22 aprilie 1370

se pune piatra de temelie a Bastiliei

CaleidoscopMonica

O piatră la temelia istoriei

Piatra de temelie a Bastiliei a fost pusă de regele Carol al V-lea (supranumit Cel înțelept) pe data de 22 aprilie 1370, motivul construcției fiind legat de posibilele atacuri ale armatei engleze în contextul Războiului de 100 de ani.

Cuvântul „bastille” derivă din bastion, latinescul pentru fortăreață, Bastilia devenind o mică fortăreață în Paris, lângă Poarta Saint-Antoine. A avut mai multe destinații de-a lungul existenței, fiind, pe rând, fort de apărare a porții Saint-Antoine, arsenal, închisoare sau șantier și teren de demolări pentru entuziaștii momentului.

Bastilia, de la fort de apărare, la închisoare

Bastilia fost construită între anii 1370 - 1379 și era prevăzută cu opt turnuri. Construcția avea o lungime de 66 de metri, o lățime de 34 și o înălțime de 24 de metri la nivelul turnurilor. Șanțul care înconjura clădirea, ca mijloc suplimentar de apărare, era adânc de aproape 8 metri.

Cele 8 turnuri, fiecare cu alt număr de etaje, aveau fiecare propriul nume, unele chiar și o istorie „personală”. În ordinea construirii, acestea sunt: Turnul din colț aflat la colțul străzii Saint-Antoine cu Bd. Beaumarchais; Turnul capelei, ce găzduia capela Bastiliei în secolul al XV-lea; Turnul Trezoreriei, care își datorează numele faptului că regele Henric al IV-lea și-a ținut economiile aici pentru a crea o trezorerie de stat; Turnul comitatului; Turnul fântânii, având la bază fântâna Bastiliei; Turnul Libertății, loc în care parizienii solicitau anumite drepturi în jurul anului 1380, tot atunci când și guvernatorul Parisului, Hugues Aubriot era închis în acest turn, unde era amenajată o cameră de interogare; Turnul Basinière, denumire dată după numele unui prizonier din anul 1663, Sir de la Basinière, Trezorierul Economiilor.

Bastilia - planul închisorii și al dependițelor în 1789 (sursă imagine)

Între secolele XVI-XVII clădirea Bastiliei a fost extinsă, ea fiind doar ocazional utilizată ca închisoare la începuturile sale. Din anul 1417 a fost transformată în închisoare de stat căpătând o mare importanță. În timpul regelui Ludovic al XI-lea (1423-1483), Bastilia a fost considerată cheia către capitală. Totuși, când a început construcția suburbiei Saint-Antoine, Bastilia a început să fie înconjurată de case, pierzandu-și oarecum valoarea militară.

Bastilia, o gazdă primitoare

Bastilia a fost complet transformată în închisoare în secolul al XVII-lea și, în special, în timpul Cardinalului Richelieu (1585-1642). Pe parcursul domniei Regelui-Soare, Ludovic al XIV-lea (1643-1715), celulele închisorii erau foarte solicitate, dovedindu-se astfel că suprapopularea pușcăriilor nu e nicidecum un fenomen nou. Adepții religiei protestante, spionii, nobilii nedoriți, burghezii, comercianții, asasinii, hoții, magicienii, librarii, comis voiajorii, oamenii de litere și orice persoană acuzată de lezmajestate sau ale cărei acțiuni ar fi putut stârni revolta opiniei publice, populau Bastilia cu vârf și îndesat, la acea vreme.

Ludovic al XIV-lea - Regele SoareLudovic al XIV-lea a fost un rege cu o personalitate puternică și a marcat istoria Franței și a Europei, prin realizări dar și prin excese

Dacă aveai un inamic sau o rudă de care doreai să scapi pentru o vreme sau pentru totdeauna, cel mai simplu era să obții o scrisoare cu sigiliul și semnătura regală și co-semnată de Secretarul de Stat, document denumit „Lettre de Cachet”. În timpul regelui Ludovic al XIV-lea, mai mult de 80.000 de astfel de scrisori au fost semnate. Pe acea vreme, actul de justiție era scurt și la obiect, fără drept de apel, fără întrebări, audieri, sau proces, doar dreptatea pe care o împărțea regele.

Prizonieri celebri ai Bastiliei

Bastilia a găzduit și personalități, nu doar criminali de rând. În anul 1717, Voltaire l-a ironizat foarte tare pe Filip al II-lea, duce de Orleans, drept pentru care a fost băgat la răcoare timp de 11 luni ca să-și revizuiască atitudinea.

Voltaire, pentru care libertatea tuturor era mai presus ca libertatea saAventurile literare și istorice ale lui Voltaire, care a susținut libertatea de exprimare pe tot traseul vieții sale, de la Bastilia până în Elveția și înapoi la Paris

Și marchizul de Sade a efectuat un stagiu la Bastilia, din 1784 până în 1789, momentul izbucnirii Revoluției Franceze, când a fost transferat. În tot acest timp a scris romanul Justine și 120 de zile ale Sodomei. Atmosfera din spatele gratiilor rămâne o sursă de inspirație literară remarcabilă...

În 1741, Bastilia a cazat 71 de prizonieri, iar în 1755, un an mai slab, doar 50 au beneficiat de serviciile sale. În timpul domniei regelui Ludovic al XVI-lea, ultimul dinaintea revoluției, în Bastilia erau doar câte 16 prizonieri, foarte puțini rămânând vreme mai îndelungată.

Asaltul Bastiliei în 14 iulie 1789

Locul de temut, Bastilia a fost simbolul tiraniei regale și a regulilor arbitrare. Încă din noaptea de 30 iunie 1789, circulau zvonuri despre intenția capturării fortăreței. Evenimentele s-au succedat cu repeziciune, parcă conform unui plan, deși erau doar mase de revoluționari. În noaptea de 12 iulie s-a aflat că fost adusă muniție în Bastilia. Deja în seara zilei de 13 iulie au avut loc schimburi de focuri între paznicii Bastiliei și revoluționari care doreau să obțină praf de pușcă. În ziua următoare, Bastilia a fost asaltată cu adevărat de o mulțime de peste 40.000 de oameni. Apărarea fortăreței era asigurată de 32 mercenari elvețieni și 82 de soldați invalizi (în retragere). Aceștia fiind depășiți de situație, au predat cele 30.000 de puști și cele 12 tunuri aflate în interior. După capitularea Bastiliei, capul guvernatorului închisorii, Bernard Jordan de Launay a fost pus spre exemplu în vârful unei țepe înspre finalul zilei. Modelul a prins și a fost des întâlnit în zilele următoare ale Revoluției Franceze.

Căderea Bastiliei, la propriu

Întreținerea Bastiliei a fost foarte costisitoare, iar evenimentele istorice au determinat monarhia să demoleze complet întreaga clădire. Contractul a fost încredințat constructorului Pierre-Francois Palloy care a început demontarea clădirii. Ajutat fiind de voluntari entuziaști, a încheiat acest demers până în 1790. El s-a folosit de poziție și situație, vânzând o parte din pietre ca suveniruri, după ce a sculptat pe ele planul Bastiliei. Astfel, bucăți de pietre din zidurile Bastiliei au circulat prin țară. Sentimentul patriotic se trezea în cei ce puteau avea o părticică din Bastilia, întruchiparea tiraniei. Majoritatea pietrelor însă au fost folosite pentru a construi le Pont de la Concorde peste Sena.

Tabloul realizat de Hubert Robert (1733 - 1808) reprezentând Bastilia în primele zile de distrugere

Distrugerea Bastiliei a fost pictată de Hubert Robert. Lucrarea înfățișază Bastilia mult mai mare și impunătoare, astfel că demolarea clădirii-simbol să dobândească un și mai mare dramatism.

Bastilia, acum

Bastilia astăzi este doar un nume în istorie și un marcaj pe pavajul din colțul străzilor Saint-Antoine cu Bulevardul Beaumarchais. După căderea Bastiliei, în anul 1793, piața Bastiliei a fost ornată cu o fântână. Mai târziu, Napoleon a decis să își aniverseze venirea la putere printr-un monument mai impresionant. De aceea, din 1814 până în 1846, piața Bastiliei a fost ocupată de o fântână tencuită cu un elefant gigantic, care fusese planificat să fie realizat din bronz, dar proiectul a fost abandonat odată cu înfrângerea sa. După Revoluția din 1830, elefantul a fost înlocuit cu o Coloană a Juliei care comemorează acest eveniment.

Statuia elefantului din piața Bastiliei, acuarelă de Jean Alavoine (sursă imagine)

Până în anul 1880, ziua de 14 iulie și revoluția care a dus la căderea Bastiliei au fost în mod intenționat date uitării. Din anul 1880, francezii au ales această dată ca zi națională, în care se aniversează și Sărbătoarea Federației, o celebrare a reconcilierii și unității francezilor, moment în care Regele Ludovic al XVI-lea a jurat credință națiunii și legii.

Iată cum vremurile și oamenii pot transforma tot ceea ce a fost odată de temut în amintire și lecție de istorie. În cele din urmă, clădirile au acel sens pe care noi îl dăm, iar Bastilia este cea mai grăitoare dovadă în acest sens: de la fortăreață la închisoare, de la simbol al dictaturii, la simbol al libertății, reflectă schimbările și mentalitățile din epocile pe care le-a traversat.

Referințe:

emersonkent.com wikipedia.org placesinfrance.com britannica.com

Lecturi suplimentare

Folosim cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept