03 mai 1469

Se naște Niccolo Machiavelli și odată cu el o nouă filozofie politică

CaleidoscopMonica

Succesele sau eșecurile oamenilor depind de capacitatea lor de a-și adapta conduita în funcție de vremuri”.

Nicollo Machiavelli a venit pe lume în niște vremuri destul de tulburi din punct de vedere politic și a avut nevoie de o mare putere de adaptare. Deși strălucitoare, din punct de vedere artistic, prin forța Renașterii, societatea italiană era divizată politic. La 3 mai 1469, un altfel de patriot își începea drumul în viață. Deși a trăit, a gândit și a scris cu peste 500 de ani în urmă, Machiavelli rămâne foarte actual și azi. În opera sa, există idei care ar putea fi adoptate cu succes de politicienii zilelor noastre sau idei pe care puternicii momentului le utilizează, fără să o recunoască. Și asta pentru că numele lui Machiavelli a devenit asociat cu lipsa de moralitate și de etică în atingerea obiectivelor. Deși celebra frază „Scopul scuză mijloacele” nu este formulată explicit în opera sa, de multe ori ideile exprimate de el au fost interpretate astfel.

Nu știu ce e mai bun, răul care aduce folos, sau binele care dăunează”.

Căutând binele așa cum îl înțelegea și cum era perceput în acele timpuri, Machiavelli studiază în orașul natal, Florența, sub îndrumarea cunoscutului dascăl Paolo da Ronciglione. Spre deosebire de alți cărturari renascentiști, istoria nu a consemnat foarte multe despre tânărul Niccolo. Se crede că a urmat cursurile Universității florentine, iar opera sa de mai târziu dovedește o erudiție aleasă. Intră în viața publică odată cu numirea în funcția cancelar adjunct al Republicii din Florența, la vârsta de 29 de ani. În următorii 14 ani, Machiavelli s-a dedicat activității diplomatice. Scrisorile și notițele păstrate din acea perioadă dovedesc ascuțitul său spirit critic și analiza pertinentă a personalităților și instituțiilor cu care intra în contact.

Cosimo și Lorenzo patronii artelor la FlorențaFamilia Medici, prin Banca Medici, a susținut Renașterea italiană la marea artă și a transformat Florența în centrul cultural al Europei

În calitate de secretar al apărării, s-a distins prin stabilirea unor strategii care au readus Florenței puterea politică în relațiile cu celelalte orașe-state italiene și chiar cu alte țări. A reprezentat Republica florentină în fața marilor conducători ai lumii din acea perioadă: Ludovic al XII-lea al Franței, Papa Iulius al II-lea, împăratul Sfântului Imperiu Roman, Maximilian I și, probabil, cel mai important aspect pentru Machiavelli, un prinț al statelor papale numit Cezar Borgia. Istețul și vicleanul Borgia l-a inspirat pe Machiavelli să schițeze personajul celebrului său tratat politic, Principele.

Cezar Borgia a fost fiul nelegitim al Papei Alexandru al VI-lea. Deși numit cardinal în timpul ponti

Florența se afla sub guvernare republicană din anul 1494, când familia conducătoare Medici fusese înlăturată de la putere. Machiavelli a avut parte de o activitate înfloritoare, sub patronajul celui care administra orașul, Piero Soderini. Acesta fusese numit pe viață în funcția cea mai înaltă la nivel local, cea de gonfaloniere. În 1512, însă, cu sprijinul trupelor spaniole, familia Medici a înfrânt trupele republicane și a dizolvat această formă de guvernare. Machiavelli a ajuns din culmea gloriei, în adâncul temniței. A fost suspectat - pe nedrept, după cum s-a dovedit mai apoi - de conspirație împotriva celor din clanul Medici. Din această cauză, a fost inițial exilat, pentru ca apoi să fie închis și torturat timp de câteva săptămâni, în 1513. Gustând din această nefericită mostră de autoritate nobiliară, a decis să se retragă la ferma lui din afara orașului Florența și să se dedice scrisului.

Politica nu are nicio legătură cu morala

După ce aflase acest lucru pe propria piele, Machiavelli a decis să își transpună pe hârtie ideile referitoare la viața politică și la calitățile pe care trebuie să le aibă un lider care dorește să conducă eficient. Așa s-a născut una din cărțile fundamentale ale politicii din toate timpurile: Principele.

Michelangelo, un artist genial, între Florența și RomaMichelangelo Buonarroti, un gigant al Renașterii, sculptor, pictor, arhitect, poet, format la curtea lui Lorenzo di Medici, a împodobit arta universală cu opere nemuritoare

Scrisă în mare viteză la finalul lui 1513, a apărut inițial doar sub formă de pamflet, fiind publicată ca volum oficial de abia în 1532, după moartea autorului. Prin această carte, Machiavelli urmărea, se zice, să recâștige simpatia familiei Medici și, implicit, statutul de care se bucurase în conducerea cetății florentine. De altfel, mulți dintre colegii săi republicani fuseseră reabilitați și reintroduși în serviciul public de noii conducători. Lucrarea a fost dedicată lui Giuliano de Medici (care ar fi apreciat-o, cu siguranță), însă moartea acestuia l-a determinat pe Machiavelli să se reorienteze - conform timpurilor - și să îi schimbe destinația. Lorenzo de Medici a primit-o în 1516, fără prea mult entuziasm.

Giuliano de Medici, portret realizat de pictorul renascentist Sandro Botticelli, cel mai probabil cu

Machiavelli a continuat să scrie versuri, piese de teatru, proză scurtă, studii militare și Discursurile lui Titus Livius, o prezentare acidă a principiilor republicane romane. A mai scris o istorie a Florenței, la solicitarea cardinalului Giulio de Medici, care a ajuns papă. Cea mai cunoscută lucrare a lui rămâne, însă, Principele. Aici, Machiavelli a dat un nou sens noțiunii de virtute. Un conducător are nevoie de anumite virtuți pentru a dobândi și păstra puterea, virtuți care nu au legătură cu natura divină, atribuită până atunci capetelor încoronate, ci cu capacitatea lor de a lua decizia potrivită la momentul potrivit, indiferent de implicațiile morale.

Leul nu se ferește de cursă, nici vulpea de lupi. Așadar trebuie să fii vulpe spre a cunoaște cursele și leu pentru a înfricoșa lupii”.

Sinceritatea brutală din Principele stârnește controverse de peste 500 de ani. În 1559, a fost trecută pe lista neagră a cărților interzise de papalitate, iar autorul ei era considerat malefic în Anglia elisabethană. Revolta împotriva ei nu s-a diminuat în timp, existând și azi profesori care îl consideră un exponent al răului. Penru a-l înțelege cu adevărat, e necesar să îl privim în lumina contextului social și politic în care a trăit. Trecerea dintre secolele al XV-lea și al XVI-lea a fost marcată de violențe, răsturnări de situații și vărsare de sânge în Italia. Mulți îl consideră pe Machiavelli drept unul din primii care a înțeles esența statului modern și anume că puterea nu mai poate fi exercitată în interesul unei persoane, ci trebuie să țină cont de interesele statului. Deși republican convins, și-a dat seama că e nevoie de lideri politici și militari puternici, pentru a elimina forțele spaniole și franceze de pe teritoriul italian. I s-a părut că momentul e prilenic atunci când casa de Medici a preluat și puterea laică în Florența și cea religioasă, la Roma.

Pagina de gardă a cărții ”Principele”, ediție din anul 1550. Opera este considerată a fi prima lucra (sursă imagine)

A luat exemplul lui Cezar Borgia, care prin inteligență și viclenie reușise să pună bazele unui stat independent în Romagna în timp ce părintele său, Alexandru al VI-lea, a ocupat tronul papal. Măiestria lui Machiavelli lasă încă multe semne de întrebare. Cartea este scrisă ca un set de sfaturi pentru un principe care dorește să rămână la cârmă cât mai mult timp, însă, în același timp, dă informații prețioase pentru formarea unei opinii publice republicane. Satiră sau document politic, adevăratul scop al lui Machiavelli rămâne, în stilul caracteristic, ascuns în mister.

Biblioteca Ambrosiană, casa cărților valoroaseBiblioteca Ambrosiană, creată de Cardinalul Borromeo, adăpostește cărți, manuscrise, picturi și colecții de artă de mare valoare istorică și culturală

Concluziile pe care Machiavelli le-a desprins, prin experiență, dar și datorită spiritului său ascuțit, le vedem, mai mult sau mai puțin, făcând parte și din politica zilelor noastre, cu deosebirea că cei care le pun în practică uneori nici nu știu că au fost gândite acum sute de ani. Cele mai importante dintre ele pot fi rezumate astfel:

  • Mita și avantajele materiale sunt unelte eficiente;
  • Generozitatea nu este apreciată, pentru că așteptările celor ce beneficiază de ea vor fi din ce în ce mai mari;
  • Un conducător slab se va înconjura de lingușitori și, din această cauză, nu va beneficia de adevărata înțelepciune;
  • Lăsând totul în voia Domnului, omul devine leneș și neajutorat;
  • Marii învățați nu sunt buni sfătuitori, pentru că nu văd adevărurile simple din problemele practice;
  • Trebuie să le spui consilierilor tăi că adevărul nu te supără;
  • Să fii întotdeauna suspicios și să știi că înfățișarea unui om este cea care te poate păcăli cel mai ușor;
  • Să fii convins că puțini sunt cei care au curajul să se opună părerii generale;
  • Înțelepciunea înseamnă să fii capabil să alegi răul cel mai mic.

Căștigătorul Premiului Pulitzer, autorul Jared Diamond, afirma, într-un interviu acordat ziarului The New York Times, în 2013, că Machiavelli „este adesea desconsiderat și tratat ca un cinic imoral, a cărui convinegere era că scopul scuză mijloacele, însă el poate fi privit ca un realist vizionar, care a înțeles demult limitările și utilizările puterii”.

Referințe:

bu.edu history.com stanford.edu

Lecturi suplimentare

Folosim cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept