15 mai 1940
Se pun în vânzare ciorapii de nylon
Cum să-ți pui lumea la picioare
Deveniți azi „de-ai casei” în garderoba oricărei femei, ciorapii de nylon au reprezentat vehiculul perfect pentru promovarea noului material, menit să înlocuiasă mătasea. DuPont, compania „vinovată” de inventarea nylon-ului, a gândit o lansare în stil mare. Ciorapii de nylon au fost expuși ca o extraordinară realizare la Expoziția Mondială de la New York, din 1939. Atât publicul feminin, cât și cel masculin a fost sedus pe loc (fiecare din motive diferite, dar la fel de puternice). Atunci când noile minuni destinate să înfrumusețeze gambele doamnelor au fost puse în vânzare, la 15 mai 1940, cererea era atât de mare, încât mii de femei au luat cu asalt magazinele. Patru milioane de perechi de ciorapi de nylon s-au vândut ca pâinea caldă.
Istorie până în vârful picioarelor
Până prin veacul al XVII-lea, produsul pe care îl numim azi „ciorapi”, avea forme și consistențe total diferite față de ceea ce îmbrăcăm dimineața. Lungimea lor era până la genunchi sau puțin mai sus și nu existau ciorapi-pantalon, inventați de abia în secolul XX. Primele mașini de țesut au fost destinate fabricării ciorapilor. Materialele folosite inițial erau postavul și lâna, iar ulterior producția s-a diversificat, prin introducerea altor țesături precum bumbacul, pânzeturile și mătasea.
Până în anii '20, ciorapii (adică cei cu portjartier, singurii disponibili) aveau rol utilitar, protejând doamnele de frig. Pe măsura ce moda scurta lungimea fustelor, se accentua și dorința sexului frumos de a-și expune picioarele într-o formulă cât mai agreabilă. Ciorapii au început, așadar, să dobândească importanță estetică. Erau obținuți fie din mătase naturală, fie dintr-un sortiment de mătase artificială sau vâscoză.
Asta până când, la mijlocul anilor 1930, mai mulți oameni de știință de la compania DuPont Chemicals, în frunte cu Wallace Carothers, au început să lucreze în secret la un prototip de polimer. Invenția, obținută prin combinarea de hexametilendiamină și acid adipic, a fost botezată „fibra 6-6”. Un nume prea sec pentru un material atât de revoluționar, și de aici poveștile care însoțesc denumirea actuală. Unii susțin că termenul „nylon” reprezintă contopirea numelor a două metropole: NY (New York) și LON (Londra). O altă variantă, mai plauzibilă, este aceea care spune că reprezintă alăturarea inițialelor soțiilor celor 5 savanți de la DuPont, care au lucrat la proiect, respectiv: Nancy, Yvonne, Louella, Olivia și Nina.
Cum să îți alegi poșeta idealăPoșeta e pentru femei mai mult decât un accesoriu, așadar trebuie aleasă cu mare atenție, în funcție de ceea ce ai nevoie
Dietă cu fibre
Pe 28 februarie 1935, Wallace Carothers și echipa au reușit să obțină fibra-minune, primul material textil realizat integral în laborator, fără ingrediente naturale. Produsul avea o serie de calități care promiteau un succes răsunător: era ieftin, ușor, fin și tare. La început, compania a testat nailonul în periuțele de dinți, dar în cele din urmă s-au decis să se orienteze către piața ciorapilor de damă, o decizie crucială. Deși acest segment de piață era considerat exclusivist, oferea marele avantaj de a obține produsul dintr-o cantitate mică de materie primă. Spre deosebire de alte piese de îmbrăcăminte, care necesitau mult material, pentru o pereche de ciorapi, se utilizau numai câteva grame de nylon. Producția fiind de abia la început nu existau rezerve sau cantități mari de nylon pe stoc.
Pe atunci, se considera că nylonul era tare ca oțelul și fin ca pânza de păianjen. Cu siguranță, femeile vremii nu își doreau să poarte în picioare nici ceva de duritatea oțelului și nici pânza de păianjen nu era o perspectivă îmbietoare, însă un material care să aibă finețe și rezistență în același timp, era ceva foarte tentant.
Prima pereche de ciorapi de nylon, fabircată în 1937, de Compania Union Hosiery, pentru Du Pont, este expusă cu mândrie la Muzeul Național American de Istorie, ca simbol al unei noi epoci - cea a produselor sintetice.
Primele perechi, produse experimental, aveau cusături din bumbac și o dungă din mătase pe spate. Tot cu mătase era întărit și vârful ciorapului. Toate perechile produse erau negre, pentru că oamenii de știință nu descoperiseră încă o modalitate de vopsi nylonul în culoarea pielii. Noul material se deforma la căldură, însă acest aparent dezavantaj a fost transformat într-un atu, deoarece ciorapii puteau fi modelați prin încălzire pentru a lua forma piciorului.
Faptul că nylonul este un produs integral artificial nu mai constituie azi o calitate. În perioada dominată de spectrul Marii Crize Economice, însă, capacitatea de a produce materiale, fără a avea nevoie de resurse naturale părea un lucru miraculos. Industria chimică promitea omenirii un viitor strălucit. Un film promoțional din 1941 transmitea un asemenea mesaj: „Suntem înconjurați de produse ale chimiei moderne. Jaluzele, perdele, tapițerie și mobilă toate sunt făcute sau acoperite din materiale care provin dintr-o eprubetă. În această lume nouă, a chimiei industriale, orizontul e nelimitat.”.
Spune-mi ce parfum folosești, ca să își spun cine eștiParfumul dezvăluie mai multe despre personalitatea noastră decât toate hainele și coafurile sofisticate la un loc
Un alt argument forte în favoarea nylonului era depășirea dependenței americane față de importurile de mătase din Japonia. Relațiile dintre cele două țări erau deja destul de încordate, iar SUA își lua mătasea în proporție de 90% de la producătorii japonezi. Nylonul promitea să schimbe raportul de forțe.
Războiul calcă ciorapii în picioare
Din păcate, cel de-al doilea război mondial a dat toate planurile peste cap. Nylonul, menit să împodobească cele mai elegante glezne, a fost realocat către industria de război. Frânghii, parașute, corturi, canistre de combustibil pentru avioane, șireturi de pantofi, veste de protecție, plase contra țănțarilor și o sumedenie de alte produse războinice au intrat în producție, iar ciorapii fini au rămas doar o amintire. Nylonul a devenit atât de important pentru armată, încât a fost supranumit „fibra care a căștigat războiul”.
Brusc, singurele perechi disponibile de ciorapi au fost cele cumpărate înainte de război sau cele achiziționate de pe piața neagră. Femeile își „machiau” adesea picioarele, desenând și o bandă pe partea din spate, pentru a da impresia că poartă ciorapi corespunzători. Se spune că un întreprinzător descurcăreț a dat lovitura făcând ciorapi dintr-un transport de nylon deturnat, afacere care i-a adus un câștig de 100.000 de dolari.
Diamantul Hope, un talisman valorosDiamantul Hope, o piatră unică prin culoare și valoare, cu o istorie plină de evenimente
După război, nebunia nylonului a cuprins întreaga suflare feminină, dornică să recupereze lunga perioadă de abstinență. Au existat adevărate „revolte ale nylonului” în 1945 și 1946, când femeile stăteau la cozi lungi de kilometri, cu speranța că vor reuși să cumpere o pereche. La Pittsburgh, de pildă, gazeta locală a relatat că 40.000 de femei s-au pus la coadă, concurând pentru 13.000 de perechi de ciorapi scoase la vânzare. Oferta insuficientă a dus la o păruială zdravănă între doamnele care visau să se bucure de deliciile unei perechi fine de ciorapi din nylon.
Ciorapii, prinși pe picior greșit
Ciorapii din nylon, cu protjartier au rămas piese de bază în garderoba feminină, până când o versiune upgrade a devenit noua senzație a momentului. Ciorapii - pantalon, care le eliberau de tirania portjartierului, neavând nevoie de instalații suplimentare pentru a fi purtați, au cucerit mapamondul. Mai mult, au deschis calea către fuste din ce în ce mai scurte, spre nefericirea producătorilor de textile și satisfacția bărbaților iubitori de frumos.
Ca orice hit al modei, au avut clipele lor de glorie, după care au început să piardă teren. Femeile, tot mai emancipate au înțeles că trebuie să se elibereze de orice constrângeri, iar ciorapii au fost considerați una dintre ele. Din anii 1990, adevărața eleganță a picioarelor a fost socotită cea naturală, așa că femeile au renunțat la piesele care reprezentau altădată o culme a luxului. În 2006, The New York Times afirma deja, despre industria producătoare de ciorapi că „e o branșă care nu mai stă în picioare”.
New Look, o revoluție în modă, marca Christian DiorColecția New Look, lansată de Christian Dior, a pornit o revoluție în modă și în promovarea eternului feminin, mereu fermecător
Cu excepția unor evenimente cu dress-code obligatoriu sau a ținutelor office, în companiile care impun purtarea lor, ciorapii sunt văzuți tot mai mult ca aparținând unei epoci apuse. Redactorul de modă al publicației The Washington Post, Robin Givhan afirma: „Cred că există o generație de femei care consideră că nu sunt potrivit îmbrăcate dacă nu au ciorapi, însă majoritatea sunt de altă părere. Se pare că ciorapii sunt pe cale de dispariție”.
Dacă ciorapii vor avea sau nu soarta păsării Dodo, dacă se vor reinventa sau moda va reveni, cum o face adesea, doar viitorul ne va spune. Cert e că și-au făcut treaba. Nylonul a devenit indispensabil în viața noastră cotidiană și a dovedit că omul poate transforma lumea (și în bine și în rău).
Referințe: