20 noiembrie 1923

Garrett Morgan trece semaforul pe galben

Auto - moto - velo Monica

Semaforul, pus la colț

Îl privim zilnic. E întotdeauna pe dos. Când ne grăbim e roșu, când avem timp, e verde. La galben ne gândim doar când mai avem o speranță de ultimă clipă. Aruncăm asupra lui toate întârzierile, dar asta nu pare să îl afecteze. Încă nu suntem siguri dacă ne ajută sau ne încurcă. Ca un animal de companie, depinde cum îl crești. Dacă îl lași să își facă de cap, întoarce orașul cu susul în jos. Dacă îl educi și îl înveți că nu e buricul pământului, poate chiar să fie util. Semaforul, așa cum îl știm, cu bune, rele și cele trei culori, a fost patentat la 20 noiembrie 1923 de inventatorul și jurnalistul american Garret Morgan.

Galben... intermitent

Brevetul cu nr. 1,475,074, emis pe numele lui Garret Morgan, parafează nașterea semaforului cu trei poziții luminoase. Primul semafor, cu doar două culori, roșu și verde, fusese instalat la Londra, în 1868, dar acum, era premiera pentru culoarea intermediară, galben, care oferea circulației un moment de respiro și o mai mare siguranță.

UPS economisește bani, kilometri și noxe prin viratul la dreapta nu la stângaUPS a ajuns la concluzia că să eviția viratul la stânga, e o mișcare inteligentă, care te ferește de accidente și poluează mai puțin

Morgan, copilul a doi foști sclavi, s-a născut în Kentucky, la 1877. Când avea 14 ani, a plecat înspre Ohio, în căutarea unei slujbe. A fost om la toate în Cincinnati și reparator de mașini de cusut în Cleveland. În 1907, și-a deschis propriul atelier, pe care, doi ani mai târziu, l-a extins cu un magazin de îmbrăcăminte. Afacerea a avut mare succes, iar în 1920 avea deja destui bani să demareze tipărirea unui ziar, ”The Cleveland Call”, care a devenit una din cele mai importante publicații ale populației de culoare din Statele Unite.

Garrett Augustus Morgan, Sr. (4 martie 1877 - 27 iulie 1963). [sursa imagine]

Ajuns în acest punct al existenței sale, proaspătul investitor era destul de înstărit pentru a-și lua o mașină. Pe acea vreme, drumurile erau pline de diverse vehicule: biciclete, trăsuri, automobile și pietoni, toate se îngrămădeau pe străzile înguste din Cleveland și blocau intersecțiile. Existau semafoare operate manual la principalele intersecții, dar nu se poate spune că eficiența era însușirea lor de bază. Pentru că se mutau înainte și inapoi de la Stop la Go, fără nicio pauză între semnale, conducătorii diverselor vehicule nu avea timp să reacționeze. Rezultatul era, desigur, câte o frumoasă ciocnire, urmată de tot scandalul de rigoare. Asistând la asemenea evenimente, în intersecții, chipurile, reglementate de așa zisele semafoare, lui Morgan i-a venit o idee: dacă ar exista o poziție intermediară, de avertisment, ar fi vreme să se elibereze intersecția înainte de schimbarea semnalului.

Detaliu din schița patentului obținut de Garrett Morgan pentru semaforul ce conținea și noua culoare - galben. [sursa imagine]

Zis și făcut. Semaforul gândit și patentat de Morgan era în formă de T, cu cele trei poziții de gestionare a traficului (Stop, Go și Warning). Noaptea, când traficul era redus, se putea folosi doar poziția intermediară (străbunica galbenului intermitent de azi), astfel încât să se circule cu atenție prin intersecție. Inventatorul și-a vândut drepturile către compania General Electric, pentru suma de 40.000 de dolari.

Trafic de (in)fluență

Înainte ca semafoarele pe care le știm prea bine să fluidizeze (sau nu) traficul prin marile orașe, au existat diverse încercări de a reglementa fluxul de persoane și mijloace de transport în aglomerațiile urbane. Spre exemplu, în 1722, pe Podul Londrei, acționau trei slujbași ai administrației, care aveau sarcina de a dirija traficul la intrarea și ieșirea înspre și dinspre Southwark și se îngrijeau ca trecătorii să stea pe partea corectă a drumului.

Modelul Ford T, maşina secolului XXHenry Ford a pornit motorul industriei de automobile, făcând din mașină un mijloc de transport eficient și accesibil, prin producția de serie a modelului Ford T

La 9 decembrie 1868, primul semafor non-electric, alimentat cu gaz, a fost instalat în fața clădirii Parlamentului din Londra, pentru a ține sub control circulația de pe Bridge Street, Great George Street și Parliament Street. Aceasta a fost găselnița inginerului feroviar J. P. Knight din Nottingham, care a adaptat ideea, inspirându-se din semnalele luminoase folosite pe calea ferată. Principalul motiv al introducerii semafoarelor a fost invălmășeala creată de trăsurile numeroase care circulau pe podul Westminster și îi obligau pe pietoni să meargă foarte aproape de clădirea Parlamentului. Semaforul avea trei brațe, cu lămpi de gaz roșii și verzi, pentru noapte, montate pe un stâlp de șase metri. Brațele semaforului erau manevrate de un polițist, astfel încât culoarea potrivită să fie vizibilă pentru cei care circulau. Brațele se extindeau orizontal pentru ”Oprire” și la 45 de grade pentru ”Atenție”. În ciuda succesului pe care se pare că l-a înregistrat, viața acestui aparat a fost curmată brusc de o explozie provocată de scurgerea gazului, rănind și ofițerul care îl manevra.

O prezență obișnuită azi în trafic, semaforul a făcut senzație la prima sa apariție, în 1868, la intersecția dintre Bridge Street și Parliament Square, aproape de Parlamentul britanic. La început, avea doar două culori, verde și roșu și era alimentat cu gaz. Lanterna semaforului, cea care lumina propriu-zis, era conectată pe un pivot de susținere, care era rotit cu un levier de către polițist. Mașinăria a funcționat aproximativ 30 de zile, până când instalația de gaz a cedat, provocând o explozie care a dus la rănirea agentului. [sursa imagine]

În primele două decenii ale secolului XX, semafoare similare celui englez au început să fie folosite în multe orașe americane, fiecare adaptând modelul în felul său. De pildă, în Toledo, Ohio, în anul 1908, funcționa un semafor care avea cuvintele ”Stop” și ”Go” inscripționate cu alb pe fundal verde, iar lămpile erau alimentate cu kerosen pentru trecătorii nocturni. Înalte de 2 metri și jumătate, erau controlate de un ofițer de trafic, care sufla într-un fluier înainte de a schimba semnalul. Același model era folosit în Philadelphia și Detroit.

Paris a devenit buricul pământului în 1889, la Expoziția UniversalăExpoziția Universală de la Paris, din 1889, prezintă în premieră invenții istorice precum gramofonul și lansează în circuit una din marile vedete franceze: Turnul Eiffel

În 1912, un aparat pentru controlul traficului a fost amplasat pe un turn din Paris, între Rue Montmartre și Grande Boulevard. De el se ocupa o femeie-polițist, care rotea cutia metalică într-o carcasă de sticlă, cuvântul ”Stop” fiind pictat cu roșu și ”Go”, cu alb.

Orașul Bohmte din Germania este primul oraș din lume unde au fost desființate semafoarele și semnele de circulație, în cadrul unui proiect inițiat de UE. Singurele reguli de circulație sunt limita de viteză de 50 de km pe oră și staționarea pe partea dreaptă. În Bohmte circulă zilnic peste 12.000 de mașini, însă totul funcționează perfect. De la demararea acestui proiect, nu a mai avut loc niciun accident de circulație, nici măcar o banală tamponare. Ulterior, sistemul a fost preluat de mai multe orașe din Anglia, Olanda și Belgia. [sursa imagine]

Un polițist din Salt Lake City, Utah, a dus semnalizarea rutieră la următorul nivel, instalând, în 1912, un semafor electric, iar doi ani mai târziu, aceste aparate au pătruns și în orașul lui Morgan, care a perfecționat ulterior sistemul.

De la oamenii inteligenți care le-au creat, semafoarele au devenit ele însele inteligente, folosind azi un mod de operare computerizat, pe care uneori noi, oamenii de rând, nu îl înțelegem.

Referințe:

history.com history.com

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept