30 iunie 1936
a fost publicat romanul „Pe aripile vântului”
Pe aripile cu-vântului!
Una din cele mai iubite cărți din toate timpurile, romanul Pe aripile vântului a fost publicat în 30 iunie 1936 și s-a bucurat instantaneu de un imens succes de public. Autoarea, Margaret Mitchell, jurnalistă, se apucase să scrie din plictiseală, fiind reținută în casă de o încheietură scrântită și nu avea de gând să își publice manuscrisul, la care lucrase ani buni. Asta până când a vrut să dovedească unei prietene sceptice că e în stare să scrie o carte. Editorul, Harold Lathman a văzut potențialul romanului și nu s-a înșelat. Pe aripile vântului s-a aflat în anul apariției sale în topul celor mai bine vândute cărți, în ciuda faptului că a costat trei dolari și a fost lansat în perioada Marii crize economice, când puterea de cumpărare scăzuse enorm. Până în luna decembrie se vânduseră deja un million de exemplare! Premiul Pulitzer a venit ca o recompensă firească în anul următor, iar în 1938, Margaret Mitchell s-a aflat în compania onorantă a nominalizaților la premiul Nobel pentru literatură! Avea să fie însă singura sa carte publicată în timpul unei vieți purtate pe aripi de vânt.
Nord și Sud
Războiul civil (1861 - 1865), deseori numit și de secesiune, a lăsat, deasupra zonei de Sud a Statelor Unite, o umbră greu de înlăturat. Mult timp după victoria yankeilor, statele confederate au fost stigmatizate, din cauza politicii lor sclavagiste. Mai toate scrierile ce făceau referire la conflictul civil fuseseră scrise din perspectiva Nordului.
J. K. Rowling și personajele sale vrăjiteHarry Potter, micul vrăjitor plin de curaj, bun prieten și suflet sensibil a creat o adevărată legendă în literatură și pe ecane
O nouă abordare a temei avea să vină din partea unei femei. Pe 30 iunie 1936, Margaret Mitchell publica „Pe aripile vântului”! Romanul de dragoste, dar și istoric, al cărui acțiune se petrece în Georgia în timpul războiului și apoi în perioada de reconstrucție, a scos la lumină o societate ce avea să fie transformată radical într-un timp foarte scurt.
„Într-o zi lumea ta va exploda sub tine și să te ferească Dumnezeu să n-ai câteva arme să întâmpini noua lume”!
Născută la Atlanta, pe data de 8 noiembrie 1900, într-o familie înstărită și implicată în viața politică, Margaret Mitchell avea să privească dintr-o perspectivă diferită Sudul. Lucru firesc, mai ales că bunicii autoarei au luptat amândoi în armatele confederate, iar după război au intrat cu succes în lumea afacerilor.
Tatăl, Eugene Mitchell, a fost avocat, în timp ce mama, Mary Isabel „May Belle” Stephens, a fost președintele „Atlanta Woman's Suffrage League” (1915), o organizație ce lupta pentru dreptul de vot al femeilor.
8 martie și efortul global pentru emanciparea femeiiZiua Internațională a Femeii, sărbătorită la 8 martie, dincolo de flori și ciocolată, marchează lupta dusă de femeile din lumea întreagă pentru egalitate și echitate
Margaret și-a petrecut copilăria în Jackson Hill, una dintre cele mai vechi părți ale Atlantei, într-o casă în stil victorian. Bunica din partea mamei, Annie Stephens, locuia în apropiere și a fost probabil cea mai importantă sursă de informare în ceea ce privește războiul de secesiune pentru viitoarea romancieră, mai ales că fusese martoră oculară a evenimentelor. Un rol important în formarea imaginii pe care tânăra o va avea asupra societății sudiste anterioare conflictului, l-a avut însă mama sa. Pe când avea șase ani, May Belle și-a dus fiica într-o plimbare cu trăsura printre ruinele fostelor plantații. Cu gândul la vremurile apuse, pe care le considera mai sigure, avea să o sfătuiască pe Margaret: „Într-o zi lumea ta va exploda sub tine și să te ferească Dumnezeu să n-ai câteva arme să întâmpini noua lume”!
La 18 ani, s-a înscris la cursul superior de medicină de la „Smith College” din Northampton, Massachusetts. Şi-a întrerupt studiile un an mai târziu și a revenit în Atlanta din pricina unui eveniment tragic: moartea mamei. Pe patul de moarte, May Belle i-a oferit prin intermediul unei scrisori un ultim sfat fiicei sale: „Dăruiește din prea plinul sufletului tău, cu generozitate și iubire, dar după ce te-ai bucurat de tot ceea ce îți poate oferi viața!”.
Huckleberry Finn și Tom Sawyer, capodoperele lui Mark TwainE mai bine să meriți laude și să nu le primești decât să le primești fără să le meriți. - Mark Twain
Scarlet O'Hara, un alter ego al Margaretei Mitchell
Întoarsă acasă, Margaret și-a făcut intrarea în societatea din Atlanta în ritm de jazz. S-a transformat într-o rebelă, aidoma tinerelor domnișoare ale generației „Flapper”, care, în anii '20, nu se sfiau să poarte fuste (mai) scurte, să consume alcool, să asculte jazz și să poarte discuții relaxate despre sex, un subiect tabu al acelor timpuri! Cu siguranță că, mai târziu, a transferat o parte din nonconformismul său personajului principal din „Pe aripile vântului”, Scarlet O'Hara, devenit un alter ego.
Pe 2 septembrie 1922, avea să ia o decizie pripită, ce a fost, de altfel, dezaprobată de familie, căsătorindu-se cu Berrien Kinnard Upshawer (căruia prietenii îi spuneau „Red”)! Mariajul s-a destrămat aproape la fel de repede cum s-a și închegat, căci soțul, s-a dovedit, în scurt timp, un tip violent și atașat în exces de sticla cu alcool. Peggy și Red au semnat actele de divorț pe data de 16 octombrie 1924. După mai puțin de un an, Margaret spunea din nou „Da”, de astă dată pentru totdeauna! Pe 4 iulie 1925 (de ziua Americii!) s-a căsătorit a doua oară, soț devenindu-i John Robert Marsh, un prieten al lui Red, căruia i-a fost de altfel cavaler de onoare cu trei ani mai devreme. Interesant e că Upshawer și-a dat acordul pentru divorț abia după ce Marsh i-a oferit un împrumut!
Cât timp încă mai era măritată cu primul soț, în ciuda faptului că n-avea experiență și că nimeni nu a încurajat-o să se se îndrepte spre un astfel de domeniu, Margaret Mitchell și-a început cariera de jurnalist. A fost angajată de către „The Atlanta Journal”. Primul articol, „Atlanta Girl Sees Italian Revolution”, i-a fost publicat pe 31 decembrie 1922. În noua profesie, a abordat teme variate. A scris despre modă, generali confederați din Războiul Civil, despre faraonul Tutankhamon și chiar l-a intervievat, în 1923, pe Rudolph Valentino, pe cel mai faimos actor al epocii sale.
Romanul devenit în câteva luni best-seller
La câteva luni după ce s-a consfințit cel de-al doilea său mariaj, în 1926, Peggy a luat o pauză de la cariera de jurnalist, din cauza unor probleme de sănătate, dar a continuat să scrie, de această dată, de acasă. Mai întâi, a lucrat timp de trei ani la un roman de 400 de pagini, în fapt o biografie ficțională a unei femei din epoca Războiului Civil, pe nume Pansy O'Hara. N-a fost niciodată publicat, dar a constituit baza capodoperei sale.
Ecranizarea cărții a adus 10 premii Oscar
Succesul de public de care s-a bucurat romanul avea să fie cu mult întrecut de ecranizarea sa. Cu Vivien Leigh (Scarlett O'Hara), Clark Gable (Rhett Buttler) și Olivia de Havilland (Melanie) în rolurile principale, filmul a avut premiera pe 15 decembrie 1939.
Filmările au durat 140 de zile și a fost prima ecranizare color de asemenea proporții, realizată prin procedeul Tehnicolor. „Pe aripile vântului” a obținut nu mai puțin de 10 premii Oscar, un record ce a rămas în vigoare timp de două decenii, fiind detronat abia în 1960 de Ben-Hur. Un alt record dăinuie însă și astăzi, rețeta financiară (cele mai mari încasări din toate timpurile, bineînțeles dacă ținem cont și de inflație) fiind încă neegalată, nici chiar de producții precum Avatar, Războiul Stelelor sau Titanic. Doar în primul week-end a înregistrat încasări de circa un million de dolari! Asta în timp ce Margaret Mitchell a vândut drepturile pentru ecranizare cu 50.000 de dolari!
A fost nevoie de 16 scenariști pentru a da romanului monumental dimensiunile potrivite unei transpuneri cinematografice, fără a-i altera esența. Dacă ar fi fost urmat litera cărții, filmul ar fi durat minim șase ore. Scenariștii, printre care s-a numărat și F. Scott Fitzgerald, au muncit doi ani, finalizând scenariul când cadrele generale erau deja filmate!
Pelicula a rămas una dintre cele mai vizionate și încă bucură ochii a milioane de cinefili, fiind un punct de reper. De altfel, fraza rostită de Rhett Butler (Clark Gable), „Frankly my dear, I don't give a damn” - „Sincer, draga mea, nu dau doi bani pe asta”, a fost desemnată drept cea mai bună replică din filme din toate timpurile! Cu toate acestea, producătorul David O. Selznick a făcut lobby luni de zile pentru ca replica să fie acceptată în această formă, care fusese considerată „vulgară” de organismele responsabile cu aprobarea conținutului cinematografic, din perspectiva decenței limbajului.
„Moartea, taxele și nașterile! Nu este niciodată un moment potrivit pentru ele”...
... e o altă replică faimoasă din „Pe aripile vântului”. Din păcate s-a adeverit cum nu se poate mai crunt în cazul lui Margaret Mitchell. După cel de-al doilea război mondial, perioadă în care a făcut parte din Crucea Roșie, se afla în plină glorie și intenționa să reînceapă să scrie. Destinul s-a împotrivit în seara de 11 august 1949. Pe când traversa „Peachtree Street”, împreună cu soțul ei, a fost izbită în plin de un autovehicul condus de un taximetrist beat, aflat pe contra-sens! S-a stins din viață cinci zile mai târziu, după o comă profundă, pe 16 august 1949.
Semafoarele, dacă sunt folosite corespunzător, fluidizează traficul în marile orașeSemaforul cu trei culori, care ne coordonează azi în trafic, deși ni se pare ceva banal, a avut o istorie îndelungată și cu multe peripeții
Margaret Mitchell a lăsat însă drept moștenire un roman, un unic roman (!), ce face ca încă nenumărate inimi să tresară atunci când se hrănesc cu amestecatele trăiri ale personajelor. „Pe aripile vântului”, conform unui sondaj realizat în 2008, este a doua carte favorită a cititorilor americani, după Biblie! Până în 2010, se vânduseră peste 30 de milioane de exemplare doar în Statele Unite, în timp ce în China a fost tipărită în 24 de ediții.
Dar toate acestea, cu siguranță nu se vor opri aici, căci „la urma urmei, mâine e o nouă zi”!
Referințe: