23 ianuarie 1368
Dinastia Ming ocupă tronul imperial chinez
Ming King
La 23 ianuarie 1368, Zhu Yuanzhang semnează certificatul de naștere al unei perioade care avea să marcheze decisiv puncte în istoria Chinei: dinastia Ming. Prin ceremonia de încoronare, el însuși se transformă din descendentul unei familii simple, de țărani, în împăratul Hongwu, întemeietorul unei familii care avea să conducă Imperiul Chinez timp de trei secole. La apogeul puterii, Dinastia Ming va transforma China într-o putere globală, influențând comerțul, cultura și balanța puterii la nivel mondial.
Featuring: Dinastia Ming
Dinastia Ming (1368-1644) a preluat puterea în urma unor dezastre naturale care au lovit China la începutul și mijlocul secolului al XIV-lea. Cum o nenorocire nu vine niciodată singură, pe lângă calamități, chinezii mai erau obligați să suporte și dominația aspră a dinastiei mongole Yuan ai cărei reprezentanți au jumulit țara între 1279 și 1368. În anul 1368, o armată de rebeli condusă de Zhu Yuanzhang, a reușit să îi alunge pe cei din clanul Yuan, Zhu punând bazele dinastiei cunoscute drept Da Ming (în traducere, Marea strălucire).
Zhu Yuanzhang s-a născut în 1328 și a rămas orfan la numai 16 ani. Cel care va deveni primul împărat din Dinastia Ming a supraviețuit cerșind înainte de a intra ca novice într-o mănăstire budhistă. Când mănăstirea a fost incendiată, câțiva ani mai târziu, în urma unui conflict între soldații dinastiei Yuan și rebelii unei secte budhiste numite „Turbanele roșii”, Zhu s-a alăturat rebelilor. A avansat rapid în ierarhie, devenind unul din liderii lor și căsătorindu-se cu fiica unuia dintre comandanți. Până când oamenii săi au cucerit capitala Nanjing din mâinile dinastiei Yuan, Zhu, acum în vârstă de 40 de ani, se distanțase de învățăturile ezoterice ale grupării rebele, deși numele dinastiei pe care a întemeiat-o se traduce prin „strălucire”, probabil ca referință la zeul luminii venerat de foștii săi camarazi de arme.
Soldații din teracotă, armata secretă din China AnticăO armată compusă din mii de soldați de teracotă, în mărime naturală, fiecare diferit, păzește mormântul primului împărat chinez, cel care a început construirea marelui Zid
Dinastia Ming, o familie capitală
Din Nanjing, prima capitală Ming, Zhu Yuanzhang a domnit sub numele de Împăratul Hongwu, timp de 30 de ani, între 1368 și 1398. Prioritățile sale erau: consolidarea puterii, construirea unei capitale imperiale și stabilirea unui sistem de guvernare eficient. Aceste obiective au fost preluate și duse mai departe de cel de-al patrulea fiu al său, Zhu Di, care, în urma unei lupte pentru putere care a durat patru ani, îl înlătură de pe tron pe nepotul său și preia conducerea ca Împăratul Yongle. În timpul domniei sale, între 1403 și 1424, capitala imperială se mută la Beijing. Perioada a reprezentat un timp al marilor explorări, expedițiile imperiale ajungând până pe îndepărtata coastă estică a Africii.
Îndeletnicirile artistice susținute de curtea imperială în aceste prime domnii, reflectă dorința împăraților de a impresiona prin strălucirea și gloria asociate numelui lor. Împărații Ming care au urmat nu au fost la fel de puternici ca primii, risipind mult din faima înaintașilor.
După mutarea capitalei la Beijing, reședința împăraților s-a extins mult și a devenit ceea ce cunoaștem azi sub numele de „Orașul Interzis”, un complex de clădiri și facilități care aveau ca unic scop preamărirea norocosului ocupant al tronului imperial. Noua capitală a Dinastiei Ming a fost înconjurată de un zid cu lungimea de 24 de kilometri și înălțimea de 12 metri. Pe lângă sediile administrative ale guvernanților, complexul avea în centru palatul imperial, cu cele 10.000 de încăperi, în care se putea pătrunde doar cu acordul împăratului. Complexul mai era numit și „Orașul interzis purpuriu”, cu referire nu la zidurile sale, ci la culoarea cerului nopții, mai ales în zona constelației care avea în centru Steaua Nordului și a cărei formă împăratul spera să o reproducă prin reședința sa terestră.
Dinastia Ming dă forma finală Marelui Zid
Cea mai veche parte din Marele Zid Chinezesc datează, se pare, din secolul 7 î.Chr., când conducătorii chinezi au construit primele fortificații la frontieră, pentru a ține departe armatele din Nord. Între 204 și 201 î.Chr., o porțiune a zidului în zona de Est a fost construită de sute de mii de muncitori.
Pentru a răspunde noilor amenințări din anii 1500, împărații Ming au început un proiect de restaurare a zidului, care a durat 80 de ani. Construcția a fost refăcută din granit local, calcar și cărămizi din lut ars, lipite între ele cu un adeziv făcut din orez (desigur!). Zidul era acum mai înalt, mai gros, mai lung, având integrate turnuri de veghe, cazarme și depozite. Se întindea de la Marea Bohai în Est, până la Trecătoarea Jiayu (un punct important pe traseul Drumului Mătăsii) în Vest, iar lungimea sa totală a ajuns să depășească 7.000 de kilometri.
Marele Zid, o barieră de apărare făcută de împărați, cu prețul vieții oamenilor de rândMarele Zid Chinezesc, care străbate China și se întindea odată de-a lungul a 20.000 de kilometri e în pericol să dispară bucată cu bucată
Dinastia Ming pune lumea pe hartă în 1418
Cu 50 de ani înainte ca exploratorul portughez Vasco da Gama să navigheze pe la Capul Bunei Speranțe, în sus, înspre coasta estică a Africii, o flotă alcătuită din cele mai mari nave din lemn construite vreodată, aducea forțele chineze în aceleași ape. La comanda trupelor se afla amiralul Zheng He trimis de Împăratul Ming, Yongle. Născut în 1371, într-o familie de musulmani, în Provincia Yunnan, Zheng a fost capturat și castrat de către trupele Dinastiei Ming, în cadrul programului de înmulțire selectivă a prizonierilor. Însă, se pare că amiralul nu le-a purtat pică (vorba cântecului, No woman, no cry). A devenit un sfetnic de vază al familiei imperiale și, în special al împăratului Yongle. După ce acesta a ajuns la putere, Zheng He a fost numit comandant al corpului de eunuci din Orașul Interzis, iar apoi, avansat amiral. Între 1405 și 1433, Zheng a condus șapte expediții pe mare, la care au participat 62 de corăbii și 27.800 de oameni. Au parcurs rutele comerciale înspre Asia de Sud-Est, India, Orientul Mijlociu și Africa de Est. Peste 30 de țări au acceptat să încheie acorduri cu China, dar după moartea împăratului, noii conducători au pus capăt acestor expediții, pe care le considerau prea costisitoare.
Vasco da Gama condimentează viața europenilor cu arome din IndiaPortughezul Vasco da Gama a fost primul european care a ajuns în India pe mare, după un voiaj incredibil pentru anul 1497 - peste 38.000 de kilometri străbătuți cu navele sale
Dinastia Ming, veselă, frumoasă
În fabrica din orașul Jingdezhen, Provincia Jiangzi, experții în ceramică foloseau argilă locală și cobalt importat din Persia, pentru a crea ceea a devenit azi un simbol al Dinastiei Ming, vestita ceramică alb-albastră. Motive tradiționale precum cel al dragonului zburător erau destinate, în parte, exportului către lumea arabă și eventual, către Europa. Când Vasco da Gama a pornit către China, în 1497, regele Portugaliei, Manuel I, i-a cerut să aducă două mărfuri prețioase: mirodenii și porțelan. Doi ani mai târziu, navigatorul s-a întors, cu doar jumătate din echipaj, dar cu o duzină de vase chinezești. În timpul haosului ce a urmat după căderea Dinastiei Ming, exporturile către Europa s-au oprit, ceea ce a stimulat producția vaselor de porțelan de la fabrica din Delftware, Olanda, care făcea obiecte asemănătoare.
Dinastia Ming trece de la bancnote la monede
Spre deosebire de economiile europene, unde evoluția a fost în sens invers, de la monede, la bani de hârtie, în China, lucrurile s-au petrecut pe dos. Aici bancnotele au fost introduse în timpul Dinastiilor Tang (secolul al VII-lea) și Song (secolul al XI-lea). În mijlocul perioadei dominate de Dinastia Ming, instabilitatea monetară a banilor de hârtie a condus la decizia ca aceștia să fie înlocuiți cu cei făcuți din argint spaniol și japonez. În 1639, o dispută comercială din Hiroshima și un conflict diplomatic cu Spania, pe tema tratamentului aplicat negustorilor chinezi din Filipine, a tăiat Chinei aprovizionarea cu prețiosul metal. În consecință, din cauza crizei de argint, populația a început să acumuleze banii, în loc să îi pună în circulație, ceea ce a adâncit criza și a dezechilibrat economia.
Poștașul suna de două ori și pe vremea Dinastiei Ming
La începutul secolului al XVII-lea, cea mai mare amenințare pentru supremația Ming era situată la Nord-Est de Marele Zid, în Manciuria. Cheltuielile militare pentru a contracara amenințarea venită din Manciuria, a obligat guvernarea Ming să ridice taxele, neglijând alte regiuni ale imperiului. Printre cei cei revoltați că și-au pierdut slujbele se afla și Li Zicheng, un poștaș din orașul Xian, situat în partea de Vest a țării. După un scurt stagiu în armata imperială, Li s-a alăturat unui grup de rebeli, devenind chiar căpetenia unei revolte a țăranilor. În 1644, oamenii lui Li au reușit să cucerească Beijing-ul, de altfel, slab apărat. Părăsit de cei mai apropiați sfetnici, ultimul împărat Ming, Chongzhen, s-a spânzurat de un copac în grădina imperială. În mod ironic, victoria lui Li l-a încurajat pe generalul Ming, Wu Sangui să se alieze cu forțele manciuriene, împreună cu care a înfrânt revolta și a preluat tronul, punând bazele Dinastiei Qing.
După cum se vede, nu-i pentru cine se pregătește...
Referințe: