27 martie

Ziua Mondială a Teatrului

Artă și cultură Monica

”Lumea întreagă e o scenă și toți oamenii-s actori...”

De aceea, lumea întreagă se sărbătorește pe sine, anual, la 27 martie, atunci când aniversăm Ziua Mondială a Teatrului. Scena este, de mii de ani, o oglindă a diversității spiritului uman, un loc în care măștile sunt puse pentru a scoate la iveală adevărul, conflictul servește pacea și  imposibilul devine real. Un spațiu al visării și regăsirii, care ne încarcă și ne eliberează. Așa cum o caracteriza  Jean Cocteau, în 1962, atunci când a rostit primul mesaj anual din seria celor dedicate zilei de 27 martie. ”Ziua Mondială a Teatrului marchează momentul mariajului mereu surprinzător dintre singular și plural, obiectiv și subiectiv, conștient și inconștient și arată lumii ființele extraordinare pe care le-a creat.” Pentru a celebra această lume paradoxală și miraculoasă, intrăm azi în câteva din templele unde arta teatrală este la ea acasă.

Teatrul e emoția pe care actorul și spectatorul o trăiesc împreunăZiua Mondială a Teatrului ne aduce mai aproape de scenă și de lumea ei miraculoasă, unde spectatorul și actorul își regăsesc emoțiile care ne fac oameni

Teatrul din Epidaurus

Cel mai faimos și bine conservat teatru al lumii antice se găsește în  Epidaurus, un mic oraș-stat de pe vremea Greciei antice. Teatrul funcționa și ca centru religios și politic al orașului care trăia în umbra mult mai puternicilor săi vecini precum Corint, Sparta sau Atena. Săpăturile arheologice, demarate în 1880 și continuate de restaurările efectuate de-a lungul secolului XX au scos la iveală exemplul perfect de teatru grecesc. Cele 55 de rânduri de scaune sunt împărțite în două zone - una în partea de jos, cu 12 secțiuni și alta în partea superioară, cu 22 de secțiuni. Cele două zone sunt separate de un culoar cu o lățime de aproape 2 metri, care permite circulația spectatorilor. Cu o capacitate de până la 14.000 de oameni, teatrul găzduia spectacole de muzică, dans și teatru, dedicate zeului grec al medicinei, Asclepios, fiul lui Apolo. Pe lângă beneficiile estetice și culturale, vechii greci considerau (știau ei ce știau) că vizionarea unor spectacole artistice avea efecte benefice asupra sănătății fizice și psihice a oamenilor. Teatrul a fost repus în circuitul artistic, aici desfășurându-se anual, în timpul verii, Festivalul Epidaurus.

Teatrul din Epidaurus are o acustică perfectă, un mister pentru cercetătorii zilelor noastre, care nu sunt încă foarte siguri cum au obținut constructorii acest efect. [sursa imagine]

Teatrul din Taormina

Pe coasta de est a Siciliei, există dovada dăltuită în piatră că luptele greco-romane, mutate în arena culturii, dau câștig de cauză artei și civilizației. Teatrul din Taormina, azi una din cele mai cunoscute stațiuni de pe coasta Mediteranei, a fost ridicat de greci, în secolul al II-lea î.Chr. Oferă o priveliște senzațională asupra spectacolului naturii înconjurătoare: Etna, Golful Naxos, orășelul Castelmola, ridicat pe stânci și apa cristalină a Mediteranei. În Antichitate, greaua moștenire nu era folosită ca pretext, așa că romanii au renovat și au extins lăcașul de cultură primit de la administrația greacă, aducându-l pe locul doi, ca dimensiuni, în clasamentul teatrelor siciliene, după cel din Siracuza. Acest monument magnific a fost păstrat și de urmașii Romei, fiind astăzi locul unde se desfășoară Festivalul Internațional de Film, Teatru și Dans.

La Taormina, teatrul greco-roman, cu diametrul de 120 de metri, păstrează încă zidul care înconjura ansamblul și zidurile din spatele scenei, conferind în mod natural un efect dramatic tuturor spectacolelor care se desfășoară aici. [sursa imagine]

Teatrul Globe (Londra)

Compania artistică în care William Shakespeare era unul din titulari, The Lord Chamberlain”s Men, a pus bazele Teatrului Globe, în 1599. Din păcate, faima marelui Will nu a reușit să protejeze locul de o dramă reală, furia distrugătoare a focului care a mistuit teatrul în 1613.

Sub patronajul reginei Elisabeta a II-a a Angliei, o replică a celebrei clădiri a fost redeschisă în 1997, la mică distanță de locul inițial. Păstrând majoritatea caracteristicilor estetice ale teatrului de pe vremea lui Shakespeare, noua structură beneficiază și de binefacerile progresului, materializate aici sub forma sistemelor anti-incendiu și a structurii solide de beton. Teatrul Globe este un spațiu cultural multifuncțional, gazdă primitoare pentru diverse producții, de la teatru, la film.

William Shakespeare și-a pus în scenă piesele la teatrul The GlobeThe Globe, primul teatru care a găzduit piesele lui William Shakespeare, pe vremea reginei Elisabeta I, a reintrat în circuitul artistic, fiind redeschis de regina Elisabeta a II-a

Teatrul Național Noh (Tokyo)

Dacă unii preferă piatra sau cimentul, japonezii au, desigur, o perspectivă diferită și asupra materialelor de construcție. În 1983, la Tokyo, cu precizia caracteristică, era ridicat Teatrul Național Noh, din chiparoși bishu-hinoki, având respectabila vârstă de 400 de ani. Scena, deschisă în trei părți, oferă spațiu de manifestare pentru spectacole de teatrul Noh și Kyōgen - ambele, formule artistice incluse în patrimoniul UNESCO. Noh (能 Nō), derivat din cuvântul japonez pentru ”talent”, este o formă de dramă muzicală, care se joacă încă din secolul al XIV-lea. În mod tradițional, un program Noh include cinci piese de bază, cu interludii comice, numite Kyōgen (scurte piese amuzante).

Spectacolele Noh sunt inspirate din literatura tradițională japoneză și au ca personaje creaturi supranaturale, transformate în oameni, după modelul poveștilor cu eroi. În piese sunt utilizate măști, costume și gesturi cu o codificare strictă. Momentele de dans sunt frecvente, iar complexitatea pieselor implică o pregătire minuțioasă a actorilor și muzicienilor.

Ansamblul mai include un restaurant, numit Himawari, un magazin și o sală de lectură.

Deși aspectul tradițional este păstrat, Teatrul Noh din Tokyo dispune de o tehnologie impresionantă. Cele 627 de scaune, răspândite în jurul scenei sub formă de evantai, dispun fiecare de un sistem propriu de subtitrare, care poate fi schimbat din japoneză în engleză, prin apăsarea unui buton. [sursa imagine]

Teatrul Amazonas (Manaus, Brazilia)

Nu ai prea des prilejul să vezi un teatru în inima pădurii tropicale, așa că, dacă se întâmplă să dai peste unul, poți fii sigur că e vorba de Teatrul Amazonas, al cărui siluetă spectaculoasă e de neconfundat. Clădirea a fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în timpul ”febrei cauciucului”, când exploatarea acestei resurse naturale a adus în Brazilia o mare diversitate de oameni. Teatrul reflectă mozaicul complex al societății în mijlocul căreia s-a născut. În cei 15 ani, cât a durat construcția, au sosit din lumea largă feluritele piese care îl compun: plăcile acoperișului, din Alsacia, tot din Franța a sosit și mobilierul stil Ludovic al XV-lea, marmura scărilor și coloanelor, din Italia, structura de oțel a zidurilor, de la Glasgow.

Proiectul selectat a fost cel al firmei Gabinete Português de Engenharia e Arquitectura, din Lisabona, iar lucrările s-au desfășurat sub bagheta arhitectului italian Celestial Sacardim. Teatrul a fost inaugurat la 31 decembrie 1896, iar primul spectacol pus în scenă a fost opera La Gioconda, de Amilcare Ponchielli, jucată la 7 ianuarie, 1897.

Printre decorațiunile impresionante ale Teatrului Amazonas, din Manaus, se numără 198 de candelabre italienești (dintre care 32 din sticlă de Murano) și 36.000 de plăci ceramice, care acoperă partea centrală a domului și sunt pictate în culorile drapelului național al Braziliei. [sursa imagine]

Teatrul Balshoi, Moscova, Rusia

Teatrul Bolshoi (Bolșoi, Balșoi) face parte din peisajul istoric al Moscovei imperiale și a fost desenat de arhitectul Joseph Bové.

Compania de teatru care a stat la baza sa a fost fondată la 28 martie 1776, de prințul Pyotr Vasilyevich Ouroussoff și de antreprenorul englez Michael Maddox. Prințul Ouroussoff a fost singurul căruia Ecaterina ce Mare i-a acordat privilegiul de a prezenta spectacole de teatru, operă și balet la Moscova. Inițial, spectacolele erau ținute într-o casă particulară, mutându-se apoi în clădirea ce avea să devină Teatrul Bolshoi. În 1780, spațiul artistic purta numele de Teatrul Petrovka. Un incendiu a distrus clădirea, în 1805, iar reconstrucția a căzut și ea pradă flăcărilor, câțiva ani mai târziu, în 1812, în timpul invaziei franceze din timpul războaielor napoleoniene.

Actualul teatru a început să se contureze între 1821 and 1824, în timpul domniei țarului Alexandru I, fiind deschis la 18 ianuarie 1825, sub numele de Bolshoi Petrovsky. Dacă la început, în repertoriu erau incluși doar autori și compozitori ruși, după 1840, în program și-au făcut loc și creații de dincolo de hotarele imperiului.

La 28 octombrie 2011, Bolshoi și-a redeschis porțile, după o amplă restaurare, care a durat șase ani și se spune că a costat mult peste suma oficială de 21 miliarde de ruble (688 de milioane de dolari). Teatrul este azi recunoscut pe plan internațional, îndeosebi prin corpul de balet., care numără 200 de dansatori și patronează vestita Academie de Balet.

Clădirea Teatrului Bolshoi este o marcă reprezentativă a capitalei ruse, fațada sa neo-clasică fiind înfățișată și pe bancnota de 100 de ruble. [sursa imagine]

Teatrul Național din Sydney

Teatrul Național din Sydney, Australia, a fost inaugurat în 1928. Poate nu la fel de celebru precum ruda sa apropiată, Opera din Sydney, teatrul australian are, totuși, și el, cu ce se mândri. Arhitectul australian Eli White, a desenat planurile, inspirându-se din creațiile americanului John Eberson. Rezultatul, vizibil, azi, este un amestec de stiluri: gotic, italian și art-deco, care conviețuiesc în deplină armonie.

Teatrul adăpostește cel de-al doilea cel mai mare candelabru din lume și o orgă Wurlitzer, extrem de valoroasă. Clădirea a fost inclusă în patrimoniul național al Australiei.

Opera din Sydney, clădirea care plutește pe apă și unde evenimentele artistice sunt la ele acasăOpera din Sydney a plecat de la imaginația bogată a unui arhitect danez, ajungând să devină simbolul reprezentativ al continentului australian

Radio City Music Hall, New York

Nicio listă a clădirilor dedicate actului artistic nu ar fi completă fără menționarea cunoscutei Radio City Music Hall, din New York.

Radio City Music Hall poate fi găsită ușor, la numărul 1260, pe Avenue of the Americas, în cadrul Centrului Rockefeller, din Manhattan. Alintată ”Sala de spectacole a națiunii”, a reprezentat, o bună bucată de vreme, atracția turistică principală a orașului.

Clădirea a fost ridicată  pe o bucată de teren, pe care se intenționase construirea Operei Metropolitane. Intrarea în cărți a Centrului Rockefeller a anulat planurile cu privire la operă, în 1929. Noul complex nu a uitat, însă, de partea artistică și a inclus în proiect două teatre, The ”International Music Hall” și Teatrul Central, ca și componente ale zonei ”Radio City” din Centrul Rockefeller. Sala de muzică, cu cele 5.960 de locuri, avea cea mai mare capacitate. Anii 1970 au fost perioada de maximă glorie pentru acest spațiu artistic. În ciuda declinului ulterior, care a împins compania aproape de faliment, administrația a decis să includă Radio City Music Hall în patrimoniul orașului, restaurându-l și păstrându-l funcțional. O decizie inspirată, având în vedere că reprezintă cel mai mare spațiu teatral interior din lume, cu niște cortine pe măsură - no. 1 pe plan mondial ca dimensiuni, etalând un auriu strălucitor. Mulți consideră că scena acestui teatru este cea mai performantă, din punctul de vedere al dotărilor.

Radio City Music Hall a fost construit, în 1932, în stil Art Deco, de arhitectul Edward Durell Stone, iar interioarele poartă semnătura designerului Donald Deskey. [sursa imagine]

Referințe:

theguardian.com cnn.com listverse.com

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept