2 iunie 1989

Robin Williams apare în „Cercul poeților dispăruți”

Artă și cultură Bogdan

Trăiți clipa, băieți! Faceți-vă viețile extraordinare!

Carpe Diem! Seize the day, boys! Make your lives extraordinary!”, e o lecție de viață pe care Robin Williams o transmite dincolo de timp, tuturor generațiilor de tineri care pășesc pe drumul către marele necunoscut din viitor. La 2 iunie 1989, ”Cercul poeților dispăruți” sau, în varianta originală, ” Dead Poets Society” considerat unul din cele mai bune filme motivaționale din toate timpurile, vine să ne spună povestea eternă a tinereții, care generează fapte mărețe sau nebunești și a modului în care potențialul imens al vârstei poate fi transformat în diamant sau cărbune de către cei care îl modelează. Pelicula a fost bine primită, atât de către critici, cât și de marele public. Cu încăsari de peste 235 de milioane, s-a clasat pe locul cinci în ierarhia celor mai bine vândute filme în anul apariției sale, fiind, lucru remarcabil, singura dramă prezentă în acest top.

Pe lângă suma considerabilă încasată și pe lângă criticile favorabile receptate, pelicula regizată de australianul Peter Weir a strâns și numeroase distincții și nominalizări. A cucerit trofeul de ”cel mai bun film” la Premiile BAFTA și a câștigat titlul de ”cel mai bun film străin” la Premiile Cesar (Franța) și David di Donatello (Italia). A avut numeroase nominalizări la Premiile Academiei și la Globul de Aur. A luat până la urmă și un ”Oscar”, pentru ”cel mai bun scenariu”.

Am urcat pe catedră, pentru a-mi aminti că trebuie mereu să privim lucrurile dintr-o altă perspectivă

ScenariulCercului poeților dispăruțipoartă semnătura lui Tom Schulman, fiind prima creație pe care scriitorul reușește să o vândă producătorilor de la Hollywood. E drept, se mai face ”vinovat” și de textele unor filme precum Ce-i cu Bob? sau Dragă, am micșorat copiii, însă Cercul poeților dispăruți rămâne cel mai notabil succes al său.

Citizen Kane și Orson Welles fac revoluție la HollywoodFilmul Citizen Kane, regizat de Orson Welles, având ca subiect viața magnatului de presă William Randolph Hearst a reprezentat o revoluție cinematografică

Povestea despre profesorul original care, aplicând metode originale de predare reușește să scoată ce e mai bun din copii este atât de convingătoare și datorită faptului că se bazează pe experiențe reale. Schuman descrie o parte din propria lui istorie, trăită în școlile pe care le-a frecventat. Personajul principal, interpretat de Robin Williams, profesorul de engleză John Keating, reprezintă o combinație fericită între Harold Clurman, care preda la The Actors and Directors Lab și Samuel Pickering, dascălul de engleză al lui Schulman, din anul II de facultate.

În timp ce discursurile motivaționale ale lui Keating au la bază cuvintele lui Clurman, stilul lui cu totul personal de predare vine de la Pickering. Într-un eseu, Pickering mărturisește că uneori se urca pe catedră în timpul orelor sau își ținea prelegerile dintr-un tomberon de gunoi. Unul din elevii săi își amintește că Pickering l-a pus să urce pe scaun și să își fluture brațele de fiecare dată când rostea cuvântul ”nevermore” (niciodată), în timp ce citea poezia lui Edgar Allan Poe, Corbul. Se pare că această metodă pedagogică a dat roade, din moment ce a rămas în amintirea elevilor. Învățământul ar putea apela mai des la creativitate, dar și la distracție, pentru a deveni cu adevărat eficient. 

Robin Williams a știut să interpreteze ca nimeni altul rolul profesorului care știe să încurajeze creativitatea elevilor săi - o specie de dascăl aflată, din păcate, pe cale de dispariție [sursa imagine]

Făceam asemenea lucruri, nu atât ca să atrag atenția băieților, cât ca să mă distrez”, nota profesorul. ”Dacă eu mă distram, presupun că se distrau și băieții și poate chiar ajungeau să se simtă bine în timp ce învățau.”

Educația este arta de a face omul etic

Acțiunea filmului este plasată în anul 1959, într-un liceu de elită, Welton Academy. Noul profesor de limba engleză, John Keating, și el fost absolvent al reputatei școli, și-a surprins elevii prin metodele de predare, care nu aveau nicio legătură cu atmosfera tradițională, rigidă și seacă. Copiii reînvață să gândească și, mai ales, să simtă. Una din cele mai valoroase lecții predate de Keating este cea referitoare la valorile care ne definesc ca oameni.

Nu scriem sau citim poezie, pentru că e agreabil. Citim și scriem poezie pentru că aparținem rasei umane, iar rasa umană are nevoie de pasiune. Medicina, dreptul, afacerile, ingineria, acestea sunt îndeletniciri nobile și necesare pentru a susține viața. Dar poezia, frumusețea, dragostea, acestea sunt cele PENTRU care trăim.”

Eliade și Maitreyi au trăit o poveste de dragoste unică, dar care a inspirat două povești literare diferitePovestea de dragoste dintre Mircea Eliade și Maitreyi Devi e un amestec de realitate și ficțiune, care oferă însă un tablou emoționant al iubirii dintre doi oameni care vin din lumi total diferite

Inspirați de dascălul nonconformist, câțiva dintre tinerii care îi urmează cursurile au reînviat societatea interzisă ”Cercul poeților dispăruți”, care se întrunea pe ascuns pentru a citi poezii. După cum era de așteptat, metodele lui Keating se lovesc de regulile și mentalitățile lipsite de imaginație. Profesorul este acuzat de sinuciderea unui dintre băieți, deși drama a fost provocată de mentalitatea absurdă și obtuză a părinților, care nu i-au permis tânărului să își urmeze visul. Poate Keating, ca simbol al educatorului dedicat, a pierdut o bătălie, dar nu și războiul. El a rămas în mintea și, mai ales, în sufletul celor pe care i-a format. Într-o scenă emoționantă, în sala de curs, o mare parte din elevi s-au urcat pe bănci și l-au salutat rostind unul dintre versurile atât de dragi lui, dintr-o elegie dedicată de Walt Whitman lui Abraham Lincoln:O Captain! My Captain!”.

Între timp, metodele inedite de predare ale lui Pickering, alias John Keating, nu mai stârnesc priviri chiorâșe din partea specialiștilor în educație. Pedagogia modernă, cel puțin teroretic, pune tot mai mult accentul pe eliminarea, pe cât e posibil, a rigidității și a stresului indus de metodologia tradițională de predare. ”Educația este ceea ce supraviețuiește după ce tot ce a fost învățat a fost uitat”, spunea un renumit profesor de Psihologie de la Harvard, Burrhus Frederic Skinner. Mai plastic a definit scopul, cu multă vreme înainte, filozoful german Hegel: ”Educația este arta de a face omul etic”! Asta înseamnă de fapt menirea unui dascăl, să inspire și să formeze generații viitoare.

Replica din film, „Carpe diem. Trăiți clipa, băieți. Faceţi-vă vieţile extraordinare!.” este pe locul 95 în clasamentul 100 de ani...100 de replici memorabile, realizat de Institutul American de Film. [sursa imagine]

Un artist extraterestru

La fel ca un profesor de elită, Robin Williams și-a pus amprenta asupra tuturor filmelor în care a jucat, fiind o nemuritoare sursă de inspirație pentru artiști și public deopotrivă.

Actorul, care l-a însuflețit atât de bine pe profesorul Keating, s-a născut la Chicago pe 21 iulie 1951. Tatăl său a fost director executiv la ”Ford Motor Company”, iar mama sa era un fost model și provenea dintr-o familie de politicieni. Un străbunic de-al ei fusese senator și guvernator al statului Mississippi.

Nu-i de mirare că și Robin s-a orientat inițial către acest domeniu, înscriindu-se la ”Claremont Men”s College” pentru a studia științele politice. A abandonat însă repede și s-a îndreptat către actorie. Bine a făcut, am zice noi! A fost unul dintre cei mai apreciați studenți ai renumitei școli de artă din New York, Juilliard. De altfel, a fost acceptat direct în cadrul grupei de avansați, de către actorul și producătorul născut la București, John Houseman. Acesta i-a spus la scurtă vreme că-și irosește talentul la Juilliard și că ar trebui să încerce să dea lovitura pe cont propriu, făcând stand-up comedy.

Sfatul a fost pus rapid în aplicare, iar la mijlocul anilor ”70, Williams avea deja propriul său show în San Francisco. S-a mutat apoi în Los Angeles și a fost remarcat și adus pe micile ecrane de către producătorul George Schlatter. A devenit cunoscut odată cu distribuția sa în sitcom-ul Mork și Mindy, unde îl juca pe Mork, un extraterestru ajuns pe Pământ. Rolul l-a propulsat rapid, iar pe 12 martie 1979 a ajuns pe coperta cunoscutului Time Magazine.

Costumul de extraterestru purtat de Robin Williams în rolul extraterestrului din serialul Mork şi Mindy, a fost scos la licitație pentru suma de 20.000 de dolari, iar nava care l-a purtat înspre Terra pe simpaticul personaj a fost evaluată la 6.000 de dolari. [sursa imagine]

Robin Williams, un actor nemuritor

L-au consacrat însă cu adevărat filmele în care a jucat, mai ales că de cele mai multe ori a fost distribuit într-un rol principal. Prima apariție importantă pe marele ecran a fost în comedia muzicală ”Popeye” în 1980. Primul succes major a venit în 1987, grație peliculei ”Bună dimineața, Vietnam”. Personajul interpretat cu energie, Adrian Cronauer, un DJ al radioului unei tabere militare din Vietnam, i-a adus un ”Glob de Aur” și o nominalizare la Oscaruri. Au urmat alte două, pentru ”Cercul poeților dispăruți” și ”Regele pescar”, până când, în sfârșit, Robin Williams avea să primească statueta mult râvnită. În 1997, munca i-a fost încununată cu premiul pentru ”cel mai bun actor în rol secundar”, după prestația sa din ”Good Will Hunting”, în care a interpretat rolul unui alt profesor, de astă dată de filozofie, numit Sean Maguire.

De-a lungul carierei, Robin a construit cu ajutorul farmecului personal inconfundabil numeroase personaje care au rămas întipărite în memoria tuturor cinefililor. Jack Powell (”Jack”), Euphegenia Doubtfire (”Mrs. Doubtfire”), Allan Parrish (”Jumanji”), profesorul Philip Brainard (”Flubber”) sau Theodore Roosevelt (”O noapte la muzeu”) sunt doar câțiva dintre eroii pe care ni i-a lăsat moștenire.

În ultimul film al său, ”Cel mai nervos bărbat din Brooklyn”, lansat cu doar câteva luni înainte de dispariția sa, Robin Williams l-a interpretat pe Henry Altman, un bolnav aflat în ultimele clipe ale vieții. A fost, într-un fel, un preambul al ieșirii sale de pe ”marea scenă”. Pe data de 11 august 2014, starul a ales să-și pună capăt zilelor. Suferea de un tip de demență, ce poartă numele de boala difuză cu corpi Lewy, care probabil, l-a împins către un asemenea gest disperat.

Vestea teribilei dispariții a iscat instantaneu o reacție în lanț printre toți cei care l-au apreciat și l-au îndrăgit. Cei mai mulți dintre fanii săi au postat pe rețelele de socializare, drept tribut, o poză cu Robin și celebra replică din ”Cercul poeților dispăruți”:O Captain! My Captain!”

Ne este dată doar o fărâmă de nebunie. Nu trebuie să o pierdem

Așa spunea Robin și credea în ceea ce afirma, pentru că și-a păstrat frumoasa nebunie de-a lungul întregii vieți. O prezență fascinantă și amuzantă, un suflet de aur, nu rata nicio ocazie de a aduce un zâmbet sau de a-i ajuta pe cei din jur. În ciuda succesului, a rămas la fel de inocent și modest. Partea financiară nu a fost niciodată importantă pentru el și nu renunțat la principii pentru câștiguri materiale.

Forrest Gump, un film despre viață, iubire și umanitateForrest Gump, filmul bazat pe cartea omonimă scrisă de Winston Groom i-a oferit lui Tom Hanks prilejul de a face un rol extraordinar, pentru care a fost recompensat cu Premiul Oscar

După ce a acceptat să semneze contractul cu studiourile Disney, pentru a interpreta vocea Geniului din lampă, în Alladin, Robin a cerut ca numele sau imaginea sa să nu fie folosite pentru marketing, iar publicitatea care implica personajul său să nu depășească 25% din spațiul total alocat. Astfel, Robin a câștigat doar 75.000 de dolari pentru prestația sa din Alladin, în timp ce filmul a avut încasări de 200 de milioane de dolari doar în America. Desigur, cei de la Dinsney nu au respectat solicitările lui Robin și acestea s-a supărat. Ulterior, i-au trimis un tablou de Picasso, pentru a se revanșa față de el.

Robin Williams era un improvizator genial și pe ecran și în viața de toate zilele. La audiția pentru rolul de extraterestru din Mork și Mindy, atunci când a fost rugat să stea jos, Williams s-a pus în cap, considerând că așa ar proceda un oaspete de pe altă planetă. Scena din Mrs Doubtfire, în care simpatica dădacă își scapă proteza în paharul de vin a fost o improvizație de moment la care nimeni nu se aștepta, iar surpriza de pe fața lui Pierce Brosnan e cât se poate de reală.

Robin Williams, un improvizator de geniu [sursa imagine]

În timp ce turna filmul Lista lui Schindler, al cărui subiect nu îți creează o stare de spirit prea optimistă, Steven Spielberg obișnuia să îl sune pe Robin și să îl pună pe speaker, astfel încât glumele lui să fie auzite de întreaga echipă și să îi înveselească.

După ce interpretul lui Superman, actorul Christopher Reeve a fost paralizat în urma unui accident la călărie, Robin Williams a dat buzna în salonul lui din spital, îmbrăcat în medic și vorbind cu accent rusesc. Pretindea că este proctolog și urmează să îi facă un examen rectal. A fost pentru prima oară când Reeve a râs după accident, spunând că atunci a știut că va fi bine.

După ce Robin Williams a câștigat în 1997 Oscarul pentru Good Will Hunting, i-a trimis lui Per Augustinski, actorul care l-a dublat în limba germană, o ministatuetă, replică a trofeului, cu textul: ”Îți mulțumesc că m-ai făcut faimos în Germania”!

Robin Williams a trecut prin viață râzând și ne-a lăsat zâmbetul său pentru a ne lumina calea către o lume, dacă nu mai bună, cel puțin mai veselă. Mulțumim, Robin!

Referințe:

wikipedia.org wikipedia.org mentalfloss.com

foto creditwp.com

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept