil, pierdut de-a lungul secolelor, la Vaslui se întâmplau și lucruri mărețe.
În anii care au precedat bătălia, încă nu se inventase modalitatea democratică de alegere a conducătorului prin vot, aplicându-se metoda mai directă a alternanței la guvernare cu ajutorul săbiilor. Ștefan era direct interesat de persoana care ocupa tronul Țării Românești, dorindu-și pe cineva cu care să poată încheia alianțe împotriva turcilor. Domnitorul în exercițiu, Radu cel Frumos, nu îndeplinea criteriile de calificare, așa că Ștefan se simte îndreptățit să corecteze această scăpare, intrând cu oastea pentru a-l alunga pe Radu și instalându-l în loc pe Laiotă Basarab. Fidelitatea politică nu era nici pe vremuri o caracteristică a poporului român, drept pentru care Laiotă se grăbește să facă o mică schimbare de doctrină, bătând palma cu turcii. Lui Ștefan nu îi plac palmele și dă cu pumnul în masă, încercând să îl schimbe pe trădătorul Laiotă cu Basarab cel Tânăr.
Pe fondul acestor lupte pentru putere, sultanul Mehmed al II-lea, și el un longeviv al tronului (1451-1481), consideră că e momentul să dea startul luptelor adevărate. Ștefan devenise cam incomod, fiind imun la ciubuc și căutând mereu să ia caimacul pentru Moldova. Suleiman Pașa este cel care are ghinionul de a fi nominalizat să îl aducă la ordine pe micul domnitor român.
Oastea de peste 100.000 de spahii, ieniceri și alte trupe de elită ale Imperiului, împreună cu soldați din Țara Românească, trimiși de trădătorul Laiotă Basarab, pornește spre Moldova. Ștefan cel Mare nu avea avantajul numerelor mari, de aceea a fost nevoit să aplice câteva tehnici tradiționale. Pârjolitul ogoarelor și otrăvirea fântânilor, în mare vogă pe atunci, împreună cu luptele de hărțuire care au marcat traseul otomanilor au jucat un rol important în diminuarea și, mai ales, în enervarea adversarului. Locul ales, în preajma orașului Vaslui, le oferea și avantajul terenului propriu, cam mlăștinos, dar cunoscut. Condițiile meteo erau, de asemenea, favorabile răzeșilor lui Ștefan, mai antrenați într-ale iernii decât ienicerii deprinși cu căldura de pe malurile Bosforului.
Alexandru Macedon, geniu militar și politic, a întemeiat cultura elenistică și a clădit un imperiuAlexandru cel Mare, pornind din Macedonia, nu a pierdut nicio bătălie și a construit cel mai mare imperiu cunoscut al vremii sale
Pe cai, oștenii mei!
Cifrele nu sunt extrem de exacte, statistica fiind încă în perioada de pionierat, dar raportul de forțe era de minim 2 la 1 în favoarea oaspeților. Ocupând poziții răsfirate prin vale, pentru a deruta adversarii cu privire la numărul de combatanți și păcălindu-i că vor ataca din lateral, moldovenii lui Ștefan au reușit să determine oastea otomană să se poziționeze cu spatele la grosul armatei românești, aceștia având astfel un excelent teren de acțiune pentru un atac surpriză, atât de drag vasluienilor. Pădurile și dealurile au completat decorul, spre deruta totală a turcilor.
Strategia a funcționat, iar oastea dezorientată a Imperiului a fost fugărită până la granițele țării, făcându-și turbanele și șalvarii de mirul Europei. Ștefan cel Mare a reușit cu armata proprie, compusă, în principal din țărani militarizați rapid și cu sprijinul subțire al puterilor catolice, care nu s-au grăbit să îi trimită prea mulți oameni, să înfrângă forța unui imperiu care conducea jumătate de lume. Victoria sa a dat o lovitură de imagine gravă otomanilor și a ridicat mingea la fileu puterilor occidentale, care doreau subminarea puterii turcești.
Iancu de Hunedoara, un mare comandant de oști și luptător anti-otomanIancu de Hunedoara a obținut un strălucită victorie împotriva otomanilor conduși de Mohamed al II-lea, sub zidurile cetății de la Belgrad, apărând astfel poarta de intrare în Europa
Episodul nu ne-a lăsat doar amintirea unei strategii impresionante de luptă, ci și Mănăstirea Voroneț, ctitorită de Ștefan în cinstea victoriei și pentru a marca situația albastră în care au ajuns turcii, la 10 ianuarie 1475.
Referințe: