12 iunie 1997
Regina Elisabeta a II-a redeschide Teatrul Globe
The Globe revine pe scenă
The Globe este, poate, cel mai celebru teatru din lume. Faima sa se datorează, în bună măsură, succesului de care s-au bucurat piesele lui William Shakespeare. Trupa lui, The Lord Chamberlain's Men (ulterior, The King's Men) au format cel mai redutabil grup dramatic al epocii elisabetane. O dovadă că Marele Will e la fel de iubit și azi e readucerea la viață a îndrăgitului său spațiu artistic. O reconstrucție modernă numită Shakespeare's Globe a fost redeschisă, la mică distanță de locul clădirii inițiale. Regina Elisabeta a II-a a inaugurat acest centru cultural, care funcționează atât ca muzeu, cât și ca gazdă pentru diverse spectacole, la 12 iunie 1997.
O istorie globală
The Globe a fost cu adevărat un teatru al artiștilor, fiind deținut, la propriu, de actorii care erau și componenți ai trupei The Lord Chamberlain's Men. Doi dintre cei șase acționari de la The Globe, Richard Burbage și fratele lui, Cuthbert Burbage, aveau un număr dublu de acțiuni față de ceilalți, adică dețineau, fiecare, câte 25% din total. Ceilalți patru, adică Shakespeare, John Heminges, Augustine Phillips și Thomas Pope, aveau în portofoliu câte un procent de 12,5% din acțiuni.
William Shakespeare, poetul, actorul și familistulWilliam Shakespeare, cel mai mare poet englez, a fost când aplaudat, când contestat, dar operele sale sunt iubite și apreciate în toată lumea
Povestea începe de la un spațiu destinat spectacolelor numit, simplu și sugestiv, The Theatre. Acesta a fost construit de tatăl lui Richard Burbage, James Burbage, în cartierul londonez Shoreditch, în 1576. Familia Burbage avea o concesiune pe 21 de ani pentru terenul pe care construiseră teatrul. Proprietarul terenului, Giles Allen, un rechin imobiliar în formă incipientă, a decis că, odată cu expirarea perioadei de concesiune, clădirea de pe teren devine a lui. Însă a uitat că are de-a face cu persoane creative.
La 28 decembrie 1598, în timp ce Allen sărbătorea Crăciunul în reședința sa de la țară, actorii și prietenii lor, asistați de tâmplarul Peter Street, sărbătoreau prin muncă. Au demontat clădirea teatrului bucată cu bucată și au transportat părțile componente într-un depozit de pe faleza de lângă Bridewell, în așteptarea unui buletin meteo mai favorabil. Când primăvara anului 1599 a înviorat ținuturile britanice, cheresteaua și celelalte materiale reciclate de la clădirea inițială au fost trimise cu feribotul pe Tamisa, până în zona Maiden Lane, Southwark. Aici avea să fie ridicat teatrul ce va reprezenta mândria dramaturgiei engleze, The Globe.
Zona nu era ceea ce am putea numi un paradis rezidențial. Terenul se arăta mlăștinos, prea apropiat de parcelele agricole ale fermierilor și predispus la inundații, având în vedere distanța mică ce îl despărțea de apele Tamisei. A fost nevoie de ridicarea unui val de pământ, pentru a situa construcția peste nivelul inundabil precum și de întărituri și fortificații. Noua clădire era mai mare decât cea ale cărei materiale le încorpora și a fost construită după modeulul Colosseum-ului. Se crede că a fost gata de spectacol în primăvara acelui an. Există surse care afirmă că prima piesă pusă în scenă aici a fost Henric al V-lea, al lui William Shakespeare. Alții cred că munca la reconstruirea teatrului s-ar fi încheiat de abia în septembrie și ar fi fost aniversată tot cu o piesă a marelui Will, Julius Caesar. Indiferent de termenul de finalizare, constructorii putea fi mândri: The Globe avea trei etaje, o scenă de 8 metri pe 13 și putea găzdui în jur de 3.000 de spectatori.
Teatrul e emoția pe care actorul și spectatorul o trăiesc împreunăZiua Mondială a Teatrului ne aduce mai aproape de scenă și de lumea ei miraculoasă, unde spectatorul și actorul își regăsesc emoțiile care ne fac oameni
Ora de teatru
Spectacolele puse în scenă la The Globe aveau mare priză la public. Imediat după ce o piesă era scrisă, urma producția ei și de abia ulterior era tipărită. Pentru a-și învăța rolurile, actorii foloseau chiar notițele și manuscrisele autorului. Nu existau legi ale dreptului de proprietate intelectuală în epoca elisabetană, așa că teatrele rivale își trimiteau oamenii să asiste la spectacole, să facă însemnări, pentru a realiza copii neautorizate ale piesei originale, pe care le jucau, apoi, la rândul lor. Aceste forme de plagiat au condus la apariția mai multor versiuni ale pieselor atribuite lui Shakespeare.
Ora de mers la teatru era, pe acea vreme, ziua în amiaza mare, adică la trei după-masa, lumânările reprezentând o cheltuială prea mare pentru bugetul spectacolului. Pentru că publicitatea încă nu asediase așezările urbane, pe acoperișul teatrului se înălțau steaguri, de diverse culori, albe, roșii sau negre, pentru a anunța dacă spectacolul prezenta o piesă istorică, o comedie sau o tragedie. Ca preludiu, mulțimile aveau parte de diverse numere de divertisment, pe terenul din jurul teatrului, în mod gratuit. Începutul oficial al piesei era anunțat cu sunete de trâmbiță.
Eugène Ionesco, autorul român care s-a afirmat la ParisCântăreața cheală, piesa care l-a consacrat pe Eugène Ionesco drept reprezentant al teatrului absurd, a fost inspirată din manualul de engleză pe care îl folosea autorul
Primul repertoriu al teatrului The Globe includea o serie de 36 de piese scrise de William Shakespeare. Acestea au fost publicate de abia în 1623, la 7 ani după moartea dramaturgului. Principalul obiectiv al managementului teatral, pe atunci, era punerea în scenă a cât mai multor piese, în cel mai scurt timp posibil. Nimeni nu se formaliza cu amănunte precum tipărirea manuscriselor sau păstrarea unei evidențe a spectacolelor. Informațiile cu privire la piesele jucate pe atunci la The Globe sunt fragmentate, însă, se pare că publicul englez din acea perioadă s-a delectat cu foarte multe din creațiile Marelui Will: Hamlet între 1600-1601, A douăsprezecea Noapte în 1601, Richard al II-lea la 7 februarie 1601, Troilus și Cressida între 1601-1602, Totul e bine când se termină cu bine în 1602, Timon din Atena în 1604, Regele Lear în 1605, Macbeth în 1606, Pericle, Prinț al Tironului în 1607, Furtuna în 1610, Henric al VIII-lea în 1613. Se crede că o piesă al lui Shakespeare, pierdută azi și numită Cardenio, a fost jucată cândva în 1612.
În artă, te joci cu focul...
La 29 iunie 1613, teatrul The Globe a pus în scenă un spectacol incendiar, la propriu, cu Henric al VIII-lea. Neavând efecte speciale, foloseau chiar echipamentele reale. Astfel, un tun care avea rolul de-și aduce contribuția la impactul artistic, a fost greșit orientat și a tras înspre structura de lemn a clădirii, dând naștere unui incendiu devastator. Conform unuia dintre puținele documente rămase, cu privire la eveniment, nimeni nu a fost rănit, cu excepția unui bărbat căruia i s-au aprins pantalonii, dar a fost salvat cu ajutorul prețiosului conținut al unei sticle de bere. Construcția a fost refăcută anul următor. Din nefericire, puritanii, ajunși la putere, au considerat că toate teatrele erau, prin definiție, sedii ale păcatului, așa că au închis și The Globe, în 1642. Închiderea definitivă a urmat, doi ani mai târziu, din cauza ravagiilor pe care le făcea ciuma bubonică, motiv pentru care majoritatea spațiilor publice au fost puse în carantină.
Globul de aur pentru teatru
Reconstrucția modernă a celebrului spațiu teatral a fost inaugurată în 1997, cu producția Henric al V-lea. A fost respectat, pe cât posibil, design-ul inițial, pe baza schițelor din 1599 și 1614. Spre deosebire de strămoșul său, teatrul The Globe de azi este un centrul multifuncțional, în care arta de toate felurile e la ea acasă. Pe lângă piesele de teatru, aici sunt filmate producții pentru marele și micul ecran din lumea întreagă.
Teatrul Kodak găzduiește anual piesa de succes a premiilor OscarPremiile Oscar reprezintă cel mai important eveniment din lumea cinematografiei și, de aceea, se bucură de un spațiu pe măsură
Deși am putea crede că celebrul film Shakespeare in Love a fost turnat aici, de fapt, teatrul din producția cinematografică a fost o machetă, realizată special pentru filmări. În schimb, fanii serialului Doctor Who, au avut prilejul de a se delecta cu scene realizate chiar în incinta The Globe, în episodul cu numărul 10, „The Shakespeare Code”.
Vremurile au trecut peste teatrul The Globe, spațiul s-a schimbat, la fel și spectatorii și piesele puse în scenă. Numele, însă, a rămas același, un simbol al excelenței în dramaturgie și artă. Denumirea The Globe a fost, se crede, inspirat de expresia latină „Totus mundus agit histrionem”, care a devenit și motto-ul teatrului. Shakespeate a preluat-o în piesă sa, Cum vă place și a făcut-o celebră, amintindu-ne, peste secole că „Lumea întreagă e o scenă”....
Referințe: