13 ianuarie 1128
Papa recunoaște oficial Cavalerii Templieri
Cavalerii Templieri stau în banca lor
Atunci când ai nevoie de un credit, când deschizi un cont sau când scoți bani de pe card, dacă vrei să mulțumești sau să înjuri pe cineva, nu către bancă trebuie să se îndrepte gândurile tale, ci către cei care au inventat sistemul: cavalerii templieri. La 13 ianuarie 1128, Papa Honorius al II-lea, emite o bulă papală prin care ordinul militar cunoscut sub numele de Cavalerii Templieri era oficial recunoscut și numit „Armata Domnului”. Acesta a fost primul pas în crearea unui organism care avea să acapareze puterea financiară, militară și politică a Evului Mediu.
Cavaler de fier
Conduși de francezul Hughes de Payens, Ordinul Cavalerilor Templieri a fost înființat în 1118. Numele lor provine de la locul unde și-au stabilit cartierul general, pe Muntele Templului, din Ierusalim. Misiunea pe care și-au asumat-o membrii săi era de a proteja pelerinii creștini pe drumul către Orașul Sfânt, în timpul cruciadelor. În anii de început, Ordinul a avut doar 9 membri, în principal, din cauza regulilor rigide pe care le impuneau. Pe lângă originea nobilă, cavalerii erau obligați să depună jurământ de sărăcie, ascultare și castitate. Din 1127, au început să își promoveze principiile cu mai multă deschidere, atrăgând un număr mai mare de nobili în rândurile lor. După recunoașterea lor oficială de către Sfântul Părinte, la 13 ianuarie 1128, influența pe care o aveau în societate a crescut rapid.
Au decis să asigure pachete turistice complete și să nu se ocupe doar de paza personală a pelerinilor, ci și de bunurile acestora. Au creat un sistem prin care orice călător care pleca spre Țara Sfântă putea depozita la templierul local bunuri sau valori, primind, în schimb, o dovadă scrisă. Această dovadă putea fi preschimbată la orice sucursală a Ordinului de pe traseu sau din Ierusalim, care punea la dispoziție clientului echivalentul bunurilor în metale sau pietre prețioase. Primele cecuri luau, astfel, naștere, împreună cu o formulă incipientă de sistem bancar. Din fericire pentru templieri, asigurările de viață încă nu erau lansate pe piață, călătoriile rămâneau lungi și periculoase, așa că mulți depozitari își donau post mortem și fără să vrea averea în bugetul cavalerilor.
Richard și John, luptă frățească pentru un imperiuRichard Inimă de Leu a ajuns regele Angliei susținut de mama sa, Eleanor, și a condus armatele engleze către Ierusalim, în cea de-a treia cruciadă
Ordinul nu se discută
E greu de estimat cât de bogat a ajuns Ordinul Cavalerilor Templieri, e suficient să ne gândim că au ajuns să dețină cam tot ce se putea în zona orașului Ierusalim, iar insula Cipru era proprietatea lor! Banii obținuți din donații au fost investiți în domeniile profitabile ale epocii, de la agricultură până la textile. Câștigul se întorcea în seifurile Ordinului, de unde era reinvestit de cavaleri pricepuți în inginerii financiare medievale.
În ciuda bogăției Ordinului, cavalerii înșiși erau săraci lipiți. La intrarea în organizație, renunțau la toate bunurile deținute, în favoarea Ordinului Cavalerilor Templieri, care devenea, astfel, cu atât mai bogat cu cât avea mai mulți membri, care se angajau să nu posede decât strictul necesar. Atât numele, care se referă la slujitorii săraci ai lui Christos și ai Templului lui Solomon, cât și logo-ul - doi cavaleri călărind pe un singur cal - amintesc de angajamentul lor inițial de a duce o viață aspră și umilă. Viața aspră și umilă a mai rămas de căruță, cum se întâmplă adesea cu promisiunile de la început, pe măsură ce Ordinul devenea tot mai puternic. Atât de puternic, încât papa Inocențiu al II-lea, în 1139, a declarat că templierii sunt peste orice lege și autoritate, cu excepția celei papale. Astfel, cavalerii puteau călători peste frontiere fără probleme, dar, aspect esențial, erau scutiți de taxe, ceea ce i-a propulsat direct în vârful topului Forbes al vremii. Ce-i drept, figurau pe locuri fruntașe și în clasamentul vitejilor, știut fiind că intrau primii în luptă și nu părăseau locul bătăliei, atâta timp cât unul din steagurile lor se afla acolo. Steagurile aveau o semnificație sacră și cavalerii le apărau cu prețul vieții. Tot la capitolul simboluri e inclusă și vestita tunică albă cu cruce roșie, care îi ajuta să se recunoască pe câmpul de luptă și care apare în toate legendele pe care cavalerii le-au generat de-a lungul timpului.
Wilhelm Tell, arcașul care nu ratează niciodatăWilhelm Tell este un personaj legendar, care simbolizează curajul în lupta pentru independență și este considerat erou național în Elveția
Cavalerii templieri pierd calificarea în turnir
Perioada lor de maximă înflorire a durat până în secolul al XIV-lea, Ordinul ajungând atât de bogat și de influent, încât a stârnit invidia celorlalte puteri din stat, atât laice cât și religioase. În 1307, regele francez Filip al IV-lea (zis și cel Frumos) și papa Clement al V-lea și-au dat mâna pentru a le arunca templierilor în obraz mănușa căderii în dizgrație. Marele Maestru al Ordinului, Jacques de Molay, a fost arestat sub acuzația de erezie, sacrilegiu și satanism.
Deși azi considerăm ziua de vineri, 13 cu ghinion, de multe ori fără să știm de ce, templierii sunt cei cu adevărat îndreptățiți să aibă această părere. Într-o asemenea zi au fost arestați, încarcerați și obligați să declare tot ce au făcut și, mai ales, ce nu au făcut.
În chinurile torturii, Molay și alți lideri templieri, au mărturisit tot ceea ce doreau călăii lor, fiind condamnați la moarte prin ardere pe rug. Papa Clement a dizolvat Ordinul în 1312, atribuind proprietățile și bunurile deținute de acesta către principalii rivali, Cavalerii Ospitalieri. De fapt, ciolanul a fost împărțit de Filip al IV-lea al Franței și Eduard I al Angliei, care și-au luat partea leului din averile templierilor.
Biserica Catolică recunoaște acum că persecuția templierilor nu a fost justificată, dar pretinde că papa Clement a fost forțat să ia această decizie de conducătorii laici care dețineau puterea.
Ioana d'Arc, drumul de foc de la erezie la canonizareIoana d’Arc, acuzată de erezie și arsă pe rug, a fost apoi beatificată și canonizată de Biserica Catolică, fiind azi un simbol al calităților omului simplu.
Secole de-a rândul, Ordinul Cavalerilor Templieri a hrănit imaginația individuală și colectivă, dând naștere la mituri, legende și povești. Astfel, se crede că templierii au descoperit relicve sacre pe Muntele Templului, inclusiv Sfântul Graal (vasul în care Iosif din Arimateea ar fi strâns sângele lui Iisus și care ar avea puteri magice), Chivotul Legii (care conținea cele 10 porunci primite de Moise pe Muntele Sinai) sau fragmente din crucea pe care a fost răstignit Isus. Cavalerii templieri sunt mană cerească pentru literatură și cinematografie, cea mai recentă dovadă fiind best sellerul urmat de blockbusterul Codul lui Da Vinci.
Referințe: