02 februarie 1922
Capodopera lui James Joyce, „Ulise”, este publicată la Paris
Ziua lui Ulise și a lui James Joyce
Ce se poate întâmpla într-o singură zi? De exemplu, poți crea întreaga poveste a unei cărți în care acțiunea se derulează de-a lungul a 24 de ore. Sau îți poți sărbători ziua de naștere, aniversând 40 de ani de viață și publicarea unui roman-eveniment. Toate acestea sunt posibile în situația fericită în care numele tău este James Joyce, titlul cărții, Ulise și ziua, 2 februarie 1922.
Odiseea unei cărți
Putem spune că Ulise a apărut și nu a apărut la data la care James Joyce își aniversa cele 40 de primăveri. De fapt, o bună parte a romanului apăruse deja tipărită în două reviste, The Little Review și The Egoist. Joyce și-a dorit în loc de tort, o carte și a primit două, acesta fiind numărul exemplarelor care au ieșit de sub tipar, în data de 2 februarie 1922. Volumele au fost trimise la Paris, cu trenul de dimineață, având ca destinatar pe cea care conducea editura Shakespeare & Company, Sylvia Beach. Ea a păstrat un exemplar, oferindu-l pe celălalt autorului, pentru a marca momentul. Imprimeria Darantiere din Dijon a tipărit un număr total de 1.000 de exemplare ale primei ediții.
Hemingway dăruiește lumii o capodoperă, Bătrânul și mareaBătrânul și marea, o operă de referință a scriitorului Ernest Hemingway, distinsă cu Premiul Pulitzer, ne duce în miezul unei lupte emoționante cu viața
Cartea a mai beneficiat de cel puțin 18 reeditări, generând de-a lungul timpului reacții dintre cele mai diverse, de la admirație la respingere, de la titlul de cea mai bună lucrare a literaturii moderne, la acuzația de indecență și pornografie. După spusele lui Jack Dalton, care a analizat opera lui Joyce, prima ediție conținea peste 2.000 de greșeli și, cu toate acestea, este cea care a păstrat cea mai mare acuratețe a textului. Multe din greșeli erau intenționat plasate în text de către Joyce, cu scopul de a provoca cititorul sau de a sugera o idee. Fiecare ediție ulterioară încerca să corecteze greșelile inițiale și adăuga, de fapt, altele, ceea ce a complicat și mai mult înțelegerea textului.
Cele aproximativ 265.000 de cuvinte ale lui Ulise sunt împărțite în 18 episoade, la prima vedere haotice, însă, la o lectură atentă, fiecare având un rol clar și construind câte o punte spre povestea personajului care a dat numele cărții. Introducerea fluxului conștiinței, structurarea atentă și tehnica narativă experimentală, plină de calambururi, parodii și aluzii sunt argumente puternice în favoarea plasării cărții pe podiumul literaturii secolului XX.
Joyce a fost un fan al lui Ulise încă de mic, prima lor întâlnire fiind mijlocită de paginile cărții pentru copii, semnate de Charles Lamb, Aventurile lui Ulise, adică Odiseea pe limba celor mici. Pentru că până și Joyce lupta cu temele în copilărie, atunci când a avut de scris un eseu cu tema „Eroul meu preferat”, puteți ușor ghici pe cine a ales ca personaj principal. Mai târziu, îi mărturisea prietenului său, pictorul și scriitorul Frank Budgen, că îl consideră pe Ulise singurul personaj complet din literatură. Drept pentru care a ales să îi mai adauge la palmares un re/nume contemporan.
Eugène Ionesco, autorul român care s-a afirmat la ParisCântăreața cheală, piesa care l-a consacrat pe Eugène Ionesco drept reprezentant al teatrului absurd, a fost inspirată din manualul de engleză pe care îl folosea autorul
Odiseea unei zile
Joyce a ales data de 16 iunie pentru a plasa desfășurarea acțiunii din romanul său, Ulise, pentru că, la această dată, a avut prima întâlnire cu viitoarea lui soție, Nora Barnacle. Cartea este o cronică a episoadelor prin care Leopold Bloom trece într-o zi oarecare din viața sa (respectiv 16 iunie 1904). Structura cărții merge în paralel cu cea a poemului epic al lui Homer, iar personajele și experiențele lor ne trimit la eroii din mitologie - Leopold Bloom la Ulise, Molly Bloom către Penelopa, iar Stephen Dedalus ne amintește de Telemah. Întâmplările și trăirile personajelor se derulează pe fondul evenimentelor și temelor specifice începutului de secol în Dublin și a relațiilor dintre Irlanda și Anglia. Vânzătorul de publicitate Leopold Bloom trăiește drama erotico-existențială a vârstei de mijloc, soția lui, Molly, încearcă să își găsească un refugiu din nefericita căsnicie în brațele impresarului său mai tânăr, iar Stephen Dedalus, e un liber cugetător, prizonier al propriilor idei. Joyce ne arată că, într-o singură zi, trăirile, impresiile și gândurile noastre pot construi un univers întreg. 16 iunie e marcată cu roșu în calendarul fanilor lui Joyce din lumea întreagă, care sărbătoresc an de an Bloomsday, în această zi.
Joyce folosește nenumărate aluzii în text, dar nu se dă în lături nici de la scene și cuvinte explicite. Teme delicate ca erotismul, ipocrizia religioasă, etnică și socială sunt expuse și puse la zid. Motiv pentru care Ulise, publicat pentru prima oară în Franța, a fost interzis în Anglia și în Statele Unite. Joyce a avut mult de furcă cu editorii care îi cereau să își cenzureze expresiile „necuviincioase”, dar, fiind la rândul său, un personaj de poveste, s-a ținut tare și nu a renunțat la stilul său, în ciuda criticilor primite, inclusiv de la colegi de breaslă.
Odiseea unui scriitor
Deși născută în același an cu Joyce, Virginia Woolf nu s-a numărat printre fanii lui Ulise, asemuind romanul cu „un adolescent labil, care își rupe coșurile” . Cu toată aversiunea ei, cei doi au mult mai multe în comun decât anul nașterii, 1882. Amândoi și-au încheiat traseul prin viață și literatură tot în același an, 1941. Ambii au scris romane de referință în literatura modernă, publicate în anii '20, a căror acțiune e plasată de-a lungul unei singure zile, în luna iunie (Ulise și Mrs Dalloway). Și unul și celălalt au utilizat tehnica fluxului conștiinței, specifică scrierilor moderniste.
Stilul literar aparte al lui James Joyce este marca unui personaj la fel de interesant în viața reală. Una din ciudățeniile sale era teama de tunete și fulgere (astrafobie). Problema a fost cauzată de metodele pedagogice discutabile ale guvernantei sale, o catolică devotată, care îi spunea că furtunile erau modalitatea lui Dumnezeu de a-și manifesta mânia. Copilăria a trecut, dar teama a rămas, însoțindu-l și pe adultul James. Ea a fost, probabil, sursa de inspirație a cuvântului compus din o sută de litere, pe care Joyce l-a introdus în ultimul său roman, Finnegans Wake (1939). Până și un vorbitor nativ de germană s-ar putea simți inhibat dacă ar fi nevoit să pronunțe Bababadalgharaghtakamminapronnkonnbronntonnepronntuonnthunntrovarrhounawnskawntoohoohoordeenenthurnuk, așa cum este descris, pe prima pagină, sunetul tunetului simbolic care a însoțit căderea din Rai a lui Adam și a Evei.
Picasso și revoluția în artăPablo Picasso un artist complet și inovator, a schimbat concepția, viziunea și mjloacele de exprimare artistică, lăsându-ne o operă care fascinează și azi lumea întreagă
Tot la capitolul cuvinte ciudate, Joyce ne-a lăsat moștenire numele particulei subatomice „quark”. În romanul Finnegans Wake, Joyce folosește „quark” pentru a reda onomatopeic un salut al păsărilor. Fizicianului Murray Gell-Mann i-a plăcut cum sună și l-a propus pentru botezul particulelor, în 1960.
Pentru fiecare critic al operei sale, Joyce are, din fericire, cel puțin câte un apărător. The Modern Library Publishing House a numit Ulise cel mai bun roman al secolului XX, iar T. S. Elliot considera că „această carte reprezintă cea mai importantă modalitate de exprimare a prezentului; este o carte căreia îi suntem cu toții datori și de care nimeni nu poate scăpa” Samuel Beckett a fost influențat semnificativ de Joyce, iar actorul Stephen Fry recunoaște că Ulise este lectura sa favorită, pe care o reia în fiecare an. Așadar, Joyce are posteritatea la degetul mic, deși nu tuturor le dă mâna să îl laude. Un dialog purtat de autor cu un străin într-o cafenea din Zurich e la fel de relevant pentru personajul Joyce, ca și rândurile pe care le-a scris. Străinul, fan înfocat, l-a întrebat dacă poate săruta mâna care a scris Ulise, iar răspunsul lui Joyce a fost „nu, pentru că a făcut și o grămadă de alte chestii”..
Referințe: