18 februarie 1885

Încep Aventurile lui Huckleberry Finn

Artă și cultură Monica

Aventură în literatură

Pentru că Tom Sawyer se simțea singur pe raft, iar Mark Twain simțea că mai are multe de spus despre aspectele morale, sociale și religioase ale Sudului american antebelic, la 18 februarie 1885, îl lansează pe Huckleberry Finn în aventura care avea să schimbe literatura. Ernest Hemingway, pe a cărui părere chiar te puteai baza când venea vorba despre cărți, considera că: ”Toată literatura modernă provine dintr-o singură carte, scrisă de Mark Twain și intitulată Huckleberry Finn... Este cea mai bună carte pe care o avem. Toate scrierile americane îi sunt îndatorate. Nu a existat nimic înainte de ea. Nu a fost ceva mai bun după.”

Lungul drum al lui Huckleberry Finn

Mark Twain (pseudonimul literar al lui Samuel Langhorne Clemens) l-a introdus pentru prima dată în scenă pe Huck Finn, ca prietenul cel mai bun al eroului din marele succes literar publicat în 1876, Aventurile lui Tom Sawyer. Deși Twain a văzut povestea lui Huck drept o continuare a peripețiilor lui Tom, această carte este mult mai serioasă și, de sub voalul spumos al umorului se simte mult mai acut analiza critică a societății americane marcate de problemele sociale ale sclaviei, sărăciei și injustiției.

Mark Twain și povestea universală a sufletului umanMark Twain a știut să surprindă cele mai adânci trăiri omenești cu zâmbetul pe buze, reușind și azi să ne facă să medităm asupra adevărurilor fundamentale ale vieții

Mark Twain afirma că și-a început capodopera ca pe ”un companion pentru Tom Sawyer”. Schițată în 1870, debutează în aceeași notă ascuțită a ironiei pline de miez, cu faimoasele cuvinte de început: ”Nu aveți cum să mă știți dacă nu ați citit o carte... scrisă de domnul Mark Twain, iar el zice adevărul, în linii mari.”

După o perioadă tulbure, în care s-a oprit din scris, revine asupra volumului, însă ceea ce începuse ca o reverie, continuă ca o elegie a unei lumi pierdute și mai întunecate. Omul Samuel Clemens era dezamăgit de superficialitatea societății americane de la finalul secolului al XIX-lea. Scrisul a devenit pentru el armă de apărare și refugiu în fața unor valori în care nu se regăsea.

În noiembrie 1885, la biblioteca din Buffalo sosea un pachet care conținea jumătate (487 de pagini) din manuscrisul Aventurilor lui Huckleberry Finn. Autorul credea că prima parte fusese rătăcită sau distrusă din greșeală. O descoperire uimitoare a fost făcută în anul 1990 la Hollywood, în casa unui descendent al curatorului bibliotecii de pe vremea lui Twain, James Fraser Gluck: prima jumătate a manuscrisului. Cercetările au arătat că scriitorul găsise, într-un târziu, paginile lipsă și le expediase către bibliotecă, însă posibil, curatorul să le fi pus deoparte pentru a fi legate. Gluck a murit pe neașteptate și filele scrise de mâna lui Mark Twain au așteptat cuminți, vreme de 105 ani să își regăsească jumătatea, trăind fericite și în zilele noastre, la loc de cinste în camera dedicată autorului american. [sursa imagine]

Manuscrisul de la Aventurile lui Huckleberry Finn purta inițial titlul Autobiografia lui Huckleberry Finn, însă Twain a abandonat intenția de a-și urmări personajul până la vârsta adultă. Cea mai mare parte a cărții a fost scrisă de mână între 1876 (anul lui Tom Sawyer) și 1883. O versiune ulterioară a fost bătută la mașină și trimisă la tipar. Datorită povestirii ”Faimoasa broască săltăreață din ținutul Calaveras”, Mark Twain devenise, deja, la rândul său, faimos, iar editura Charles L Webster and Co a publicat Aventurile... în Statele Unite la 18 februarie 1885.

Huckleberry Finn, un rebel cu o cauză

O nouă voce se ridica din paginile cărții și străbătea lumea anglo-saxonă. Aborda dintr-o nouă perspectivă problema care pusese pe jar națiunea americană - sclavia. Pe lângă asta, nu se arăta mai îngăduitoare nici cu celelalte bube ale vremii: ipocrizia, ignoranța, fanatismul religios. Huck plutește pe marele fluviu din inima Americii, purtând cu el toate necazurile și bucuriile pe care autorul le trăise.

Personajele vorbesc în numele lui Twain și al tuturor celor pe care el simțea că îi reprezintă, cei pe care societatea îi nedreptățea. Jim este puternic, curajos, înțelept și emoționant de generos în simplitatea lui, în timp ce multe din personajele albilor, ”crema societății” dau dovadă de prostie crasă, de egoism feroce, violență și răutate. Contrastul îl face pe inocentul Huck să își pună întrebări fundamentale cu privire la ordinea acceptată și la valorile considerate tabu.

Jafuri celebre asupra trenurilorJafuri răsunătoare, hoți îndrăzneți, mirajul îmbogățirii rapide, toate fac parte din istoria Vestului sălbatic și au dat naștere la filme si povești

Modelul pentru Huck a fost un personaj real, Tom Blankenship, un băiat cu patru ani mai mare decât autorul și pe care acesta îl știa de pe vremea copilăriei din orașul Hannibal. Familia lui Blankenship era foarte săracă, iar tatăl său, un bețiv notoriu. După cum nota Twain, în autobiografia sa: ”În Huckleberry Finn, l-am înfățișat pe Tom Blankenship exact cum era: ignorant, murdar, subnutrit, dar cu o inimă mai mare decât oricare alt băiat pe care l-am cunoscut.

The Boyhood Home & Museum reprezintă un întreg ansamblu expozițional dedicat lui Mark Twain și include și o replică a căsuței în care ar fi locuit Tom Blankenship, băiatul care l-a inspirat pe Huck. Nu lipsesc casa Clemens, biroul unde tatăl lui a fost judecător de pace și casa Laurei Hawkins, prietena din copilărie a scriitorului. Se spune că ea a fost muza pentru personajul Becky Thatcher, iubita lui Tom. [sursa imagine]

Călătoria lui Huck schimbă perspectiva asupra vieții, pentru eroii săi și pentru cititori. Tânărul rebel va alege să rămână el însuși, depășind inhibițiile burgheze ale lumii care vrea să îl ”civilizeze”. ”Nu pot să sufăr asta”, spune el, ”am văzut eu cum e”.

”Umorul este cea mai mare binecuvântare pentru omenire”

La fel sunt și cărțile lui Mark Twain. Însă, nu toată lumea a fost de acord cu asta și mulți ani, scrierile sale, mai cu seamă, Aventurile lui Huckleberry Finn au stârnit controverse. Tabloul social, mult prea realist, în care mulți se regăseau, poate fără să le convină, a generat acuzații diverse la adresa cărții: de la limbaj indecent, la rasism. Deși pare greu de crezut, până și în zilele noastre există discuții în America, referitoare la oportunitatea studierii sale în școală, din cauza utilizării cuvântului ”nigger”.

James Joyce l-a reconstruit pe Ulise în Odiseea contemporanăO carte-eveniment, Ulise, scrisă de James Joyce, ne înfățișează Odiseea lui Leopold Bloom, un personaj din mitologia zilelor noastre

Cartea e obișnuită, însă, cu astfel de nedreptăți. În 1885, la numai o lună de la lansarea sa în America, a fost interzisă la biblioteca publică din Concord, Massachusetts, pentru ”limbaj vulgar și lipsă de moralitate”.

Mark Twain și-a luat binemeritata revanșă asupra tuturor bibliotecilor, fiind numit de William Faulkner ”părintele literaturii americane”. [sursa imagine]

În 1905, biblioteca din Brooklyn a făcut același lucru cu ambele cărți ale lui Twain, pentru că, așa cum îi scria bibliotecarul autorului, limbajul folosit este impropriu, iar Huck nu oferă un bun exemplu pentru copii. Iată răspunsul lui Mark Twain:

Stimate domn,
Sunt foarte trist în legătură cu ceea ce îmi spuneți. Am scris Tom Sawyer și Huck Finn exclusiv pentru adulți și mă deranjează că li s-a permis copiilor accesul la ele. Ceea ce tulbură mintea unui copil, nu mai poate fi îndreptat după aceea; știu asta din propria mea experiență, având și astăzi un gust amar când mă gândesc că cei care mi-au îndrumat primii pași în viață, nu doar că mi-au permis, ci chiar m-au obligat să citesc o versiune integrală a Bibliei, înainte de a împlini 15 ani. Nimeni nu poate face asta fără urmări. Sincer, mi-aș dori să pot spune un cuvânt în apărarea personajului lui Huck, dar nu mi se pare mai rău decât Solomon, David, Satana și restul personajelor considerate sacre.
Dacă aveți cumva o ediție integrală a Bibliei la departamentul pentru copii, puteți, vă rog, să interveniți pentru a-l scoate pe Huck din acel anturaj dubios?

Cu considerație, S. L. Clemens

 

Referințe:

theguardian.com history.com

foto creditemaze.com

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept