15 iunie 1215
Magna Carta
Magna Carta - Sfântul Graal al democrației
Un manuscris atât de puternic, încât mesajul său a zguduit armura societății medievale, Magna Carta este piatra de temelie a democrației contemporane. Semnat de Regele John al Angliei, la 15 iunie 1215, sub presiunea nobililor revoltați care își cereau drepturile, documentul este prima concretizare a forței opiniei publice în acțiune. E drept, acea opinie publică era compusă doar din baroni locali, care își urmăreau propriile interese, la fel ca cei de azi. Însă, cu intenție sau nu, au declanșat un mecanism al schimbărilor sociale, care vor continua timp sute de ani. Magna Carta rămâne o sursă de inspirație în istoria drepturilor omului nu doar pentru instituții publice și organizații non-guvernamentale, ci chiar și pentru zona neconvențională a showbiz-ului. În 2013, rapper-ul Jay-Z a lansat un album intitulat Magna Carta Holy Grail, arătând că aspirația umană spre libertate e o poveste fără sfârșit.
Șah la rege
În zorii zilei de 12 iunie 1215, pășunile de pe malul Tamisei, din apropiere de localitatea Runnymede, gemeau de lume. Armuri sclipitoare, cai nervoși, arme la vedere și, mai presus de toate, aerul triumfător al nobililor, conștienți de victoria câștigată în meciul cu Regele John. Acesta era așteptat să sosească dintr-o clipă în alta, escortat de baronii care aveau grijă ca agitatului suveran să nu îi treacă prin cap ideea năstrușnică de a-i lăsa cu buzele umflate. Le făcuse destule surprize neplăcute până atunci.
Richard și John, luptă frățească pentru un imperiuRichard Inimă de Leu a ajuns regele Angliei susținut de mama sa, Eleanor, și a condus armatele engleze către Ierusalim, în cea de-a treia cruciadă
John urcase pe tron după moartea fatelui său mai mare și mai competent, Richard Inimă de Leu, în 1199. Nu se poate afirma că a fost ceea ce am putea numi un lider de succes. A pierdut ducatul Normandiei în favoarea regelui francez și a încercat să acopere deficitul bugetar al eșecurilor militare pe spatele nobililor englezi. Aceștia, însă, nu erau deloc dornici să devină contribuabili - model.
Pe principiul Domnul a dat, Domnul a luat, John s-a gândit că e suficient să fii domn al țării, pentru a pune mâna pe averile bisericești. Papa Inocențiu al III-lea era de altă părere. Sfântul Părinte se dovedise un pontif autoritar și pretindea ascultare din partea tuturor monarhilor europeni. Regele englez, nefiind prea dus pe la biserică, s-a certat cu urmașul Sfântului Petru și a început să confiște și să vândă terenuri și bunuri din patrimoniul lăcașurilor de cult, pentru a-și înviora vistieria secătuită. Mai mult, printr-o altă greșeală strategică, s-a opus numirii în funcția de Arhiepiscop de Canterbury a lui Stephen Langton, care îi fusese amic, însă relațiile lor se răciseră. Cu atâtea păcate la activ, nu e de mirare că John a intrat în istorie ca primul rege englez excomunicat de papă.
Nici pe plan militar nu îi mergea prea bine. Încercarea de a recâștiga Normandia, prin campania din 1214, s-a soldat cu un nou eșec. Vechiul său prieten și proaspătul dușman, Stephen Langton, care, în ciuda opoziției regelui, ocupase cea mai înaltă poziție religioasă a clerului englez, păstorind enoriașii din Catedrala de la Canterbury, a considerat că e un moment potrivit să își ia revanșa. I-a coalizat în jurul său pe baronii revoltați de taxele impuse de rege și i-a îndemnat la revoltă. Unii consideră chiar că el a fost autorul solicitărilor reunite sub numele de Articles of the Barons, care au stat la baza a ceea ce avea să fie Magna Carta.
Regina Elisabeta I a fost o conducătoare înțeleaptă, inteligentă și devotată AnglieiElisabeta I, regina care a condus Anglia timp de 45 de ani, a urcat pe tron după multe lupte și a reușit să ofere supușilor săi o perioadă de pace și prosperitate
Neinspirat în continuare, John își incită oamenii loiali la ură împotriva arhiepiscopului, iar aceștia, fără să stea pe gânduri, intră în catedrală și îl ucid. Toți l-au considerat pe rege ca fiind adevăratul autor al acestei crime, iar popularitatea lui a atins un minim istoric.
Cartea de identitate a democrației engleze
În 1215, nobilii se săturaseră deja de abuzurile regelui și de încălcarea drepturilor feudale care li se cuveneau. S-au gândit că o revoltă, l-ar liniști pe șeful statului și l-ar aduce cu picioarele pe pământ, păstrându-i, în același timp, capul pe umeri. Cu privire la cel de-al doilea obiectiv, John era perfect de acord cu ei. Confruntat cu forța superioară a nobililor aliați și dornic să își protejeze viața și coroana, nu a avut altă opțiune decât să promită că va semna documentul. Era pentru prima oară că obligațiile regelui față de nobili erau trecute negru pe alb.
Manuscrisul, de fapt un tratat de pace între rege și baronii rebeli, garanta că suveranul va respecta drepturile și privilegiile feudale, va susține libertatea Bisericii și va păstra legile țării. Deși privit azi, actul consfințește doar privilegiile unui grup restrâns, el constituie unul din cele mai importante documente istorice, dând naștere conceptului de protecție a drepturilor individuale și de obligație a celor care dețin puterea de a da socoteală pentru faptele lor.
The Articles of the Barons avea un preambul și 63 de clauze, specifice problemelor considerare importante de nobilimea engleză a secolului al XIII-lea. Important este faptul că se precizează obligația regelului de a respecta legile, dând astfel un avertisment serios viitorilor suverani britanici care ar fi putut cocheta cu ideea monarhiei absolutiste.
Madame Tussauds Londra, gazda celebrităților din toate timpurileUna din marile atracții turistice ale lumii rămâne Muzeul figurilor de ceară, Madame Tussauds. O poveste istorică despre un succes al zilelor noastre, prin arta unei femei remarcabile.
Mai multe exemplare din Magna Carta (un manuscris respectabil, care conținea 3.600 de cuvinte, caligrafiate cu cerneală vegetală) au fost distribuite pe teritoriul țării. Dintre aceste cópii, patru au supraviețuit: Biblioteca Britanică deține două, iar celelalte fac parte din colecțiile catedralelor din Salisbury și Lincoln. La începutul celui de-al doilea război mondial, Winston Churchill a încercat să forțeze mâna prelaților de la Catedrala din Lincoln, pentru a dona manuscrisul Statelor Unite, unde era, de altfel, expus. Primul ministru spera că un asemenea dar ar favoriza alianța americanilor cu Marea Britanie. Desigur, impunerea unui asemenea gest ar fi fost chiar împotriva dreptului la proprietate, pe care documentul în sine îl propovăduia. Într-un final, Magna Carta din Lincoln a petrecut anii războiului, sub strictă supraveghere la Fort Knox, dar a fost returnată Angliei după război.
O serie de versiuni ulterioare au fost redactate între 1225 și 1297, când Magna Carta a intrat în rândul documentelor engleze oficiale. În 2007, un exemplar din 1297 a fost vândut la o licitație pentru suma de 21.3 milioane de dolari.
Magna Carta schimbă harta
În privința efectelor imediate, Magna Carta nu a fost un block-buster, însă pe termen lung, a redesenat harta valorilor sociale.
Regele John, în stilul caracteristic, s-a făcut că plouă (ceea ce în Anglia nu e de mirare) în timpul războiului civil care a izbucnit chiar în anul semnării, uitând complet de angajamentele luate. Mai mult, a făcut pace cu Roma, iar Sfântul Părinte, la cererea regelui, a declarat Magna Carta nulă. După moartea lui, în 1216, Magna Carta a fost scoasă de la naftalină de succesorul la tron, regele Henric al III-lea, fiul lui John. În 1225, Henric al III-lea a reeditat documentul de bunăvoie și nesilit de nimeni, pentru a treia oară, introducându-l în circuitul actelor de drept și deschizându-i calea spre celebritate.
Una din clauzele care au influențat decisiv cursul istoriei a fost cea cu numărul 39, care stipula că: „niciun om liber nu va fi arestat, deținut, deposedat de bucuri, exilat, scos în afara legii sau asuprit în orice fel, fără o judecată dreptă din partea semenilor sau în conformitate cu legile locului”. Fragmentul este considerat ca o primă garanție a dreptului la justiție echitabilă, fiind sursa de inspirație a unor documente juridice de mare însemnătate precum England's Petition of Right (1628) și Habeas Corpus Act (1679).
În mod ironic, drepturile câștigate de englezi prin Magna Carta i-au făcut să piardă una din cele mai importante colonii deținute vreodată: cea americană. Câteva sute de ani mai târziu, scânteia democratică aprinsă prin Magna Carta, avea să alimenteze flacăra Războiului american de independență, care a dat naștere unei națiuni eliberate de dominația britanică. În 1783, Statele Unite ale Americii erau oficial recunoscute, iar coloniștii care au luptat pentru independență și-au găsit inspirația în prevederile consfințite de Magna Carta.
Ziua Europei e ziua în care a fost lansată Declarația SchumanDeclarația lui Robert Schuman, din 1950, pune bazele Uniunii Europene și stabilește principii de colaborare între state care sunt valabile și astăzi
Ecourile documentului semnat în 1215 au străbătut veacurile și se regăsesc în majoritatea sistemelor legislative, în forme, evident, adaptate. Legislația britanică a păstrat până azi, pe lângă conceptele fundamentale vizând dreptul la procesul cu jurați, interzicerea detenției sau a pedepselor nejustificate și prevederi mai puțin populare precum interzicerea îndiguirii râurilor, în scopul pescuitului sauu reglementarea lățimii corespunzătoare pe care trebuie să o aibă stofa din care se fac rasele purtate de călugări.
Din cele 69 de clauze, reduse la 27 de reeditarea făcută de Henric al III-lea, cele mai importante aflate în vigoare sunt: garantarea libertății religioase pentru Biserica Anglicană, garantarea drepturilor și libertăților pentru orașul Londra și interzicerea arestării nejustificate sau a influențării justiției.
Sir Gerard Brennan, fost ministru al justiției în Australia, spunea „Magna Carta a trăit în inima și sufletul oamenilor. Este un simbol al spiritului de libertate. Dincolo de textul propriu-zis, a devenit talismanul unei societăți bazate pe toleranță și democrație, o societate în care fiecare bărbat și fiecare femeie au dreptul la demnitate,o societate în care puterea nu produce tiranie și opresiune.”
Referințe: