23 martie 1066

Cometa Halley intră în istorie

Caleidoscop Monica

O cometă perseverentă

23 martie 1066 nu era prima dată când cometa Halley făcea o vizită prin vecinătatea Terrei, însă evenimentele care au urmat trecerii sale pe cer au alimentat imaginația oamenilor și au creat legende în jurul său. Pe atunci, astronomul Edmond Halley încă nu se născuse și steaua cu coadă nu avea un nume. Mai mult, nimeni nu știa că aceeași cometă trece pe lângă noi o dată la 76 de ani. Halley a publicat, în 1705, primul catalog despre orbitele cometelor.  Calculele sale au arătat că cele observate în 1531, 1607 și 1682 aveau orbite foarte asemănătoare și a tras concluzia că era, de fapt, vorba de o singură cometă. Aceasta se întorcea după 76 de ani și astronomul a prezis următoarea vizită pentru anul 1758. Nu a mai trăit să își vadă confirmată teoria, însă cometa a fost punctuală la întâlnire, primind numele celui care i-a descifrat tainele.

Anul stelar 1066

În 1066, apariția unei comete aducea puțin cu decernarea Premiilor Oscar. Unii se bucurau, alții le considerau o nenorocire, însă pentru toți era un eveniment. Se pare că în acel an, venise rândul lui Harold al II-lea al Angliei să se simtă amenințat de apariția cometei și, în același timp, de apariția la orizont a navelor aflate sub comanda lui William Cuceritorul. Pentru acesta din urmă, cometa a fost un semn de bun augur, ajutându-l (considera el) să câștige bătălia de la Hastings, câteva luni mai târziu (14 octombrie 1066).

Richard și John, luptă frățească pentru un imperiuRichard Inimă de Leu a ajuns regele Angliei susținut de mama sa, Eleanor, și a condus armatele engleze către Ierusalim, în cea de-a treia cruciadă

William era fiul nelegitim al lui Robert Magnificul, duce de Normandia, iar la 19 ani își exercita deja prerogativele de conducător preluate de la tatăl său.  Regele Eduard Confesorul, deja în vârstă de 60 de ani  nu avea moștenitori și se pare că, pe baza unor legături de rudenie (nepotismul e boală veche - mama lui Eduard era mătușa lui William) promisese că îl va numi pe William succesorul său. Ajuns pe patul morții, se pare că memoria i-a jucat niște feste, cu ajutorul lui Harold Godwinson, conte de Wessex și cel mai puternic nobil englez al momentului. Acesta l-a convins pe rege să îl nominalizeze pe el ca succesor, drept pentru care William a trecut la fapte și a cucerit Anglia în fruntea trupelor sale normande. Întâlnirea celor două armate s-a produs la Hastings, iar bătălia cu același nume a fost imortalizată în celebra Tapiserie de la Bayeux

Fragment din tapiseria de la Bayeux în care se poate observa cometa [sursa imagine]

Ca dovadă că William credea că norocul i-a picat din cer, adus de cometa Halley, este și faptul că aceasta a fost reprezentată pe Tapiseria de la Bayeux, deși trecerea ei avusese loc cu câteva luni înainte de bătălie. Cometa este înfățișată ca o stea strălucitoare, de patru ori mai mare decât Venus și  luminând aproape la fel de puternic ca Luna.

Apariția cometei este notată și în Cronica Anglo-Saxonă. Datorită unui anume Eilmer din Malmesbury, putem fi destul de siguri că, în 1066, cometa Halley fusese cea observată.  Eilmer, un călugăr născut în jurul anului 980 d.Hr, se pare că a văzut cometa de două ori în timpul vieții sale. Prima dată s-a întâmplat 989, iar el a interpretat apariția cometei drept un un semn rău, pentru că, la scurt timp, orașul său a fost atacat de danezi. El a văzut cometa din nou în anul 1066, dar nu s-a grăbit să îi facă o primire prea călduroasă, notând:  ”Ai venit iar, așa-i? ... Ai venit, motiv de lacrimi pentru mame, ce ești, malefico! Te urăsc! A trecut mult timp de când te-am văzut, iar acum ești și mai amenințătoare, pentru că prevestești căderea țării mele! Te urăsc!” Biata cometă și-a văzut de drum, fără să știe ce patimi isca la milioane de kilometri distanță.

Rosetta, sonda care face o navetă, de la planetă la cometăNaveta spațială Rosetta a reușit, în premieră, să trimită modulul de aterizare Philae pe suprafața cometei 67P, după o călătorie în care a scris istorie și s-a acoperit de glorie

Nativii americani Chaco din New Mexico au imortalizat și ei trecerea cometei din anul 1066, în petroglifele lor.

Halley în istorie

Prima înregistrare cunoscută a trecerii cometei Halley apare în anul 239 î.Chr, conform Agenției Spațiale Europene. Astronomii chinezi au consemnat evenimentul în cronicile Shih Chi și Wen Hsien Thung Khao. Întoarcerea lui Halley din 164 î.Chr. și 87 î.Chr., este marcată în documentele babiloniene ale timpului, găzduite azi la British Museum din Londra.

Cometa Halley observată de babilonieni [sursa imagine]

Cea mai celebră ”vizionare” a sa rămâne cea din anul 1066, când întreaga suflare engleză a fost marcată de acest fenomen astronomic. O altă apariție care a lăsat semne artistice se pare că e cea din 1301, când Halley a fost sursă de inspirație pentru pictorul italian Giotto, care a surprins-o în pânză sa, ”Adorația Magilor””. Astronomii considerau încă apariția cometelor ca reprezentând fenomene izolate și având legătură cu evenimente terestre. Când Shakespeare a scris piesa Julius Caesar, în 1600, cu 105 ani înainte ca Halley să calculeze traseul cometei cu același nume, spunea: ”Când mor cerșetorii, nu se văd comete; cerurile se aprind doar la moartea prinților.

Știința începea deja să facă progrese, iar descoperirea lui Nicolaus Copernicus, că Soarele se află în centrul sistemului solar și nu Pământul, cum se credea, a schimbat total percepția asupra modului în care se mișcă corpurile cerești. Așadar, Edmond Halley avea, în 1705, un teren pregătit pentru descoperirile sale revelatoare. Bazându-se pa aparițiile anterioare și calculând orbitele, a realizat că Halley revine periodic pe cerul nostru, iar astronomii au început să o studieze, știind exact când avea să apară.

La 6 iunie 1910, cometa Halley a fost surprinsă în plină acțiune de cei de la Observatorul Yerkes. The New York Times a achiziționat fotografia pentru articolul dedicat cometei, care a fost publicat în 3 iulie. [sursa imagine]

Una din cele mai spectaculoase treceri a fost cea din 1910, când cometa a zburat la numai 22,4 milioane de kilometri de Pământ. Cu acest prilej, a fost surprinsă pe peliculă pentru prima dată. Și tot atunci, s-au adeverit oarecum spusele lui Shakespeare, referitoare la moartea prinților, pentru că fenomenul a coincis cu stingerea unui rege al literaturii: Mark Twain. Conform biografului Albert Bigelow Paine, scriitorul ar fi afirmat, în 1909: ”Am venit cu cometa Halley, în 1835. Va veni din nou anul viitor și mă aștept să plec cu ea”. Mark Twain a trecut în neființă la 21 aprilie 1910, o zi după ce cometa Halley a atins punctul cel mai apropiat de Soare din călătoria ei.

Mark Twain și povestea universală a sufletului umanMark Twain a știut să surprindă cele mai adânci trăiri omenești cu zâmbetul pe buze, reușind și azi să ne facă să medităm asupra adevărurilor fundamentale ale vieții

Halley in era spațială

În 1986, omenirea era deja mai bine echipată pentru întâlnirea cu Halley, fiind prima dată când puteam trimite emisari care să o observe mai de aproape. Nu o navă spațială, ci mai multe au plecat către strălucitoarea destinație, sub denumirea de Armada Halley. Două navete franco-ruse (Vega 1 și 2), naveta Giotto a Agenției Spațiale Europene și două navete japoneze (Sakigake și Suisei) au zburat înspre Halley, obținând imagini spectaculoase cu nucleul cometei. Stația orbitală a NASA, International Cometary Explorer, a surprins, de asemenea, imagini relevante de la o distanță de 28 de milioane de kilometri.

Vor mai trece ceva ani până când Halley să ne viziteze din nou, în 2061. Între timp, ne-a lăsat mici suveniruri, să ne amintim de ea: ploile de stele din mai (Eta Aquaride) și octombrie (Orionide) sunt fragmente din cometa care a devenit star.

Referințe:

www.space.com wikipedia.org

foto creditWikipedia.org

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept