Anul Nou Chinezesc sau 春節

Artă și culturăMonica

Sărbătoare de chinez tânăr și bătrân

Ce ne așteaptă în Noul An Chinezesc, care începe în 16 februarie? O viață de câine... de pământ. Ca mai toate lucrurile Made in China, însă, nu totul e ceea ce pare a fi. Adică, în acest caz, nu e chiar rău. Și asta pentru că zodia Câinelui promite mari schimbări în viața personală și profesională, sperăm că înspre bine. Ne putem baza pe nativii zodiei în acest sens, deoarece se spune că ar fi persoane sensibile, cu un pronunțat simț al dreptății și au un temperament artistic. Și dacă analizăm puțin lista ”câinilor” celebri, vedem că semnul sub care s-au născut le-a schimbat viața în bine și lor, și nouă, prin ei: Ava Gardner, Cher, David Bowie, Demis Roussos, Elvis Presley, Freddie Mercury, Jane Birkin, Justin Bieber, Madonna, Mariah Carey, Matt Damon, Michael Jackson, Maica Tereza, Nicki Minaj, Prince, prințul William, Ronaldinho, Sharon Stone.

O călătorie de o mie de mile începe cu un pas

Pasul către celebrarea Anului Nou Chinezesc a fost făcut cu mii de ani în urmă. Cea mai importantă sărbătoare din calendarul lunar este învăluită în negura timpului și în aura legendelor. Majoritatea au personaje asemănătoare și, mai important, transmit câte o învățătură morală.

Se spune că, demult, în zonele sălbatice din munți, trăia o creatură înspăimântătoare, numită Nian. De fiecare dată, în prima zi a anului, monstrul se trezea și cobora în așezările oamenilor, unde devora proviziile sătenilor și animalele domestice. Dacă, din nenorocire, un copil rămânea afară, dispărea fără urmă.

Ultimul împărat al Chinei, de la zeu, la om de rândViața ultimului împărat al Imperiului Chinez, Pu Yi, a fost marcată de schimbări radicale, de la luxul din Orașul Interzis, la lagărul comunist

Localnicii trăiau cu teama că bestia ar putea ataca oricând și își baricadau locuințele, pentru a se apăra. Într-un an, chiar înainte de momentul în care ar fi urmat să apară creatura, satul a fost vizitat de un bătrân. Auzind povestea lor, înțeleptul i-a întrebat: ”De ce vă temeți atât? Voi sunteți mulți și dușmanul este doar unul. Cu siguranță, nu vă poate înghiți pe toți.” Dar sătenii au rămas sceptici și s-au încuiat în case, pentru a fi protejați. În acea noapte, Nian nu a venit. Bătrânul, care prin puterile sale magice se dovedise a fi un zeu, îl ostenise, plimbându-l întreaga noapte și monstrul a mers la culcare flămând. Scenele s-au repetat mai multe nopți la rând, până când bătrânul i-a avertizat pe săteni că nu îi poate păzi la nesfârșit.

Monstrul Nian, din mitologia chineză (sursă imagine)

Oamenii erau înspăimântați la gândul că, după plecarea bătrânului, monstrul își va face din nou apariția. Însă înțeleptul zeu nu avea de gând să îi părăsească fără a le lăsa un set de instrucțiuni pentru confruntarea care îi aștepta. ”Bestia se sperie ușor”, le-a spus el. ”Nu îi place culoarea roșie, se teme de zgomotele puternice și de alte creaturi ciudate. Așa că, diseară, puneți roșu peste tot, atârnați semne roșii la uși, faceți mare gălăgie cu tobe, muzică și artificii. Pentru a vă proteja copiii, puneți-le măști pe față și dați-le lanterne în mâini”. Rețeta s-a dovedit eficientă, sătenii au aplicat-o cu succes, iar Nian și-a luat tălpășița și nu i-a mai deranjat vreodată.

A rămas doar în vocabularul de bază, în chineză, termenul pentru Anul Nou fiind Guo Nian, care s-ar traduce prin ”a-l învinge pe Nian”. Ceea ce chinezii fac, an de an.

Magazinele abundă în decorațiuni pentru Anul Nou Chinezesc (sursă imagine)

Profesorul deschide ușa, dar trebuie să intri singur.

Bătrânul înțelept le-a arătat oamenilor cum să pășească cu bine pe ușa noului an, iar ei aplică, de secole, pe cont propriu, aceste învățături.

Astfel, tradițiile începutului de an includ împodobirea străzilor și caselor cu decorațiuni roșii. Parade zgomotoase și focuri de artificii dau de veste demonilor că au de-a face cu oponenți mulți și hotărâți, iar lanternele din hârtie și măștile pun pe fugă chiar și spiritele malefice cele mai curajoase.

Măștile care pun pe fugă demonii (sursă imagine)

Însă rolul cel mai important al sărbătorii este de a reuni familia și prietenii în jurul meselor tradiționale, de a asigura revederea celor despărțiți de cursul vieții și de a oferi tuturor un bun prilej de a reintra în legătură cu rădăcinile, cultura, obiceiurile și credințele care i-au format.

În perioada sărbătorilor dedicate Anului Nou Chinezesc pare că fluxul normal al vieții ia o pauză și întreaga atenție se îndreaptă către casă și familie.  Toate locuințele sunt făcute lună și bec, cu răbdarea și minuțiozitatea specifice acestui popor. Se înlătură astfel toate miasmele de rău augur acumulate în anul ce se stinge. Și cum puțină supervizare nu strică niciodată, curățenia exemplară are și rolul de a mulțumi zeii, care, în această perioadă, vin să inspecteze casele. Atât lor, cât și strămoșilor le sunt oferite sacrificii simbolice constând în mâncare și icoane de hârtie. Suluri de hârtie având imprimate mesaje aducătoare de noroc sunt atârnate la porți. Copiii primesc bani de la cei mai mari, de regulă, în plicuri roșii. Tehnica a pătruns și aici, iar adolescenții mai conectați la realitatea virtuală și-au instalat deja aplicații cu plicuri electronice, dar tot roșii, astfel încât tradiția livrării banilor să meargă mai departe și în secolul XXI.

Momentul culminant al sărbătorii este, desigur, masa în familie, din ajunul Anului Nou. Meniul bogat include ca ultim fel o mâncare din pește, obligatoriu. În multe familii, peștele nu este mâncat în întregime, fiind un simbol al abundenței care să fie păstrată și în anul ce tocmai începe. În primele cinci zile, se mănâncă tăieței lungi, pentru ca și firul vieții ce se așterne în față să fie la fel. În cea de-a cincisprezecea zi (ultima) a sărbătorilor, în farfurie își fac loc găluștile rotunde ca luna plină, semn că unitatea și perfecțiunea familiei sunt în grafic.

Feluri tradiționale la cina din ajunul Anului Nou Chinezesc (sursă imagine)

Luna plină, de altfel, marchează și închiderea ciclului selenar de 15 zile, iar ceremonia de închidere este pusă în scenă prin Festivalul Lanternelor.

Cu bani poți cumpăra un ceas, dar nu și timpul.

În China, timpul este măsurat lună de lună. Spre deosebire de calendarul gregorian, care ia ca reper rotația Pământului în jurul Soarelui, chinezii, ca și alte popoare asiatice (coreeni, japonezi, vietnamezi), se bazează mai degrabă pe astrul nopții pentru a calcula zilele.

Încă din Antichitate, calendarul lunar conceput de chinezi funcționa ca un instrument religios, dinastic și social. Inscripții cioplite în os, care redau informații astronomice, demonstrează că asemenea calendare existau din secolul al XIV-lea î.Chr., în timpul Dinastiei Shang.

Influența Dinastiei Ming a fost decisivă pentru ChinaDinastia Ming a condus China spre o perioadă de glorie și înflorire, lăsând moștenire Orașul Interzis și Marele Zid, ca dovezi ale fastului imperial

Calendarul nu avea o structură fixă și universală, ci era adaptat, în funcție de dorințele și nevoile celor care dețineau puterea, dar și în funcție de zona unde era utilizat.

Deși nu era fix, era totuși, complex. Parametrii săi țineau cont de fazele lunii, de solstiții și echinocții. Yin și yang, principiile opuse, dar complementare, care alcătuiesc împreună armonia lumii, influențau, la rândul lor, alcătuirea calendarului.

Îndeletnicirea de bază a populației din China era agricultura, așadar, calendarul era necesar și pentru calcularea perioadelor optime pentru lucrările agricole. Principalul reper agricol rămâne cultura orezului, care are cicluri diferite, în funcție de zonă: din mai până în septembrie (în zona de nord) din aprilie până în octombrie (pe valea Fluviului Yangtze) sau din martie până în noiembrie (în sud-est). Anul Nou marca, pentru toată lumea, debutul unui nou sezon agricol.

Inscripții în os, dedicate anotimpurilor, cu o vechime de 3000 de ani (sursă imagine)

Odată cu adoptarea calendarului gregorian, în anul 1912, chinezii au preluat și anul nou venit din vest și întâmpinat la 1 ianuarie. În entuziasmul adoptării unor obiceiuri occidentale, văzute ca semn al progresului, numele sărbătorii a fost schimbat în ”Festivalul Primăverii”.  Din 1949, guvernul comunist condus de Mao Zedong a interzis sărbătorirea Anului Nou Chinezesc, considerând aceste manifestări legate de zeități, demoni și noroc ca semne ale unei lumi feudale, de care noua ideologie ar fi făcut orice să se despartă. Însă o tradiție de mii de ani nu poate fi ștearsă nici chiar cu gumele chinezești. La finalul secolului XX, autoritățile, mai îngăduitoare, au oficializat o vacanță de o săptămână, în perioada aniversării trecerii în noul an, pe rit vechi. Mai mult, sărbătoarea a devenit una internațională, datorită comunităților puternice formate de chinezi în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii.

Parada dedicată Anului Nou Chinezesc, în San Francisco (sursă imagine)

Fiecare an debutează sub unul din cele 12 semne zodiacale: Zi (șobolan), Chou (bivol), Yin (tigru), Mao (iepure), Chen (dragon), Si (șarpe), Wu (cal), Wei (capră), Shen (maimuță), You (cocoș), Xu (câine), Hai (porc). Legenda spune ca aceste au fost cele care au venit să aniverseze Anul Nou alături de Buddha.

Buddha, un lider spiritual universalGautama Buddha a oferit discipolilor săi și lumii un cod de conduită morală, care se regăsește în toate religiile și care poate oferi calea spre redescoperirea valorilor umane

Deși el chemase toate animalele să sărbătorească începutul de an, s-au prezentat la apel doar cele ale căror nume au devenit zodii. Așadar, nu refuzați o invitație la petrecere, mai ales la una care aniversează Anul Nou Chinezesc și nu uitați să adresați tradiționala urare ”GONG XI FA CAI”, menită să aducă noroc, bunăstare și fericire viitoare.

Referințe:

history.com chinesenewyearfestival.org theholidayspot.com thoughtco.com

Lecturi suplimentare

Folosim cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept