19 februarie 1473

se naște astronomul polonez Nicolaus Copernicus

Caleidoscop Monica

Copernicus ne oferă o teorie bonus

Putem spune că astrele l-au favorizat pe Nicolaus Copernicus. Trăind într-o perioadă în care observațiile astronomice oscilau între erezie și magie, a avut inspirația sau precauția să păstreze o relație amiabilă cu reprezentanții tereștri ai cerurilor pe care le studia. Născut la 19 februarie 1473, sub o stea norocoasă pentru întreaga lume a științei, Copernicus (sau Copernic) a luminat universul cunoașterii. A făcut un pic de ordine în sistemul solar, punând planetele la locul lor, să se plimbe, cuminți, în jurul Soarelui.

De la horoscop la telescop

Provenind dintr-o familie de comercianți înstăriți din Tobrun, un oraș polonez situat pe râul Vistula, Nicolaus Copernicus, în traducere Copernic, a beneficiat de o educație aleasă, preponderent religioasă. Orfan de tată de la o vârstă fragedă a fost crescut de un unchi, care se pregătea pentru a deveni episcop și avea planuri similare pentru tânărul său protejat. Nicolaus iubea studiul și s-a înscris la Universitatea din Cracovia, deși nu avea o diplomă care să ateste efectuarea studiilor preuniversitare. Nu era o fraudă, pur și simplu, pe vremea aceea nu se inventase dosarul de înscriere, cu kilogramele de acte obligatorii, oamenii fiind ocupați cu celelalte aspecte ale vieții de zi cu zi.

La 36 de ani de la înființare, în secolul al XIV-lea, Academia Cracoviană s-a mutat în această clădire, devenind Colegiul Maius. Construcția a fost ridicată de regele Vladislav al II-lea Jagiełło, în onoarea răposatei sale soții, regina Jadwiga, care lăsase fonduri în scopul ridicării unui lăcaș dedicat educației. Colegiul Maius a fost reconstruit în secolul al XV-lea, ca o structură gotică, în jurul unei curți împrejmuite de arcade, având în mijloc o fântână. Profesorii locuiau la etaj, iar orele se țineau la parter. În anii 1490, printre elevi s-a numărat și Nicolaus Copernicus. [sursa imagine]

La Cracovia, entuziastul învățăcel a descifrat tainele artelor liberale, care includeau astronomia și astrologia. Pentru perfecționare, la fel ca majoritatea compatrioților săi, Copernic a fost trimis în Italia, să studieze medicina și dreptul. Policalificarea era, se pare, un concept foarte la modă și tinerii se pregăteau în domenii diverse și foarte diferite unul de altul.

Galilei a pus Pământul în mișcare, împotriva voinței bisericiiGalileo Galilei, matematician, astronom și filozof din Pisa, a susținut teoria lui Copernicus, care contrazicea principiile bisericii cu privire la sistemul solar

În timp ce studia la Bologna, a locuit o perioadă în casa lui Domenico Maria de Novara, astronomul principal al universității. Astronomia și astrologia erau foarte strâns legate pe atunci și li se acorda importanță egală. Novara avea responsabilitatea de a furniza previziuni astrologice pentru Bologna. Copernic îl asista la observații, iar Novara i-a expus teoriile sale critice referitoare atât la astrologie, cât și la sistemul ptolemeic, care plasa Pământul în centrul Universului.

”Aici, unde s-a aflat casa lui Domenico Maria Novara, profesor de studii antice la Bologna, NICOLAUS COPERNICUS, matematicianul și astronomul polonez care va revoluționa concepția asupra Universului, a efectuat strălucite observații ale corpurilor cerești, între 1497 și 1500, împreună cu profesorul său.” Placa a fost amplasată în anul 1973, fiind o donație a Academiei Poloneze de Științe, cu sprijinul Academiei de Științe a Institutului din Bologna. [sursa imagine]

Ulterior, Copernic a frecventat și Universitatea din Padova, iar în 1503 și-a luat doctoratul în drept canonic (norme juridice formulate de Biserica Catolică), la Universitatea din Ferrara. S-a întors în Polonia, unde a devenit administrator de biserică și medic. Cu toate că studiase medicina, nu și-a luat diploma în acest domeniu, dar pe vremea aceea, oamenii nu se împiedicau în hârtii, mai ales că majoritatea nici nu știau să citească. Așa că astronomul-matematician și-a luat singur dreptul de liberă practică, tratând diverse persoane din familie și din anturajul său. Timpul liber îl dedica studiului, care includea adesea și chestiuni de astronomie. În 1514, reputația sa se răspândise deja, astfel încât a fost consultat chiar de conducătorii Bisericii, care doreau să reformeze calendarul iulian.

Nici cerul nu mai e ce a fost...

Cosmologia europeană de la începutul secolului al XVI-lea, susținea sus și tare că Pământul este staționar, rămânând nemișcat în mijlocul unor sfere concentrice care se rotesc și care conțin celelalte corpuri cerești: Soarele, Luna, planetele cunoscute și stelele. Încă din Antichitate, părerea unanimă era că cerurile sunt aranjate în cerc (fiind, astfel, perfect rotunde). Această viziune intra în contradicție cu unele mișcări ciudate ale planetelor, surprinse prin observații astronomice, acestea dând uneori impresia că se opresc sau se mișcă înapoi pe orbită.

Telescopul, fereastra noastră către cerTelescopul este un instrument care ne-a arătat locul pe care îl ocupăm în Univers și ne-a permis să vedem lumi îndepărtate, despre care nici nu știam că există

În secolul al II-lea d.Chr., în orașul Alexandria, geograful și astronomul Ptolemeu încerca să rezolve această problemă. Convingerea sa era că Pământul stă fix în centrul universului (nu doar în centrul sistemului solar) și că celelalte corpuri cerești se mișcă pe traiectorii circulare în jurul său. Rezultatele observațiilor contraziceau aceste calcule, așa că Ptolemeu a introdus alte cercuri suplimentare pe fiecare orbită în parte, denumindu-le epicicluri, ajungându-se la circa 80 de asemenea orbite.

Imaginea corpurilor cerești – o ilustrare a teoriei lui Ptolemeu care pune Pământul în centrul Universului, realizată de cosmologul și cartograful portughez Bartolomeu Velho, în 1568 (Biblioteca Națională, Paris). Două observații susțineau teoria geocentrică: mai întâi, faptul că, privind de pe Pământ, Soarele pare să se învârtă în jurul nostru, la fel ca stelele și Luna, iar în al doilea rând, faptul că nu avem percepția mișcării planetei noastre, ea părând stabilă și nemișcată. [sursa imagine]

Timp de 1.000 de ani teoria lui Ptolemeu nu a fost contestată. Copernic, însă, avea o altă părere. A început să studieze o problemă extrem de controversată printre astronomii vremii, și anume, ordinea planetelor pornind de la Terra. Cândva între 1508 și 1514, a scris un scurt tratat intitulat Micul comentariu, în care punea bazele teoriei heliocentrice pe care avea să o dezvolte. Această lucrare nu a fost publicată în timpul vieții sale. A fost pentru prima oară că ordinea planetelor din sistemul solar era stabilită corect, începând de la Soare și se estima cu destulă acuratețe durata mișcării lor de revoluție. Astfel, se mai rezolvau unele neconcordanțe, dar se nășteau altele. Copernic a mers tot pe ideea orbitelor circulare, ceea ce i-a încurcat niste calcule. Secretul, pe care nici chiar Copernic, cu mintea sa strălucită nu l-a intuit atunci și care a fost marea descoperire a lui Johannes Kepler, era faptul că orbita planetelor nu e rotundă, ci eliptică.

Mai erau multe întrebări fără răspuns care l-au preocupat pe Copernic. De exemplu, ce te făceai cu teoria care afirma că obiectele grele cădeau pe Pământ tocmai pentru că acesta era situat în centrul Universului. Cum ar fi putut fi explicat fenomenul în cazul unui sistem solar heliocentric? Newton încă nu se născuse, așadar, nici teoria gravitației nu apăruse.  Din cauza acestor necunoscute, Copernic și-a amânat publicarea principalei sale lucrări astronomice, De revolutionibus orbium coelestium libri vi, cu alte cuvinte Șase cărți despre revoluția orbitelor cerești, până aproape de finalul vieții. Finalizată în 1530, cartea a fost publicată de abia în anul morții savantului, 1543. Ceea ce i-a amânat gloria, dar, poate, i-a prelungit viața, dacă ne gândim la soarta altor oameni de știință care au intrat în conflict cu convingerile existente.

Cartea lui Copernicus, De revolutionibus orbium coelestium libri, a fost tipărită de Johannes Petreius, la Nürnberg. Cartea este dedicată papei Paul al III-lea și are o prefață în care autorul arată că matematica, nu fizica, este baza pentru înțelegerea noii sale teorii. [sursa imagine]

Newton a studiat optica pentru a crea primul telescop reflectorSir Isaac Newton, membru în Societatea Regală, și-a citit lucrarea în care studia optica și lumina în fața colegilor, fiind apreciat de unii și criticat de alții

Concepția revoluționară că Pământul se învârte în jurul Soarelui, i-a permis lui Copernic să facă o serie de descoperiri astronomice senzaționale. Când își parcurge traiectoria în jurul Soarelui, Pământul se învârte și în jurul propriei axe, afirma el, spre surprinderea generală. Și alte lucruri, pe care azi copiii le deprind în primii ani de școală păreau atunci de domeniul imposibilului. Copernic a arătat că Pământul are nevoie de un an pentru a-și completa circuitul, iar în acest timp, se înclină gradual pe axa sa, ceea ce are ca rezultat precesia echinocțiilor. Punctele slabe ale teoriei sale sunt reprezentate de convingerea că Soarele stă în centrul întregului Univers, nu doar al sistemului solar și că orbitele sunt rotunde, nu eliptice. Pentru că gravitația era complet necunoscută, Copernic considera și el că Pământul și plantele se învârt în jurul Soarelui în sfere transparente gigantice.

Multe din conceptele sale au rămas de neînțeles pentru contemporani. Autorul însuși considera că ”matematica e scrisă pentru matematicieni”. Cum educația nu era pentru toată lumea și chiar dintre cei cu școală, puțini erau cei care să poată pătrunde scrierile lui Copernic, a rămas posterității cinstea periculoasă de a le aprecia, după cum Galileo Galilei a aflat-o pe propria piele.

Referințe:

history.com popsci.com

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept