10 aprilie 1972
Charlie Chaplin primește Oscarul de onoare
„Rămân un clovn, nimic mai mult. Asta mă face sa fiu mult superior unui politician”.
Într-adevăr, la 20 de ani după ce fusese etichetat drept „comunist” de senatorul McCarthy, in 1952 și îi fusese interzis accesul pe teritoriul Statelor Unite, Charlie Chaplin își lua revanșa și revenea în plină glorie, pentru a primi o binemeritată recunoaștere din partea industriei cinematografice și a fanilor. Mii de oameni l-au întâmpinat cu dovezi de admirație, pe actorul cărunt acum, care se afla în pragul vârstei de 83 de ani. Alături de soția sa, Oona, Chaplin a participat la proiecția filmelor The Idle Witch și The Kid, întrerupte, în repetate rânduri, de aplauzele publicului. La 10 aprilie 1972, lua parte la ceremonia organizată de Academia Americană de Film, pentru a primi, din mâinile lui Jack Lemmon, Oscar-ul care onora „contribuția sa incalculabilă la transformarea cinematografiei în artă”. Cel mai frumos premiu a fost, însă, sesiunea de ovații, de 20 de minute, pe care i-au oferit-o cei prezenți, ridicându-se în picioare, cea mai lungă de acest fel din istoria Oscarurilor.
„La răscruce de viață nu există indicatoare”.
Charlie Chaplin, pe numele său complet Sir Charles Spencer Chaplin, născut la data de 16 aprilie 1889 în cartierul Walworth din sudul Londrei, a avut multe răscruci în viața sa, dar, chiar și în lipsa indicatoarelor, și-a găsit drumul care îi era destinat. În primii ani ai copilăriei a locuit cu mama sa, cântăreața Hannah Hall. Debutează alături de ea la vârsta de cinci ani, dar, din cauza problemelor financiare și afecțiunilor psihice ale acesteia, este trimis, împreună cu fratele său vitreg Sydney, în diverse case de copii, unde erau obligați să muncească. După ce mama lor a fost permanent internată într-un azil, ei au rămas pe drumuri.
Charlie Chaplin alege scena în 1897, alături de trupa de step Eight Lancashire Lads, având mai multe roluri mărunte. În anul 1908, intră în trupa de pantomimă a lui Fred Karno, fiind pus în valoare de rolul bețivului din „O noapte într-un musical englez”. Cu aceștia merge în turnee prin America, iar în anul 1913 semnează un contract pentru a apărea în filmele de comedie ale lui Mack Sennett Keystone. După primul film, acesta îi cere să-și găsească un personaj realist care să-l reprezinte și cu care să poată apărea pe ecran. Astfel s-a conturat personajul lui Charlie Chaplin, îmbrăcat într-o haină strâmtă, cu pantaloni lăbărțați și soioși, pantofii mari și melonul ponosit, alături de mustața mică și bastonul multifuncțional.
Odată cu filmul Curse auto la Veneția, în 1914 se naște cu adevărat personajul lui Charlie Chaplin care-l reprezintă complet, vagabondul - the tramp.
Eroul lui Charlie Chaplin a fost mereu un vagabond, în sens figurat, chiar dacă formele sub care apărea erau diverse. A avut roluri în care practica diferite meserii, de la chelner, la funcționar de magazin, pompier sau pușcăriaș. În toate însă, el era cel mai neadaptat situației, respins de societatea bună, ghinionist în dragoste, mereu descurcăreț, dar și nepriceput la ceva anume. Peste toate însă, mai mereu era supraviețuitor, lăsând necazurile și abordând viața cu un total optimism.
Nimic nu e permanent în lumea asta - nici măcar problemele noastre
Problemele sale păreau să se fi rezolvat, odată cu succesul în lumea cinematografiei. Cele 35 filme marca Mack Sennett Keystone au scos tot ce era mai bun din personajul său, eternul vagabond. Din anul 1915 acceptă să lucreze pentru scurt timp la Studiourile Essanay, apoi la Compania Mutuală de Film unde timp de 18 luni realizează mai multe filme importante printre care: Unu dimineața (1916), Patinoarul (1916), Vagabondul (1916) și Easy Street (1917).
În perioada 1918-1923, a lucrat pentru First National Pictures, realizând peliculele: O viață de câine (1918), La umăr arm” (1918), Pustiul (1921) și Pelerinul (1923). Datorită exigențelor criticilor, Charlie Chaplin devine un perfecționist migălos, pregătindu-și în detaliu producția fiecărui film. Înființează Compania de Film United Artists, în anul 1919, alături de Douglas Fairbanks, Mary Pickford și D.W. Griffith. Din anul 1923 până în 1929 produce doar trei pelicule. Regizează O femeie la Paris (1923), Goana după aur (1925) și Circul (1928), poate cel mai comic film al său.
Apariția filmului cu sunet, după anul 1928 îl face să ezite și totuși lansează în anul 1931 filmul mut, Luminile orașului, care beneficiază de un mare succes. În 1936, apare Timpuri noi, un film mut dar cu muzică și efecte sonore și scurte dialoguri.
Cel mai profitabil film al artistului rămâne lungmetrajul sonor Dictatorul (1941), un pamflet complet la adresa lui Adolf Hitler. Când s-a apucat să scrie scenariul, Chaplin era la fel de faimos ca și Hitler, având în comun faptul că purtau aceeași mustață.
„Fă-ți griji pentru conștiința ta, nu pentru reputația ta. Conștiința este ceea ce ești tu, reputația este ceea ce gândesc ceilalți despre tine. Iar ceea ce gândesc ceilalți despre tine, este problema lor”.
Fără să dea importanță prea mare reputației, Charlie Chaplin a avut o viață controversată, patru soții și mai mulți copii. Poate cea mai dureroasă acuză la adresa sa a fost aceea că ar fi simpatizat cu comuniștii. În fapt, el a încercat să intervină pentru formarea unui nou front în Rusia, în cel de-al doilea Război Mondial, pentru scurtarea războiului. Prin filmul său, Domnul Verdoux din 1947, el transmitea mesajul că un criminal este doar un amator în comparație cu cei ce instigă la război, provocându-și astfel și mai tare dușmanii. Și de aceea poate, la întoarcerea sa de la Londra, de la premiera ultimului său film american Luminile rampei (1952), îi este refuzată revenirea în Statele Unite pe motiv că ar fi colaboraționist comunist.
De aceea, se stabilește în Elveția împreună cu ce-a de-a patra soție, Oona fiica dramaturgului Eugene O'Neill și cei 8 copii ai lor. În anul 1957 produce filmul Un rege la New York, dezvoltând tema monarhului exilat care privește neputincios cum lumea i se destramă. Își publică Autobiografia în 1964. Realizează ultimul său film foarte contestat de critici, Contesa din Hong Kong (1967), avându-i drept protagoniști pe Marlon Brando, Sophia Loren, Tippi Hedren și Sydney Earle Chaplin, cel de-al treilea fiu al său.
„Nu vei zări nicicând un curcubeu dacă te uiți în jos”.
Însă dacă te uiți la Muzeul Chaplins” World, din Corsier sur Vevey, aflat în apropierea locuinței sale din Elveția, vezi întregul curcubeu al vieții eternului vagabond. A fost necesară o așteptare de 7 ani, pentru autorizația de construcție, la care s-au mai adăugat încă 5 ani datorită unui proces cu un vecin care n-a fost de acord cu realizarea muzeului în vecinătate, fapt ce i-ar fi putut perturba liniștea.
Muzeul Chaplins” World are peste 30 de figuri de ceară realizate de Muzeul Grevin din Paris. Printre ele este și figura prietenului său Albert Einstein. Au rămas celebre spusele celor doi atunci când s-au întâlnit pentru prima dată. Einstein a spus: „Ce admir cel mai mult la arta dumneavoastră este universalitatea ei. Nu spuneți nici un cuvânt și uite lumea vă înțelege”. „Este adevărat” i-a replicat Chaplin, „dar faima dumneavoastră e la fel de mare: Lumea vă admiră, dar nimeni nu vă înțelege”.
Chaplin a fost primul actor care a apărut în revista Time în data de 6 iulie 1925. La trei luni după moartea sa, în 1977, cadavrul i-a fost furat de niște hoți și a fost recuperat abia după 11 săptămâni când aceștia au fost prinși. După moartea sa, o femeie astronom din Ucraina, Lyudmila Karachkina, a botezat un asteroid cu numele său (3623 Chaplin). Chaplin nu a avut niciodată cetățenia americană, fiind exilat și pentru că a refuzat să o aibă.
Pe lângă scenariile filmelor sale, a mai scris patru cărți: Călătoria mea peste hotare, Un comedian vede lumea, Autobiografia mea și Viața mea în fotografii. Era un muzician autodidact și putea să cânte la o varietate de instrumente. A fost și compozitor, semnând nu doar coloana sonoră a filmele sale ci și multe alte piese mai puțin cunoscute.
Comedia la puterea a doua - Stan și Bran, eroii de pe ecranStan și Bran, celebrul cuplu de comedianți, având ca sursă de inspirație geniul lui Chaplin, au transformat umorul în artă, aducându-ne și azi zâmbetul pe buze
Fiecare film, fiecare rol și fiecare cuvânt pe care ni le-a oferit Charlie Chaplin, ne dau câte o temă de gândire, la fel de actuală și azi: „Am dezvoltat viteza, dar ne-am închis în noi, mașinăriile care ne aduc abundența, ne creează dorințe, cunoașterea ne-a făcut cinici, iar inteligența - duri și lipsiți de bunătate. Gândim prea mult și simțim prea puțin”.
Referințe: