21 septembrie 1937

The Hobbit, o apariție neașteptată

Artă și cultură Monica

Cel mai iubit dintre nepământeni

The Hobbit, nume de cod There and Back Again, e o carte de literatură fantastică (la propriu și la figurat), scrisă pentru cei mici, dar care a cucerit copiii de toate vârstele. A văzut lumina tiparului la 21 septembrie 1937 și a spart tiparele vremii în materie de literatură SF. Cartea lui J.R.R. Tolkien (adică John Ronald Reuel Tolkien) a fost primită cu mare entuziasm și de critică și de fani, fiind nominalizată la Medalia Carnegie și primind premiul New York Herald Tribune pentru cea mai bună operă de ficțiune pentru copii.

Prima ediție a apărut într-un tiraj de 1500 de exemplare, cu ilustrații alb-negru realizate chiar de autor, care a conceput inclusiv coperta. Cărțile s-au epuizat rapid datorită cronicilor foarte favorabile. În 1938, apărea deja prima ediție americană, cu câteva ilustrații color. Reeditări au fost publicate în 1951, 1966, 1978 și 1995, cartea fiind tipărită de multe edituri de-a lungul timpului și având constant mare succes la toate generațiile. The Hobbit a fost tradusă în peste 40 de limbi, cu mai multe ediții publicate în diverse țări ale lumii. E interesant de precizat că, până la apariția acestei cărți, principalele opere ale lui Tolkien au fost scrisorile de Moș Crăciun pentru copiii săi, câteva poeme fantastice, o încercare de a inventa limba elfilor precum și desene cu gnomi și pitici. Între timp, autorul avea și o carieră academică la Oxford.

1984, un semnal de alarmă tras de Orwell împotriva oricui se crede Big Brother1984, în realitatea lui George Orwell, e orice an în care oamenii renunță la libertatea de gândire, acceptând un sistem politic care îi anulează ca ființe inteligente

Fantezie în serie

Acțiunea din carte este plasată între apariția forțelor fantastice și dominația omului, un timp al imaginației, desigur. Urmărim povestea hobbit-ului casnic și foarte la locul lui, Bilbo Baggins, care pleacă în căutarea comorii păzite de dragonul Smaug. Drumul său părăsește spațiul luminos și cald al satului natal și se afundă în tărâmuri întunecate și înfricoșătoare, populate de creaturi care mai de care mai stranii.

Supracoperta cărții ”The Hobbit”, o operă de artă în sine. [sursa imagine]

Acțiunea esre relatată în episoade care ne cam țin cu sufletul la gură, fiecare capitol îmbogățind galeria de ființe fantastice care își aduc aportul la complicarea evenimentelor. Drumul parcurs este, pentru hobbit-ul nostru, un drum al maturizării și al descoperirii propriilor calități și resurse. La finalul călătoriei, Bilbo își acceptă latura romantică și aventuroasă, descoperind că aceasta poate coexista cu înțelepciunea și bunul simț care îi erau caracteristice. Punctul culminant al poveștii este bătălia celor cinci armate, unde întreaga galerie de eroi introduși treptat în scenă îșii etalează ce au mai bun sau mai rău, fiecare după posibilități. Dezvoltarea personală și descoperirea eroului interior sunt temele de bază și se spune că experiențele care l-au marcat pe Tolkien în timpul primului război mondial au contribuit la modul în care a fost spusă povestea. De asemenea, lecturile și pasiunea autorului pentru literatura veche și medievală, plină de ființe și întâmplări fantastice și-a pus clar amprenta asupra operelor sale. Încurajat de succesul la public și de cel financiar, editorul i-a cerut lui Tolkien o continuare. Autorul începuse deja să lucreze la Stăpânul inelelor și, pentru a asigura continuitatea acțiunii a făcut ușoare modificări în cartea inițială, The Hobbit, pentru a pregăti terenul viitoarelor aventuri din The Lord of the Rings.

Harta lui Thorin [sursa imagine]

Până la cunoscutele producții cinematografice, drumul a fost lung și glorios, The Hobbit fiind adaptat pentru scenă, pentru radio, fiind subiect de film de animație și de reviste de benzi desenate. Regizorul și producătorul Peter Jackson a lansat pe marile ecrane în 2012, 2013 și 2014 trilogia care a adus adevărata și binemeritata celebritate din zilele noastre: The Hobbit: An Unexpected Journey, The Hobbit: The Desolation of Smaug și The Hobbit: The Battle of the Five Armies.

Ludwig van Beethoven Unul dintre cei mai mari compozitori din istoria muzicii...

Precious facts

Când a primit manuscrisul, editorul George Allen i-a dat fiului său, în vârstă de 10 ani, un șiling să scrie o recenzie a cărții, pentru a decide dacă o publică sau nu. Acel șiling s-a dovedit a fi cea mai bună investiție pe care putea să o facă.

Nu există niciun personaj feminin în The Hobbit, singura femeie menționată pe nume fiind mama lui Bilbo, Belladonna Took.

Ca profesor de literatură și filologie anglo-saxonă la Oxford, Tolkien l-a avut student pe poetul WH Auden, care i-a susținut operele, în ciuda celor care afirmau că nu au valoare literară. În recenzia la Stăpânul inelelor, publicată de New York Times în 1954, fostul student spunea ”The Hobbit este una din cele mai bune povești ale secolului”.

Imaginea lui Tolkien plimbându-se prin Oxford pe o bicicletă veche era familiară tuturor studenților. Când a primit drepturile de autor pentru cărțile publicate, scriitorul a înlocuit bicicleta cu o mașină Daimler.

În manuscrisul inițial, numele vrăjitorului Gandalf era Bladorthin, iar Thorin, regele piticilor urma să poarte numele Gandalf.

Christopher, fiul lui Tolkien povestea că tatăl său nu își permitea să plătească o secretară pentru a-i redacta materialele, drept pentru care el își ajuta tatăl cu dactilografiatul și desenatul hărților. În timpul celui de-al doilea război mondial, Christopher, pilot pe un avion de vânătoare, staționat în Africa de Sud, primea regulat scrisori de la tatăl referitoare la progresele acestuia cu Stăpânul inelelor. ”Eram pilot de luptă. Când aterizam din misiune, mă grăbeam să citesc un capitol” își amintește fiul scriitorului.

În 1969, Tolkien și-a vândut drepturile pentru The Hobbit și The Lord of the Rings către United Artists, pentru suma de 100.000 de lire sterline.

Mașina germană ieftină și accesibilă - VolkswagenProiectul Volkswagen a pornit la drum, pentru ca fiecare cetățean german să își permită o mașină; azi VW e o marcă fiabilă și accesibilă în întreaga lume.

Rick Findlater, make-up artistul producției, a dezvăluit că în timpul celor 18 luni de filmare s-au consumat 20 de litri de lipici și peste 700 km de păr de yak. De asemenea, s-a folosit atât de multă vopsea aurie pentru a realiza bârlogul lui Smaug, încât au epuizat rezervele din Australia și Asia și au fost nevoiți să comande suplimentar din Germania.

Martin Freeman a fost nevoit să își radă părul de pe picioare, pentru a-și pune mai ușor picioarele artificiale ale lui Bilbo.

Referințe:

scotsman.com wikipedia.org

foto creditP3.no

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept