9 iunie 1856

Vasile Alecsandri publică în „Steaua Dunării”

Artă și cultură Bogdan

România intră-n horă!

Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inimă română / Să-nvârtim hora frăției / Pe pământul României!” sunt versuri pe care le-am auzit și poate chiar fredonat cu toții. Publicată pe 9 iunie 1856, în gazeta ”Steaua Dunării”, poezia lui Vasile Alecsandri, ale cărei versuri au fost puse pe muzică de către Alexandru Flechtenmacher, s-a transformat într-un veritabil simbol al înfrățirii românilor de pretutindeni. An de an, la 24 ianuarie, românii aniversează ”Mica Unire”, iar Hora Unirii asigură, încă din 1859, coloana sonoră pentru aceste sărbători. Cântată și jucată de ambele părți ale Milcovului cu ocazia dublei alegeri a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Hora Unirii a fost descrisă de Mihai Eminescu drept ”cea mai frumoasă horă a neamului românesc.” Asta pentru că a fost scrisă cu multă dragoste și convingere, autorul ei fiind unul dintre cei mai însuflețiți luptători pentru Unire.

Bardul din Mircești

Vasile Alecsandri s-a născut pe 21 iulie 1821 în județul Bacău, în timp ce familia sa se refugia din calea armatelor răsculate ale Eteriei, conduse de Alexandru Ipsilanti. Cum serviciile de stare civilă funcționau atunci chiar mai slab ca astăzi, există surse care consideră anul nașterii ar putea fi 1819 sau chiar 1818. Viitorul poet, dramaturg și om politic și-a petrecut copilăria la Iași și la Mircești. De la această moșie avea să i se tragă apoi și renumele de ”Bardul din Mircești”.

În spiritul epocii și aidoma multor vlăstare ale familiilor de boieri din principate, Alecsandri a ajuns în 1834 la Paris, acolo unde avea să-și desăvârșească educația. A obținut diploma de bacalaureat în 1837, iar apoi a schimbat pe rând medicina cu chimia, până să se oprească asupra literaturii. După câteva tentative de a-și încerca talentul scriitoricesc în limba lui Molière, revine la vatră în 1839. Un an mai târziu, are loc și adevăratul său debut literar. Nuvela romantică Buchetiera de la Florența îi este publicată în ”Dacia Literară”. Revista a fost înființată în 1840 de către Mihail Kogălniceanu, care îi era prieten încă din copilărie, cei doi fiind colegi de școală primară la Miroslava. Tot în 1840, și tot împreună cu Kogălniceanu, dar și alături de Costache Negruzzi, Alecsandri a preluat conducerea teatrului din Iași, instituție care astăzi îi poartă numele. A fost prilejul potrivit pentru a-și începe și bogata activitate de dramaturg, din care, cu siguranță, vă amintiți de personajul pitoresc al Coanei Chirița, emblema seriei care îi poartă numele (”...în Iași”, ”...în provincie”, ”...în voiagiu” și ”...în balon”).

Semnează și opere dramatice cu o mare încărcătură emoțională, precum Despot-Vodă, Fântâna Blanduziei sau Ovidiu, puse în scenă de Teatrul Național București.

”Revolta poeților români” și ”Hora Ardealului”

Mai târziu, tot împreună cu Kogălniceanu, dar și cu Ion Ghica, va fonda pe 9 ianuarie 1844, ”Propășirea”, un săptămânal de cultură, publicat la Iași. Revista avea să-și încheie însă activitatea după doar 10 luni de existență, odată cu ordinul de cenzură dat de domnitorul Mihail Sturdza. Vremurile deveneau tot mai tulburi.

Ion Creangă, un scriitor mare, cu suflet de copilBojdeuca lui Ion Creangă, un loc al poveștilor și amintirilor, împărtășite de scriitor cu prietenul său, Mihai Eminescu, și cu noi, toți cei care îl citim

La 1848, odată cu revoltele izbucnite pretutindeni în Europa, ce au dat semnalul deșteptării sentimentului național, se naște și în Moldova, aflată la acea vreme între protectoratul rusesc și suzeranitatea Porții Otomane, o mișcare revoluționară. Protestul a fost, însă, unul pașnic, primind în epocă denumirea de ”revoltă a poeților români”. Vasile Alecsandri a fost unul dintre liderii revoluției din Moldova și a fost cel care a redactat petiția adresată domnitorului Mihail Sturdza. După înfrângerea mișcării, Alecsandri a fost exilat, stabilindu-se ulterior la Paris.

Drumul spre capitala Franței trecea, însă, prin Transilvania. Înainte de a lua calea exilului, poetul a reușit să publice la Brașov o poezie a cărei asemănare cu Hora Unirii nu poate fi trecută cu vederea. De fapt, prima strofă este chiar identică. În numărul 24 al ”Foii pentru minte, inimă și literatură”, din 14 iunie 1848, sub semnătura ”un român”, a apărut ”Hora Ardealului”! De altfel, versuri din respectiva horă, au fost preluate și făcute celebre de către celebrul interpret de muzică populară, Nicolae Furdui Iancu, prin intermediul cunoscutei piese, ”Noi suntem români”.

”Românul s-a născut poet”

Alecsandri a revenit în țară după o absență de doi ani, rămânând profund legat de mișcarea națională. Iar asta s-a putut observa și în opera sa, căci e perioada în care s-a orientat puternic către valorile românești tradiționale, pentru promovarea cărora a dus o activitate neobosită. În 1850 publică în revista ”Bucovina” poezii populare culese chiar de el, precum Miorița, Toma Alimoș, Blestemul sau Mihu Copilul. În 1852, apare prima sa culegere de Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești), iar un an mai târziu apare volumul doi al Poeziilor poporale.

În acest timp, la Paris, este lansat primul volum de poezii originale: Doine și lăcrămioare. În acesta din urmă, reeditat la Iași în 1863, e inclusă și balada Andrii Popa, devenită hit sub orchestrația legendarei trupe rock, Pheonix. Fascinat de talentul atât de complex în simplitatea lui, al oamenilor din popor ale căror creații le-a cules pentru a le dărui lumii, Vasile Alecsandri a ajuns la concluzia că ”românul s-a născut poet!”.

Ștefan cel Mare învinge turcii la VasluiȘtefan cel Mare, cel mai longeviv domnitor din Moldova, a înfrânt oastea trimisă de turcii supărați pe nesupunerea lui, în bătălia de la Vaslui

Unirea, ”cheia de boltă a edificiului național”

După perioada caracterizată de avântul pașoptist, atenția ”bardului din Mircești” s-a îndreptat către un alt obiectiv, asemănat de Mihail Kolgălniceanu cu o ”cheie de boltă”, și anume, Unirea Principatelor. Mișcarea unionistă, din rândul căreia făcea parte, a dobândit treptat un caracter de masă. Se simțea însă nevoia de propagandă, iar revistele, foile, gazetele au reprezentat cele mai potrivite mijloace.

Astfel, la 1 ianuarie 1855, sub direcția lui Vasile Alecsandri a apărut la Iași România literară. Revista a fost suprimată în același an, pe 3 decembrie, nu înainte însă de a publica un supliment de 48 de pagini, cuprinzând cântece populare ale românilor culese din Moldova, Transilvania, Banat și Valahia. Mesajul era unul clar.

Tot astfel s-a întâmplat și cu Steaua Dunării. Gazeta, înființată de omniprezentul Kogalniceanu, a servit aceluiași scop și a avut o ediție franceză, ”L”Etoile du Danube”. În 1856, la momentul constituirii ”divanurilor ad-hoc”, pentru consultarea voinței populare în privința Unirii, ca urmare a Convenției de la Paris, Alecsandri a publicat poezia ce avea să facă senzație, Hora Unirii. Cu puțin timp înainte ca visul său să devină realitate, și-a rugat prietenul, Alexandru Flechtenmacher, un sas originar din Brașov, să compună muzica pentru ceea ce avea să devină Imnul Unirii. Se spune că acesta a compus melodia într-o singură zi.

Unirea s-a înfăptuit după alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, ca unic domn al Moldovei și al Ţării Românești. Vasile Alecsandri a avut un rol esențial, atât în ceea ce privește propaganda, cât și prin directa sa implicare politică. S-a aflat chiar printre candidații propuși la domnie. A fost ministru de externe al Moldovei și apoi cel dintâi ministru de externe al Principatelor Unite. Una dintre cele mai importante misiuni, dacă nu cea mai importantă din cariera sa de diplomat, a fost cea în care a ajuns la Londra, Paris și Torino, cu scopul de a obține recunoașterea puterilor occidentale pentru dubla alegere a lui Cuza.

În 1860, s-a retras la Mircești, acolo unde avea să rămână pâna la sfârșitul vieții, dedicându-se mai mult activității literare. A mai avut scurte apariții pe scena politică, fiind ales deputat în 1869, iar în 1885 fiind numit ministru plenipotențiar al României la Paris, deținând această funcție până la sfârșitul vieții.

Din 1863 a fost membru onorific al societății Junimea din Iași, iar în 1866 s-a aflat printre membrii fondatori ai Academiei Române.

Societatea are nevoie de poeți, așa cum noaptea are nevoie de stele.” - Stanislas de Boufflers

Vasile Alecsandri a fost un poet care a luminat epoca în care a trăit, prin talentul literar, grija față de creația autentică, implicarea în problemele societății și preocuparea față de binele național. Trupul său se odihnește azi la la conacul de la Mircești, însă spiritul veghează asupra țării și oamenilor pe care i-a îndrăgit atât de mult. Chiar dacă vremurile se schimbă, valorile adevărate traversează timpul și își transmit mesajul peste generații. Vasile Alecsandru nu a fost uitat și contribuția adusă la formarea statului național, dar și la zestrea literaturii române sunt omagiate chiar și în era digitală. În 2014, Google l-a aniversat pe marele scriitor, printr-un Doodle dedicat, pentru a marca, la 21 iulie, 193 de ani de la nașterea acestei personalități a culturii române. Creația logoului dedicat lui Vasile Alecsandri este semnată de artistul Roman Tolici și reprezintă portretul poetului, suprapus peste literele cuvântului ”Google”.Celebrul motor de căutare alege rar să omagieze o personalitate din România, modificându-și logoul în acest sens. În galeria logourilor dedicate României în ultimii ani s-au numărat Constantin Brâncuși, George Enescu, I.L. Caragiale, Sergiu Celibidache, Emil Racoviță, Maria Tănase, Mărțișorul și Ziua Națională a României. Alecsandri se încadrează firesc și meritat în acest Hall of Fame al românilor valoroși, menit să ne amintească de ceea ce merită prețuit. Vorba poetului: ”Timpul trece, ne despoaie ca un hoț și ne lasă suspinând în urma lui; dar singura comoară ce nu ne poate el fura este comoara suvenirurilor.” (Vasile Alecsandri)

Referințe:

wikipedia.org adevarul.ro agerpres.ro

foto creditradioiasi.ro

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept