5 iulie 1946

Costumele de baie din două piese ies la plajă

Boutique Monica

Bikini - o invenție explozivă

La ce ne zboară gândul când spunem bikini? Celor pasionați de geografie, la insulele cu același nume din Oceanul Pacific, iar celor cu aplecare către anatomie, la costumele de baie din două piese. În ciuda folosirii frecvente a termenului pentru a desemna minusculele textile ce acoperă doar emisfera Sud a sexului frumos, cuvântul bikini se referă, de fapt, la costumul de baie alcătuit din sutien și chiloți, indiferent de dimensiuni sau model. Cui putem să îi mulțumim pentru că a făcut din mersul la plajă o îndeletnicire mai atractivă din punct de vedere vizual? Unui francez, desigur. Designerul Louis Réard taie respirația asistenței invitate să participe la prezentarea organizată în incinta piscinei pariziene Molitor, în data de 5 iulie 1946. Modelele defilează cu ceea ce avea să devină senzația verii - noile costume bikini. Fiind vorba de un trend exploziv, Reard și-a botezat creația după numele atolului unde americanii tocmai efectuau o serie de teste nucleare.

Costumul de baie intră la apă

Chiar dacă Reard a lansat cu adevărat această modă, costume asemănătoare au fost descoperite încă din Antichitate.

Arheologul James Mellaart a descris ceea ce pare a fi primul costum de baie, identificat într-o reprezentare grafică descoperită la Çatalhöyük, în Anatolia și datând aproximativ din 5600 î.Chr. Statuia înfățișează o zeiță susținută de doi leoparzi, purtând o ținută din două piese, similară costumelor de baie din zilele noastre. Nu știm dacă inițial era un privilegiu rezervat doar zeițelor, știm însă că, în Roma Antică deja erau îngăduite ținute de acest gen atletelor care participau la competițiile sportive de prin anii 1400 î.Chr. [sursa imagine]

Într-un mozaic care împodobea o vilă siciliană de pe vremea împăratului Dioclețian, (286-305 d.Chr.), femei tinere care participau la probe de ridicarea greutății, aruncarea discului și sporturi cu mingea purtau și ele piese de îmbrăcăminte mai sumare. Din acest motiv, personajele mozaicului au fost numite ” Bikini Girls”. Costumații din aceeași gamă arbora și Venus, zeița frumuseții.

”Bikini Girls”, mozaicul datând din vremea împăratului Dioclețian (286-305 d.Chr.) [sursă foto; nightflight.com]

Înotul și plaja în spații publice nu au fost, însă, încurajate de cultura creștină, așa că și cererea pentru asemenea piese de îmbrăcăminte a fost, practic, inexistentă până în secolul al XVIII-lea. E drept că primele creații vestimentare destinate bălăcelii oscilau între o cămașă de noapte și un costum de scafandru, fiind lungi până la pământ, cu mâneci, din lână sau flanel. Ieșirea din apă trebuie să fi fost cu adevărat o probă sportivă de anduranță.

În partea stângă, Annette Kellerman, în costumul de baie mulat și fără mâneci, care a produs unul dintre cele mai mari scandaluri. În dreapta, un costum considerat ”corespunzător” din aceeași perioadă. [sursa imagine: Bibilioteca de Stat din New South Wales, respectiv Eddowes Bros/Biblioteca Congresului]

În 1907, înotătoarea australiană Annette Kellerman debutează în cariera fărădelegilor, fiind arestată pe o plajă din Boston pentru infracțiunea de a fi purtat un costum de baie, mulat pe corp și fără mâneci. Costumul acoperea integral corpul, însă autoritățile au considerat că formele sunt mult prea vizibile pentru privirile neavizate ale vremii.

Alte costume de baie considerate prea ”minimaliste”. Protagonistele sunt artestate pentru expunere indencentă. [sursa imagine]

Femeile din Europa au început să își mai dezvelească siluetele încă din anii 1930, însă ținutele lor erau departe de ceea ce numim noi costum de baie. Multe outfit-uri pe care le întâlnim azi pe stradă sunt mai sumare decât ceea ce îmbrăcau bunicile noastre când mergeau la plajă. Topul era un fel de maieu, care continua cu o piesă corespunzătoare unor pantaloni scurți contemporani. O fâșie extrem de îngustă din zona mijlocului era la vedere, iar buricul era ascuns cu grijă.

Festivalul de la Cannes, o istorie ca-n filmeFestivalul de film de la Cannes este un eveniment prestigios ce reunește profesioniști din lumea filmului de pe toate meridianele

Costume de baie specifice anilor ”40, înainte ca Louis Réard să inventeze ”bikini” [sursa imagine]

Odată cu cel de-al doilea război mondial, cantitățile de material disponibile au scăzut drastic, obligându-i și pe americani să diminueaze dimensiunile costumelor de baie. De asemenea, accesoriile precum fustițele sau eșarfele purtate deasupra, care aveau ca obiectiv ascunderea părților ”indencente” au dispărut din cauza raționalizării tuturor resurselor, dirijate acum înspre necesitățile frontului. În același timp, în Europa, plajele primeau destinații sinistre, fiind transformare în teatre de luptă, așa că industria divertismentului estival a intrat în blocaj.

De la mătase la nylon, ciorapii au stat la picioarele femeilorFemeile au pus producția de nylon pe picioare, la propriu, prin entuziasmul dovedit față de noua invenție din anii 1930: ciorapii din acest material

În 1946, bătrânul continent sărbătorea, cu mare bucurie, încheierea celei de-a doua conflagrații mondiale. Designerii francezi au simțit tendințele și au lansat pe piață linii de îmbrăcăminte care să se asorteze cu starea de spirit efervescentă a populației. Doi dintre ei, Jacques Heim și Louis Réard, au dezvoltat în paralel prototipuri de costume de baie a căror principală calitate era tocmai economia de material. Heim și-a denumit creația ”atomul”, promovând-o drept ”cel mai mic costum de baie din lume”. Găselnița lui Reard consta într-un sutien și o pereche de chiloți, fiecare alcătuite alcătuite din câte două triunghiuri textile, unite prin șnururi. Croit din aproximativ 70 de cm de material era chiar mai redus ca dimensiuni decât cel produs de concurență, așa că Reard i-a bătut pe competitori cu propriile arme, folosind sloganul ”mai mic decât cel mai mic costum de baie din lume.”

Emma Snodgrass și Harriet French, două fete cu necazuri în pantaloni Emma Snodgrass a fost prima femeie care a avut curajul să apară în Boston îmbrăcată cu pantaloni, fiind arestată pentru îndrăzneala ei

Meci cu multe goluri

Planificând prezentarea dedicată lansării noii linii de costume de baie, Reard a întâmpinat dificultăți în găsirea unui model profesionist care să aibă suficient curaj de a arbora minusculele piese de îmbrăcăminte. În final, a apelat la Micheline Bernardini, o dansatoare exotică de la Casino de Paris, care nu se împiedica în detalii precum expunerea unor anumite părți ale corpului, în public. Creatorul de modă știa că gestul său inovator va ține capul de afiș al ziarelor, așa că a acționat proactiv și a imprimat pe costume litere asemănătoare celor cu care erau redactate titlurile articolelor. La 5 iulie 1946, Bernardini aprindea scena evenimentului printr-o prezentare incendiară. Succesul a fost răsunător, iar vedeta serii a primit peste 50.000 de scrisori de la fani.

În cel mai scurt timp, femei îndrăznețe în bikini produceau senzație de-a lungul litoralului mediteraneean. Spania și Italia au încercat să stăvilească acest avânt al expunerii corporale, interzicând purtarea sumarelor costumații pe plajele publice. Au fost, însă nevoite să capituleze în fața vremurilor care se schimbau, anii 1950 marcând victoria definitivă și irevocabilă a amatoarelor de bikini. Afacerea lui Reard a înflorit, iar el a continuat să țină standardele ridicate, declarând că un costum din două piese e un bikini original doar ”dacă poate fi trecut printr-o verighetă.”

Pudica Americă, a rezistat asaltului până prin anii 1960, când emanciparea tineretului a obligat vechile generații să capituleze și să accepte nuda realitate. Fenomenul a fost imortalizat de cântărețul pop Brian Hyland, în piesa ”Itsy Bitsy Teenie Weenie Yellow Polka-Dot Bikini” în 1960 și prin filmele pentru adolescenți cu Annette Funicello și Frankie Avalon. Pasiunea pentru surfing, care a cucerit întreaga țară, pornind din California și trupe precum Beach Boys au adus acestei piese de îmbrăcăminte o celebritate care nu a contenit să crească. În secolul XXI, industria costumelor de baie este deja o afacere de sute de milioane de dolari doar în Statele Unite.

Referințe:

wikipedia.org history.com

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept