23 iulie 1888
John Dunlop patentează anvelopa pneumatică
Se învârte roata istoriei
Puține invenții au fost mai însemnate în istoria omenirii decât roata. Descoperirea nu-i atât de veche precum ne-am putea imagina. Primele dovezi arheologice provin din neolitic, atunci când oamenii practicau deja agricultura și domesticiseră animalele. Se consideră că utilizarea ei s-a generalizat undeva în jurul anului 4.000 î.Ch. Populații precum cele din Mesopotamia (civilizația sumeriană), nordul Caucazului (cultura Maykop) sau din Europa Centrală (cultura Cucuteni - ce a avut ca arie de răspândire SE Transilvaniei, Moldova și Ucraina) au lăsat urme de... roți (bineînțeles, dovezile au rămas în siturile arheologice și nu pe asfalt)! Vor mai trece câteva milenii, pânâ când roata avea să fie redefinită. Abia în secolul al XIX-lea, un scoțian a avut o idee ce va revoluționa mișcarea. Pe 23 iulie 1888, John Boyd Dunlop a patentat anvelopa pneumatică. Astăzi, mașinile care ne fac viața mai ușoară și lumea mai mică, își datorează fiabilele „încălțări” unui scoțian.
Un inventator... flexibil
John Boyd Dunlop s-a născut la o fermă din micuța localitate scoțiană Dreghorn pe data de 5 februarie 1840. La vârsta de 19 ani, a obținut o diplomă în chirurgie veterinară la Universitatea din Edinburgh. Şi-a profesat meseria atât acasă, cât și în Belfast, Irlanda de Nord, acolo unde s-a mutat în 1867. În 1871, s-a căsătorit cu Margaret Stevenson, având împreună cu această doi copii, un băiat și o fată. La Belfast, a deschis împreună cu fratele său, James Dunlop, o clinică veterinară, devenită la mijlocul deceniului al nouălea una dintre cele mai mari din Irlanda de Nord.
Nimic din cele trăite până atunci nu părea să conducă spre o inovație atât de importantă. Destinul, însă, și-a făcut treaba.
Bicicleta care se transformă în mașină se numește PodRideVremea capricioasă din Suedia a inspirat inventarea unei biciclete care se comportă ca o mașină și se numește PodRide
Pe când fiul său avea aproximativ 10 ani, John Dunlop i-a cumpărat un triciclu pentru a merge la școală. Nefiind mare de stat, băiatul s-a plâns că tricicleta nu e suficient de confortabilă. Anvelopele fiind solide, îi provocau acestuia zgâlțâieli zdravene atunci când Johnny (căci acesta era numele fiului) își „călărea” „bidiviul de fier” pe străzile pavate cu piatră. Ca orice părinte grijuliu, Dunlop a început să caute soluții pentru a reduce șocurile cauzate de deplasarea triciclului pe caldarâm.
E posibil să se fi inspirat pentru ideea sa după conaționalul său, inginerul Robert William Thomson, care, în 1846, în Franța, patentase la rându-i un cauciuc pneumatic numit „aerial wheels”.
Experimentele lui Dunlop au început în octombrie 1887, în curtea casei sale din Belfast. A montat pe o jantă de lemn (luat de la o cutie rotundă de brânză) o anvelopă (confecționată din fâșii de cauciuc lipite între ele) în care a introdus aer sub presiune cu ajutorul unei pompe de fotbal! Apoi a luat roata de metal de la tricicleta fiului său și le-a rostogolit pe cele două concomitent. A constatat că invenția sa, nu numai că atenua cu succes șocurile, dar și rulase mai mult. După această descoperire, a montat anvelopa pe roata de fier a tricicletei și a obținut rezultate și mai bune. În final, a mutat experimental la o scală mai mare și a montat anvelopa sa pe o roată de bicicletă, cu rezultate și mai uimitoare.
Modelul Ford T, maşina secolului XXHenry Ford a pornit motorul industriei de automobile, făcând din mașină un mijloc de transport eficient și accesibil, prin producția de serie a modelului Ford T
Dunlop a înțeles imediat că există și un potențial comercial în descoperirea sa, astfel că pe data de 23 iulie 1888 a obținut un patent la Belfast pentru: „o cameră de cauciuc sau dintr-un alt material adecvat ce conține aer sub presiune, fixat de o jantă printr-o metodă convenabilă”!
Invenția merge ca pe roate...
Următorul pas a fost să-și îndrepte privirea către cineva care l-ar putea ajuta să-și promoveze ideea. Așa a ajuns la doi agenți ai unei companii de ciclism, la RW Edlin și Finlay Sinclair. Cei doi au fost la început, cum era și firesc, sceptici, mai ales că inovația venea din partea unui om care nici măcar nu știa să meargă pe bicicletă la acea vreme! În această situație, Dunlop a propus efectuarea unui simplu test. Fiul său avea să concureze cu cel al lui Edlin, în vârstă de 18 ani. Puștiul lui Dunlop, Johnny, l-a învins pe mai vârstnicul său concurent, astfel că Edlin și Sinclair au fost convinși de eficacitatea inovației aduse de veterinarul scoțian. Au confecționat imediat câteva biciclete, potrivite pentru dotarea cu noile anvelope. La cererea lui Dunlop, roata din față a avut un diametru de 28 de inci, iar cea din spate de 34. „Mi-era teamă că roata din spate, care trebuie să suporte principala greutate, inclusiv a biciclistului, nu va rezista dacă nu va fi mai mare”, a motivat Dunlop alegerea făcută.
Cu toate acestea, marile companii nu au devenit interesate de noua inovație, mai ales că aveau stocuri impresionante din vechile roți. Au fost însă stârniți cicliștii ce particpau la curse, mai ales după ce Dunlop le-a explicat că noua anvelopă duce la o semnificativă creștere a vitezei de deplasare. În toamna lui 1888, a aranjat ca o parte dintre aceștia să încerce noua anvelopă pe Ormeau Park Track din Belfast. Printre cei interesați, s-a aflat și William Hume, de la Cruisers Cycle Club, care tocmai se retrăsese din competiții, după o căzătură de pe bicicleta sa obișnuită. După ce a probat noua invenție, Hume s-a răzgândit și s-a decis să concureze din nou. RW Edlin și Finlay Sinclair i-au construit lui Hume o bicicletă nouă, dar, din păcate, multe dintre curse erau rezervate doar acelor vehicule ce foloseau cauciucuri solide. Primul concurs la care creația celor doi a fost eligibilă pentru a participa a fost Belfast Queen's College Sports, desfășurat în 1889. Hume a câștigat toate cele patru probe la care a participat, învingându-i pe trei dintre faimoșii frați Du Cros, Alfred, Willie și Harvey, considerați la acea vreme invincibili!
Pentru a păstra onoarea familiei, a fost organizată o cursă de revanșă între Hume și cel mai bun dintre cei șase frați Du Cros, Arthur. De astă dată, cum pământul era tare și uscat, „vedeta” s-a impus, însă nu la mare distanță. Acest amănunt l-a convins pe cel mai mare dintre frați, Harvey, că e vorba de „mai mult decât aerul umflat într-un pneu” și a organizat o întâlnire cu Dunlop pentru a discuta de comercializarea noii invenții.
Câteva săptămâni mai târziu, anvelopa pneumatică a ajuns și în Anglia, la Liverpool. Englezii, atunci când au văzut mai întâi bicicleta lui Hume, au ironizat-o, hohotele de râs fiind însoțite de invective precum „roți din budincă” sau „coș de noroi”! Poantele s-au transformat în uimire, după ce Hume s-a impus în cele două curse la care a participat, de o milă, respectiv trei. Mai târziu, când bicicleta a fost expusă într-o vitrină a unui magazine velo de pe Lime Street, din Liverpool, mulțimea strânsă a „inundat” trotuarul, astfel încât a fost nevoie de intervenția poliției pentru a păstra ordinea.
Caragiale, un autor genial care a știut să pună viață în scenăPersonajele din piesele de teatru scrise de Ion Luca Caragiale sunt la fel de actuale azi ca și atunci când au fost gândite de genialul nostru dramaturg și sunt inspirate din viața reală
Era momentul potrivit ca invenția să intre pe piață. În noiembrie 1889 au fost puse bazele pentru Pneumatic Tyre Company, iar doi ani mai târziu, R. J. Mecredy scria deja că „anvelopa pneumatică a revoluționat comerțul velo”!
Cu toate acestea, John Dunlop nu s-a bucurat de un mare success financiar, căci vânduse patentul invenției sale pentru doar 700 de lire lui Harvey Du Cros! De altfel, un deceniu mai târziu, când Dunlop Pneumatic Tyre Company a organizat un dineu festiv în cinstea celor zece ani de la brevetarea invenției, Dunlop s-a aflat printre invitații de onoare, dar toastul a fost ținut în cinstea lui Harvey Du Cros. Până la urmă compania a ajuns, pentru suma de 3 milioane de lire, pe mâinile unui cunoscut afacerist englez, Ernest Terah Hooley, care a revândut-o mai apoi pentru cinci milioane de lire!
Ghidul Michelin îți arată drumul către mâncăruri excepționaleStelele Michelin sunt azi o marcă a excelenței în domeniul gastronomic, dar au început ca un ghid pentru automobiliști
Din 1889, în Franța, frații Édouard și André Michelin, au fondat și ei o companie de anvelope, iar cele pe care le produceau au fost mult mai fiabile decât cele ale lui Dunlop.
Mulți oameni au reușit să strângă mari averi din afacerile cu anvelope pneumatice, ce au produs o adevărată revoluție a transportului, însă John Dunlop a rămas pentru toată viață medic veterinar. Dar măcar, în cele din urmă, a învățat să meargă pe bicicletă!
Referințe: